Două conflicte pe două continente: spaimă, frică, lumea este paralizată de o politică lipsită de strategie. În ultemile zile chiar noi ne facem probleme, am inventat un ciclon care a venit doar în mintea bolnavă a unor decidenți politici. Dar să ne întoarcem acasă și să ne gândim ce înseamnă războiul. Pentru mine acel film pe care l-am văzut când eram tânăr a reprezentat răspunsul la această întrebare. „Coming Home” (Întoarcerea acasă) este un film dramatic din 1978, regizat de Hal Ashby, care abordează o temă profundă legată de război, dragoste și ură. Acțiunea se desfășoară în timpul și după războiul din Vietnam, urmărind povestea lui Luke, un veteran care se întoarce acasă după ce a fost rănit. Filmul explorează impactul războiului asupra soldaților și a familiilor lor, evidențiind dificultățile de reintegrare în societate și efectele psihologice ale traumelor suferite. În centrul povestirii se află relația dintre Luke și o femeie pe nume Sally, care, de asemenea, se confruntă cu propriile sale probleme și dorințe. Pe parcursul filmului, tema iubirii și a pierderii este explorată profund, arătând cum războiul afectează nu doar soldații, ci și cei dragi lor. „Coming Home” este apreciat pentru interpretările puternice ale actorilor, inclusiv Jon Voight, Jane Fonda și Bruce Dern, și pentru mesajul său emoționant despre remodelare și înțelegere. În filmul „Coming Home,” războiul este prezentat ca fiind devastator din mai multe perspective, reflectând realitățile dure cu care se confruntă soldații și familiile lor. Iată câteva motive pentru care filmul subliniază această viziune. Filmul arată impactul profund al traumelor suferite de soldați, cum ar fi sindromul stresului post-traumatic. Aceasta subliniază cum războiul nu lasă doar răni fizice, ci și cicatrici emoționale care afectează relațiile și viața de zi cu zi. Războiul generează o distanțare între soldați și cei dragi, iar filmul explorează dificultățile de reintegrare.
Această dinamică evidențiază cât de mult suferă nu doar soldații, ci și familiile lor. Prin prisma experienței personajelor, filmul critică ideea romantică a războiului. Aceasta oferă o perspectivă mai realistă, contrastând efectele războiului cu urmările sale devastatoare. Personajele se confruntă cu dileme morale legate de scopul războiului și de valorile în care au fost educați. Aceasta reflectă conflictele interioare și confuziile care pot apărea în urma experiențelor de război.
Aplauzele pentru război și violență nu pot fi acceptate, iar persoanele care le susțin nu pot fi caracterizate uniform. Mulți oameni văd războiul ca pe o apărare a valorilor naționale sau a unui ideal. Patriotismul poate motiva susținerea conflictelor, sunt percepute ca pe o datorie față de țară. Uneori informațiile prezentate de mass-media sau de liderii politici pot glorifica războiul, prezentându-l ca o soluție rapidă la problemele complexe sau ca o modalitate de a restabili ordinea. Existența unui număr mare de conflicte armate în lume poate duce la desensibilizare. Oamenii pot deveni mai puțin empatici față de suferințele cauzate de război, fiind prezentate ca parte a normalității. Persoanele care cresc în medii în care războiul este glorificat sau normalizat pot dezvolta o atitudine similară, influențate de valorile și normele comunității lor. Unii oameni pot crede că războiul este necesar pentru a asigura securitatea națională sau personală, percepția fiind că violența este o soluție legitimă în fața amenințărilor. În fața incertitudinii și instabilității, unii pot vedea războiul ca o modalitate de a recupera controlul asupra unei situații percepute ca amenințătoare.
Generalul Michael Flynn, cel care a fost al 24-lea consilier pentru securitate națională a SUA, spune: „Vreau ca poporul american să înțeleagă că suntem într-un război chiar acum… acesta este un război intelectual, fizic, emoțional și cu siguranță spiritual… ne confruntăm cu un grup întunecat de oameni. Sunt marxiştii care nu au suflet…” Iar Donald Trump se roagă să nu fie asasinat: „Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în luptă. Fii apărarea noastră împotriva răutății și cursei Diavolului. Dumnezeu să-l mustre, ne rugăm cu smerenie, și tu, Domn al oștirilor cerești, prin puterea lui Dumnezeu, aruncă în iad pe Satana și pe toate duhurile rele, care târâie prin lume căutând ruina sufletelor. Amin”. Cum aș scrie eu o poveste de dragoste într-o perioadă de război? Poate așa: În mijlocul haosului și distrugerii unui război devastator, doi tineri s-au întâlnit și au descoperit că dragostea poate înflori chiar și în cele mai întunecate vremuri. El, un tânăr soldat curajos, și ea, o tânără infirmieră dedicată, s-au atras unul către celălalt într-un mod care le-a umplut inimile de speranță și lumină.
Întâlnirile lor se petreceau în ascuns, printre ruinele orașului distrus de bombardamente, unde timpul părea să se oprească pentru a le oferi un moment de liniște și iubire. În ochii lor se citea o pasiune arzătoare, iar atingerile lor erau pline de tandrețe și dorință. În ciuda pericolelor iminente și a separării inevitabile, cei doi își promiteau să rămână uniți și să lupte pentru dragostea lor, chiar și în mijlocul războiului care îi despărțea. Fiecare moment petrecut împreună era prețios, iar amintirea lor avea puterea de a-i ține în viață și de a le da curaj în cele mai întunecate clipe. În cele din urmă, războiul s-a încheiat, iar cei doi tineri s-au regăsit în mijlocul ruinelor, dar cu inimile pline de speranță pentru un viitor împreună. Dragostea lor a supraviețuit tuturor obstacolelor și a devenit o poveste, arătând că iubirea adevărată poate învinge orice adversitate.
Apropo…! Vrem să ne iubim printre ruine?
Lasă un răspuns