De vom tăcea, gloria de drept a înaintașilor ne va ajunge act de judecată; nouă, dar mai ales urmașilor…

Atât de rău vom fi înstrăinați de propria istorie, de propriul trecut, de propriile biruințe, că vom ajunge a ieși singuri din această existență tot mai palidă… Dintr-o prezență a nepăsării… Vom părăsi singuri, rușinați, cu frunțile plecate, istoria pe care ne-au lăsat-o înaintașii… În care ne-au lăsat, dar vom uita că am fost în ea, parte a ei, de drept a ei… Ne vom dezice singuri de faptele lor mărețe, pe care le vom vedea cu ochelarii de iepe supuse ca fiind tot mai mărunte… Mărunte și fără de contribuție… Și vom ajunge, vor ajunge generațiile pe care le lăsăm golite acum de istorie, lipsite de mândria de a fi români, de demnitate, de rost, dând seamă pentru învinovățirile aduse de cei străini de neam și țară… De unii care ne-au maltratat poate înaintașii când ne făureau o țară… De aceia care ne-au scos din manuale, din cărți, din Istorie, din Panteonul de proprie națiune… Și nu va fi de mirare când vor reuși a ne înstrăina de istoria noastră, de părinții și țara noastră, de noi înșine… Când toate acestea ni se vor prezenta drept nemeritate și vom fi făcuți acaparatori… Noi uzurpând istoria, cultura, măreția furate de ei astăzi… Și vor reuși, căci nu au stat ei pe gânduri să-l scoată pe Mântuitorul nostru din sacrificiul Lui pentru umanitate… Și ar fi capabili să-l izgonească și pe Creator din făurirea Lumii… Pentru că nu au măsură… Nu au limite… Nu au astâmpăr… Falsifică, sfărâmă, înlătură, distrug…

Sigur, nu ar putea să o facă fără iudele puse de ei să ne conducă, să ne înstrăineze, să ne umilească, să ne sărăcească… Să ne dea de o parte pentru a-și face loc lor… Or, de vom mai tăcea, gloria de drept a înaintașilor va ajunge act de judecată a urmașilor… Iar alții, cei străini de neam și țară, vor fi puși în panteonul națiunii… Iar noi, românii, vom fi ridiculizați și poate judecați pentru îndrăzneala de a ne mai cere, cândva, țara înapoi… Deja un cândva dintr-un prea târziu încă de acum… Pentru că s-a ajuns în acel târziu mai întins ca un eșafod… S-a mers prea departe cu falsificarea, batjocorirea, golirea a tot ce este sfânt pentru noi… Și nu, nu ar fi putut face asta dacă noi, la rândul nostru, nu am fi mers atât de departe cu tăcerea… Cu răbdarea transformată în nepăsare, neputință și abandon…

Când premierul țării tale laudă evrei pentru că „fără ei nu ar fi existat statul român de astăzi”, iar sângele nostru se târâie cu aceeași nepăsare prin venele calcifiate de nechibzuință este deja un semn al respingerii noastre din noi înșine… Al respingerii acceptate și apoi al unei alungării impuse… Iar în loc să ne ridicăm, să glăsuim, tăcem… În loc să dăm cu pumnii națiunii în ferestrele trădătorilor de la putere, ne uităm nepăsători spre acel mâine ce va deveni un de prea de demult…

România de astăzi nu, nu a fost făcută de evrei! Căci nu ei au fost cei au stat de veghe și netrecere la porțile țării. Nu ei au pus cu prețul vieții lor drapelele de luptă pe redute… Nu maicile evreice au fost cele ce au stat la capul răniților și muribunzilor de pe front pentru a le alina durerile… Nu pântecele mamelor evreice au fost sfârtecate de baionetele unor armate de ocupație criminale… Da, au fost și evrei care au luptat pentru această țară… Dar sacrificiile lor au pălit postum sub uzurparea adusă de unii dintre urmașii lor și, mai ales, de cei colonizați aici pe post de urmași…

Istoria acestei țări este a noastră! A românilor! Minoritățile au avut un loc, dar meritele lor nu trebuie exagerate, glorificate, fals glorificate, și puse înaintea celor ce s-au jertfit pentru țara lor. Pentru țara în care evrei și-au găsit și ei un loc și față de care oricum aveau o minimă obligație… Iar toate aceste falsificări, prin diminuarea până la extincție a contribuțiilor înaintașilor noștri de neam, de sânge și de jerfă, de către ființe atât de putrede trebuie să înceteze. Trebuie să ne ridicăm, trebuie să rostim, să arătăm, să acuzăm! Nu să dovedim ceva, căci nu avem noi a dovedi ceva lor. Dar dacă nu o să o facem de grabă, mai încolo, un mai încolo trecut deja de acum spre ziua de iei, nu va mai avea cine. Căci noile generații nu vor mai ști istoria adevărată, ci vor cunoaște doar ceea ce le-au turnat invadatorii în cap pe seama neimplicării noastre.

O țară se apără și la fruntarii, dar și la interior…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*