La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța este expus, printre miile de artefacte și un costumul plin de semnificații cu care a fost înmormântată o fetiță de cinci ani, în Antichitate, Poveștile din spatele descoperirilor arheologice ne surprind de fiecare dată și fac să privim cu alți ochi obiectele descoperite. Toate obiectele scoase la lumină în urma săpăturilor aveau o însemnătate pentru oamenii din Antichitate, fie că ne referim la vase ceramice, recipiente de sticlă, bijuterii sau lucruri casnice. În urma săpăturilor, arheologii descoperă în morminte nu doar schelete umane, ci și obiectele cu care oamenii din Antichitate au fost îngropați. Unele dintre acestea sunt cele de uzanță zilnică, altele sunt dedicate pentru călătoria către Celălalt Tărâm, iar altele sunt pentru pacea sufletului. Din nefericire, multe dintre aceste morminte aparțin copiilor, deoarece mortalitatea era extrem de mare pe vremuri, din cauza condițiilor improprii în care trăiau.
De data aceasta, la Muzeul de Istorie Națională de Arheologie Constanța (MINAC), un muzeu cu obiecte, dar și „cu povești”, arheologul dr. Ana Hamat ne-a vorbit despre costumul acestei fetițe, descoperit într-un mormânt din Callatis, adică în municipiul Mangalia de astăzi. Fetița, de aproximativ cinci ani, a fost îngropată îmbrăcată într-un costumaș (rochiță) pe care erau atașate mai multe aplici, ceea ce îi conferea un fel aparte de a fi. „Vom vorbi astăzi despre lucrurile pe care ni le putem permite sau lucrurile care sunt prea scumpe pentru noi. Este vorba despre un costumaș de fetiță ce face parte din colecția veche a muzeului. A fost descoperit, de data aceasta, nu la Tomis (Constanța), ci la Callatis (Mangalia), despre care știm că a fost cel mai mare oraș grecesc de pe țărmul Mării Negre, cu o necropolă la fel de importantă precum a Tomisului. Aici, la muzeu, puteți vedea ceea ce s-a mai păstrat dintr-o costumație de fetiță, pentru că nu este vorba numai de hăinuțe, ci și de aplicile care erau cusute pe rochița acestei fetițe. Este vorba și despre câteva bijuterii care s-au mai păstrat: un colier de mărgele, o cunună foarte micuță și o brățară“, ne-a relatat arheologul MINAC, dr. Ana Hamat.
Ceea ce este interesant este că, deși ar părea că au fost confecționate din aur, acestea sunt din ceramică care a fost, apoi, aurită. Și anticii recurgeau la astfel de metode (aurire) pentru a părea că sunt avuți, așa cum se întâmplă, adesea, și în zilele noastre. „Această fetiță care a murit la Callatis a fost pusă în locul de odihnă de către părinții ei, probabil îmbrăcată regește, cu o rochiță care era împodobită cu multe aplici aurite, în așa fel încât părea o rochiță foarte, foarte scumpă. Sunt aplici lucrate cu finețe extraordinară. Este vorba despre aplici în formă de cupidon, conuri, o multitudine de reprezentări pe aceste aplici“, mai spune dr. Ana Hamat. Ceea ce este și mai important este că acest costumaș care se află în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța este printre puținele obiecte de acest fel. „Foarte puține piese din acest costum sunt deteriorate sau, să spunem așa, doar câteva lipsesc, deci ceea ce veți putea vedea la muzeu este un costumaș aproape complet, peste 90 la sută păstrat din ceea ce avea această fetiță în mormânt“, a explicat arheologul Hamat. Legat de figurile de pe costum, aceasta ne-a relatat faptul că, printre ele, se află și menadele. În lumea antică, reprezentau dansatoare, femei care dansează în cortegiul zeului Dionysos, al vinului. Sunt cuprinse, practic, de o nebunie, de aceea ele dansează. Totodată, regăsim și reprezentări ale unor îngerași, cum ar fi Zeul Iubirii, Eros, una dintre divinitățile ce conduceau sufletul în lumea de dincolo, dar și grifoni și păsări. În tradițiile religioase și mitologice, divinitățile care se ocupau cu conducerea sufletelor spre lumea de dincolo au avut un rol esențial. Aceste figuri sacre erau adesea însoțite de simboluri puternice, precum grifonii și păsările, care reprezentau puterea și protecția. Grifonii, creaturi mitologice cu trăsături de leu și vultur, erau considerați gardieni ai lumii spirituale, având capacitatea de a străbate cerul și pământul. Aceste ființe erau venerate pentru abilitatea lor de a oferi siguranță și călăuzire sufletelor în călătoria lor spre eternitate. Păsările, în general, au fost asociate cu divinitatea și transcendenta, simbolizând libertatea și legătura cu cerul. În multe culturi, ele erau văzute ca mesageri, aducând vești de la zei și având rolul de a ghida sufletele în lumea de dincolo.
Astfel, credințele antice reflectă o complexitate spirituală profundă, unde divinitățile, grifonii și păsările joacă roluri esențiale în înțelegerea universului și a locului omului în acesta. După cum este îmbrăcată, micuța fetiță aceasta ne apare ca o mică preoteasă, sau prințesă. Așa pare a fi și veșmântul antic al preotului-preotesei de la Lupu (a.s.v. Tezaurul dacic de la Lupu) pe care erau fixate aplice din argint, dar și purtarea unor fibule masive, unor medalioane – colane, coroane – tiare, cercei – agrafe și podoabe de păr, brățări, toate cu semnificații aparte, care „se atașau” la anumite veșminte (cum sunt fibulele din Tezaurul „Cloșca cu puii de aur”, cele din Tezaurul din Șimleul Silvaniei (aflat la Budapesta), sau cele ale Prințesei gepide de la Turda. Unele „personaje” importante apelau și la un harnașamant împodobit, astfel încât calul devenea un fel de altar mobil plin de semnificații. În cazul nostru – putem conchide – datorită costumului și a semnificațiilor ce sunt scoase în evidență poate fi vorba despre mormântul unei mici dansatoare – menadă din cortegiul lui Dionysos, cel ce schimbă timpul și vine cu „lumea amestecată” peste noi… (G.V.G.)
Lasă un răspuns