Dar nu a rușilor, ci, tot mai probabil, a ucrainienilor… Spre asta pare să ne îndreptăm după ce serviciile secrete ucrainiene au anunțat că au găsit, în timpul incursiunii de la Kursk, dovezi ale faptului că Moscova… știa de mai multă vreme despre această mișcare. Și nu îi spun nici măcar scenariu posibil, pentru a lăsa impresia că Rusia avea invazia de la Kursk într-o mapă a posibilităților, ca evoluții de război aflate în evaluarea serviciilor sale secrete, ci incursiune. O deconspirare voită care pune serviciile secrete, ucrainiene dar și occidentale, într-o lumină defavorabilă… Cel puțin prin prisma faptului că un singur serviciu, cel al rușilor, pare a reuși să țină piept unui mănunchi întreg de „intelligence” occidentalo-americano-ucraineano/evreiești… Or, un război se va sfârși când serviciile secrete ale uneia dintre părți va reuși să domine conglomeratul informațional, hibrid și clasic, al conflictului. Iar din această perspectivă, Rusia pare a fi în avantaj prin faptul că nu trebuie să coordoneze o armată „internațională” de spioni, culegători de informații, analiști și, mai ales decidenți tactici, pe când Ucraina, Nato, statele occidentale și orteza tutelă a mossadului sub acoperire, au de gestionat tocmai o armată de culegători de informații, de analiști și de decidenți. Lucru extrem de complicat, de la decodificarea fiecărei informații pe limbajul și alfabetul operativ al fiecăruia dintre servicii, la aducerea la unison și concilierea deducțiilor și analizelor unor „masculi alfa” ai informațiilor, și apoi uniformizarea deciziilor. Proces în cadrul căruia sistemul ucraineano-occidental pare a se hibridiza în sine, înainte de a decodifica și separa ceea ce este insinuant, manipulator, „sub steag fals”, ca provocări dinspre cealaltă parte.
Sigur, la prima citire, anunțul ucrainienilor vizând găsire unor documente în zona de incursiune de la Kursk, ce atestă că Moscova știa despre această incursiune cu luni înainte, iar aici este prima greșeală de decodificare și neuniformizare ca limbaj a mesajului, pentru că este vorba de „a se fi așteptat”, nu „a ști” (căci, atunci, lucrurile se complică exponențial la nivelul existenței uneia sau a mai multor cârtițe în sfera ucraineano-occidentală a informațiilor de război), pare să pregătească o recunoaștere a eșecului (de logică militară) a strategiei de incursiune militară ucraineană în Kursk. Dar este puțin credibil ca ucrainienii să fi găsit dovezile acestei cunoașterii de dinainte a Moscovei a planurilor Kievului chiar la fața locului. Într-un cadru de război în care informațiile sunt, nu doar codificate, ci de-a dreptul hibridizate într-un melanj în continuă schimbare, și în care perspectiva documentelor „găsibile”, mai ales pe hârtie, lăsate în urmă de evacuarea rușilor, este puțin credibilă. Dacă nu chiar puerilă. Iar dacă anunțul ucrainienilor chiar este real ca derulare, în speță, găsirea de documente rusești, dincolo de întrebarea care lipsește, de ce ar fi lăsat Moscova în urmă, „la vedere” astfel de planuri dacă nu pentru a transmite că știe aproape „a priori” mișcările celorlalți, mai ciudată este debilitatea Kievului de a lăsa o asemenea informație, nu să transpire prin media, ci să o pună singur, oficial, pe masă. Pentru că tocmai a plusat în mâneca hibridă a serviciilor secrete rusești un „as”, făcând ca tot ceea ce anunță Moscova, ca avertizare a lumii, din perspectiva culegerii sale de informații, să capete o anumită credibilitate.
Iar acest lucru se întâmplă exact când Moscova acuză Occidentul că acesta vrea să deschidă în Moldova un punct logistic și de acțiune, prin trimiterea de aeronave militare Nato și americane în nordul țării. O mișcare care, nouă, ne-ar furniza o oarecare liniște, prin reducerea presiunii puse pe bazele de la Marea Neagră și așezarea noastră în cătarea sistemului ofensiv rusesc, momentan prin traseele „alunecate” ale dronelor trimise spre Ucraina. Dar ar fi o relaxare, o „liniștire”, dacă nu am vorbi de Moldova, de frații noștri, de târârea lor într-un război în postura turnantă de infrastructură militară ce va escalada, pentru ei, înainte de a apuca să înțeleagă cum au ajuns într-un asemenea punct. Mai expuși decât cei ce au escaladat acest război. Și în care războiul hibrid este rulat la maxim, cu informații plasate în agenda publică moldovenească prin intermediul campaniei prezidențiale de la Chișinău. Și în care, apariția unuia dintre candidații fără șanse cu un mesaj al zilei de mâine ca fiind ziua în care va fi război (fără intervenția audio-vizualului și a biroului electoral), nu este o hibridizare dinspre Moscova, prin partidele și candidații pro ruși, ci una de atestare a unui real militar al zilei de mâine deja creionat de Nato, unchiul Sam, statele occidentale și orteza de tutelă a Kievului (nu neapărat în această ordine!)…
Lasă un răspuns