O altă „Piatră însemnată” (Piatra scrisă de la Broscaru) a fost descoperită de arheologii de la Muzeul Județean Buzău de curând în zona așezărilor rupestre din Munții Buzăului. Este vorba despre o piatră gigantică inscripționată cu semne aparținând unei civilizații necunoscute. „Piatra însemnată”, cum a fost supranumită, este în formă de ciupercă și se află pe dealul Broscarului, în comuna Colți, locul altor celebrele așezări rupestre, „Aghaton” și „Fundul Pesterii”, care cuprind simboluri începând din Epoca Bronzului și până în perioada creștinismului timpuriu. S-a săpat în jurul ei şi s-a dezvelit o suprafaţă cam de doi metri pe un metru, plină de semne pe toate feţele. Directorul Muzeului Județean Buzău, Doina Ciobanu, a spus că „sunt semne absolut ciudate, în formă de triunghi, steluță sau pătrat, cu certitudine făcute de o ființă umană, care nu se regăsesc în nici o scriere cunoscută până la această oră”.
Piatra însemnată a fost dezgropată de arheologi, studiată, fotografiată și îngropată la loc de arheologi, pentru a nu fi distrusă de turiști sau de alți amatori de senzațional. Când ieși din pădurea de pe dealul Broscarului, într-un luminiș, poți observa o bucată de stâncă masivă, care de departe pare un organ uriaș al pământului, o inimă ciuntită, îngropată printre frunze uscate. Semnele de pe piatră sunt haotice. Nici o ordine: nici verticală, nici orizontală, nici șerpuită, nici circulară, numai semne aruncate peste tot. Interesant este că nimeni nu recunoaște a fi vreun alfabet care să fi fost folosit pe teritoriul țării noastre sau pe la vecini. Doar stele alcătuite din linii întretăiate, jumătăți de stele, cruci mărginite de pătrate și dreptunghiuri, multe simboluri solare, semne de tipul răbojului, linii care se întretaie și se frâng, spice sau brăduți. Asta îi duce pe unii specialiști cu gândul la faptul că ar putea reda o hartă, poate o hartă a cerului. O altă idee este aceea că semnele nu au fost făcute toate odată, ci pe rând, la anumite ocazii. Poate că acolo era un loc de întâlnire și procesiune periodică, și de fiecare dată, se însemna ceva pe piatră: o invocație, o rugă de multumire către Dumnezeu, vreun nume sau lucru important. Poate era un loc cu puteri tămăduitoare, iar semnele erau lăsate de cei ce se vindecau prin atingerea pietrei sau, mai bine zis, de vracii sau preoții care intermediau în procesiunile de vindecare, în numele celui bolnav.
Un fel de „icoană” precreștină făcătoare de minuni, unde la anumite date se strângeau oameni cu nevoi și boli. Sau poate, cine știe?, un loc sacru, unde inițiații veneau periodic și lăsau însemnari pentru cei ce vor veni după ei, ca să-i îndrume. sau să le transmită ceva. Călătoria noastră suprinde mărturiile scrise pe piatra Broscaru despre care unii istorici sunt de părere că simbolurile încrustate adânc în piatră ar avea corespondent în desenele de pe tăbliţele de la Tărtăria, cultura Vinča-Turdaş, descoperite de cercetătorul clujean Nicolae Vlassa în anul 1961, dar şi în pictografia sumeriană. Ei spun că cercetarea scrierilor din Munţii Buzăului, inclusiv a celei de pe dealul Broscaru, trebuie făcută în ansamblu şi nu separat, întrucât ar exista o conexiune între ele…
Pe Piatra scrisă din Broscaru apar peste 200 de simboluri, pentru care s-a folosit tehnica inciziei şi a zgârierii pe perete (piatră) a figurii, obiectului sau simbolului. Sunt redate arme, vârfuri de lance, de săgeţi sau suliţe, cu sau fără coadă de lemn, pumnale, dar şi alte semne specifice artei rupestre preistorice (2.200 – 1.800 î.Hr.). „Este un spaţiu în care oamenii preistorici au venit şi au desenat în piatră reprezentări de arme şi diverse simboluri. Ca datare, s-ar încadra între 2.200 şi circa 1.800 î.Hr., deci epoca bronzului. Este unicat în sud-estul Europei… ” spune Sebastian Matei, cercetător la Muzeul de Istorie Buzău. Diana Gavrilă, absolventă de Istorie şi ghid local, spune că piatra este greu de găsit fără un îndrumător din părţile locului. „E în mijlocul pădurii, pe o culme, strategic aşezat punctul acela, un punct de manifestare. Culmea Broscaru se remarcă prin faptul care are vârful oarecum retezat. Până în 1975 era o culme dezgolită, de păşune, iar ea a fost împădurită artificial pe vremea comunismului”, spune Diana. După ce a pus cap la cap părerile specialiştilor pe care i-a consultat în legătură cu acest subiect, Diana a tras concluzia că scrierea ar fi fost reprezentarea grafică a unui limbaj comun folosit de strămoşii noştri. „Sunt pictograme, în general reprezentări solare. Printre însemne sunt şi brăduţi, de exemplu. Pot fi o formă străveche de comunicare, dinaintea folosirii grafemelor. Este o simbolistică destul de complexă pe care cineva din sat nu ar fost în stare să o facă. Este foarte veche, dinaintea scrierii pe care noi o cunoaştem, deoarece domnul profesor Nica mi-a spus că a ridicat de pe acea piatră vreo 35 de centimetri de turbă, care se depune în sute de ani”, spune Diana Gavrilă. Iată încă o dovadă a faptului că poporul nostru a simțit nevoia de a consemna ceva, de a lăsa un semn, un mesaj de dincolo de decenii, de secole și milenii. Rămâne în sarcina noastră să devoalăm importanța mesajului și să îi găsim locul meritat în cartea de istorie a patriei noastre și a Europei. Poate Inteligența Artificială va avea un cuvânt de spus… (G.V.G.)
Lasă un răspuns