În luna august 2024, în apropiere de Urlați (jud. Prahova), pe Dealul Merez, arheologii prahoveni au descoperit în această zonă situată între satele Șoimești și Ceptura, dovezi ale unei populații care a trăit aici în urmă cu peste 5000 de ani. Situl este cunoscut de la începutul secolului trecut și a fost descoperit de un învățător local. A mai fost studiat în anii 90, dar acum, lucrează arheologi și ucenicii acestora, studenți la facultățile de istorie. Ei sapă până la adâncimea la care găsesc sol nealterat de activitățile umane, în „culoarea” zonei. În timpul acestor cercetări au fost descoperite feagmente ceramic de la diferite tipuri de vase, piese de podoabă, unelte și arme. Adâncimea acestor secțiuni săpate poate varia de la câțiva zeci de centimetrii, la câșiva metri, în funcție de felul în care s-a modoficat relieful de-a lungul secolelor. Deși nu la fel de spectaculoase precum escavarea unor ziduri ori morminte, descoperirile arheologice care datează din preistorie ajută la formarea unei imagini asupra evoluției comunităților respective, precum și asupra faunei specific zonei. Imaginile luate din dronă au ajutat mult săpăturile arheologice de la Urlați, pe un deal total nelocuit acum, dat care în neolitic la finalul Epocii de Piatră, exista o așezare în care specialiștii estimează că lodcuiau aproximativ 100 de oameni.
Epoca de piatră a durat aproximativ 3.4 milioane de ani și s-a încheiat în jurul anului 2000 î.Hr. A avut trei perioade; paleolitic, mezolitic și neolitic. Populațiile care locuiau în neolitic pe teritoriul Românieim afirmă arheologii, erau unele dintre cele mai avansate ale epocii. De exemplu, în 2019, la Strejnic (jud. Prahova), la 30 de kilometric sud-vest de Ploiești, aceiași echipă de arheologi care lucrează acum la Merez, au descoperit într-un tumul un mormânt vechi de peste 5000 de ani. În mormânt erau rămășițele unui adult și ale unui copil. În ultimii ani, arheologii din Prahova au descoperit peste 40 de tmuli în care erau înmormântați peste 200 de indivizi. Tumulul este o movilă de pământ sau de piatră, de formă conică sau piramidală, ridicată deasupra unui mormânt în scop de protecție, ce depășește câteodată 8 – 9 metri. Spre deosebire de siturile arheologice clasice, unde săpăturile se fac cu măturica și fărașul, pentru dezgroparea tumulilor, este nevoie chiar de excavator. Fiecare urmă arheologică este inventariată și analizată. Urmează apoi drumul către Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova din Ploiești, unde restauratorii le sortează și le reconstruiect spre a devein exponate pentru muzeu.
Aflat la contactul dintre zona de câmpie și dealurile subcarpatice, situl arheologic de la Urlați este localizat acolo unde Cricovul Sărat își face loc în câmpie coborând dintre dealuri. Este situat pe un grind natural care are o formă triungiulară, delimitat de o zonă mlăștinoasă aflată în zona de sud-est a localității. Cercetările arheologice de la Urlați au început încă din anul 2013 și au continuat cu o cadență anuală până în prezent. A fost descoperită o succesiune de așezări din epocile neolitică (cultura Starčevo-Crș), eneolitică (cultura Gumelnița), a bronzului (cultura Tei). Importante sunt și locuirile din sec. II-III d.Hr., V-VII d.Hr, dar și cele din evul mediu legate de începuturile localității Urlați (sec. XVI-XVII). Cercetările din acest sit se derulează în cadrul unui proiect care vizează abordarea ariei nordice a culturii Gumelniţa, cu o preocupare pentru locuirea în zona de deal, sau din imediata apropiere a acesteia. De asemenea, având în vedere descoperirile din campaniile precedente, importante au devenit și obiectivele datând din primul mileniu creștin și evul mediu (sec. XVI-XVII). Aceste două segmente culturale și cronologice sunt marcate de descoperirea unor locuințe adâncite (bordeie) și gropi de extragerea lutului, dar și materiale arheologice, în special de ceramică fragmentară. Ca și în anii precedenți în așezarea eneolitică atribuită culturii Gumelnița (4350-4250 î.Hr.) au continuat să apară numeroase piese din silex întregi, izolate sau depuse într-un număr restrâns de piese sub forma unor mici depozite. Un astfel de depozit descoperit anul acesta era format din 11 piese, din care unele nefolosite. Erau însoțite de fragmente de la un vas din lut. Este al șaselea depozit de acest tip, ceea ce confirmă un anumit comportament al comunității eneolitice care a locuit în acest sit acum peste șase milenii.
Așa cum informează Responsabilul de șantier- Cercetător Științific Gradul I, dr. Alin Frînculeasa, foarte important este un depozit de piese din metal (fier și bronz) datând din evul mediu (sec. XI-XVII) descoperit la adâncimea de circa 0,5 m. Un număr de 14 piese erau depuse într-o mică groapă (0,5 m diametrul și 0,4 m adâncime). Dintre piese se remarcă prezența unui topor, trei cârlige, a unui dorn, perforator de lemn, fragment de lanț cu două verigi, fragmente de la o coasă (2 buc.), etc. Potrivit sursei, în apropierea șantierului arheologic a fost amenajată o bază logistică care permite derularea cercetărilor în bune condiții și dezvoltarea în viitor a unui program complex de cercetare a Văii Cricovului Sărat. În cadrul acestui program se derulează și săpăturile de pe Dealul Merez aflat la nord de Valea Semanului, cercetări realizate anul acesta în luna iulie. De asemenea, pe raza localității Urlați, dar și pe valea râului Cricovul Sărat, au continuat cercetările de suprafață prin care au fost identificate și cartate numeroase situri arheologice care certifică importanța acestei căi de comunicare de-a lungul istoriei. La Muzeul „Foișorul Bellu” din Urlați a fost realizată o expoziție permanentă în care pot fi admirate principalele descoperiri arheologice rezultate în urma cercetărilor derulate în ultimii ani. Urme arheologice din neolitic și epoca bronzului, descoperite pe dealul Merez din Valea Urloi, certifică existența unor așezări din trecutul îndepărtat.
În toamna anului 1968, în curtea Liceului din Urlați, prin săpături întâmplătoare, a fost descoperit un schelet și trei nasturi de cupru, realizați, în tehnica secolului al XIV-lea, mărturii istorice pentru actuala vatră a târgului. Documentar însă Urlațiul este atestat pentru prima oară într-un hrisov semnat de Neagoe Basarab, la 16 martie 1515, prin care voievodul întărea mai multe ocine mânăstirii Snagov și în care printre martori se afla și boierul Oancea din Urlați. A doua mențiune documentară, cunoscută nouă, este hrisovul din 1527 – 1528, semnat de Radu de la Afumați, prin care voievodul reconfirma aceleiași mânăstiri dealul cu viile de la Poiana (în Valea Călugărească) și Valea Călugărilor a patra parte, cât ține ocina până în apa Teleajenului, cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în Cârciumari pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de boierii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Șoplea și Miclea din Șoplești, Dragomir din Cozleci, Craina din Stăncești, Grozea din Pădure (lângă Plopu). Registrele vamale ale Brașovului din 1545, care țineau evidența târgoveților din Țara Românească, veniți pentru tranzacții comerciale cu negustorii brașoveni, menționează pe un anume Stan din Urlați, printre comercianții din alte localități prahovene: Gherghița, Târgșor, Breaza, Slănic, Comarnic, Filipești, Văleni. Noile descoperiri arheologice de pe Dealul Melez din Urlați (jud. Prahova), ce au adus la lumină urme de locuire de peste 5000 de ani au confirmat existența în această zonă a unei populații umane numeroase, ce stăpânea tehnica fabricării de arme și unelte, de vase, de construire a fortificațiilor de pământ și a locuințelor. (G.V.G.)
Lasă un răspuns