Că până la urmă, asta ne interesează! Te bagi singur să tragi nedorit de noi de căpăstrul țării sau te trec alții de la ham la coviltir? Nu cumva ăia mulți, de i-ai întrebat „tovărășește” („Bar Mitzvá”!, cetățene înlocuitor!) de te vor președinte, nu sunt cumva ăia de nu ne mai vor pe noi? Că, până una-alta, la cum ai făcut treburile până acum, nu de frământat covrigi pentru țară ești bun, ci de făcut colaci și întins praporul… Sigur, tocmai de aici ar trebui să plece și partea noastră de bucurie dacă îți vor ieși cumva voturile precum maldărele de bani din buzunarul de la piept!… (Vezi că, acolo, românul cinstit pune altceva…)… Pentru că din funcția aia nu o să mai poți să ne faci atâta rău… Că nu o să mai ai poate nici măcar cui, asta e, iarăși, și nu de acum, ci de mai multă vreme, chiar altă poveste… Și nici măcar poveste, ci snoavă din aia de mers la rabin și întrebat: „Bun sunt eu pentru țară?!”… Și sigur, sigur că ești, Marcele! Dacă trebuie să o distrugi să nu-i mai rămână nici măcar culorile pe catarg, ești! De trebuie să-i alungi pe români pentru a le face loc altora, ești! De trebuie să nimicești tot ceea ce mai înseamnă românesc, și încă n-a pierit, acolo vei fi la locul potrivit!
Și orice ți-ar spune „rabinii” electorali de peste mările și țările aduse aici, până a ajunge acolo, trebuie să dai de socoteală țării! Inclusiv pentru trecutul care te apasă, de spui că amu saltă capacul de la cazan (și nu ăla de la dospit drojdia de aluat)… Ba, dacă îți depui candidatura la șefia țării (cu tine, adică dimpreună cu „rabinii” tăi, ultima șefie a unei țări a noastre, pentru noi, asta e cert), trebuie să rezolvi, nu problema cu studiile, cu bacalaureatul ăla de dat, de luat ori de furat de pe undeva, ci marea minciună prin care te-ai cățărat până unde ai ajuns… Și nu contează că ai început cu dughene… Ci faptul că ai pus laba, și nu de covrigar, ci aia de urs împăiat la vânătoare cu teroriștii, și la nadă de pescar cu infractorii penali, că ai pus-o, dară, la insectarul de ține loc de „c.v.”, cu lucruri făcute ori de-a dreptul luate prin minciuni, falsuri, delapidări…
Iar certificatul ăla de revoluționar impostor ar trebui să te ardă mai rău decât ăla de nebacalaureat… Că ‘geaba îți vor împinge camarilele electorale neghinele din trecut spre băncile școlii, nu va conta, nu ne va interesa! Că nu de bacalaureatul sau de alte (ne)studii d’ale tale o să ne pese (nici măcar când le vei avea prezentate public). Ci de felul înfiorător în care te-ai cățărat pe trupurile celor morți pentru libertatea țării pentru a-ți face tu libertățile tale de șmecher de buticar, de piață, de holding de cartier în expansiune spre osatura țării… Or, dacă tot ți-a plăcut să-ți înmoi covrigii în frăgezimea unei țări pe care ai împins-o cu tavă cu tot la botul prădătorilor, doar să te țină și pe tine ospătar la masă, va veni vremea să dai și socoteală. Și nu oleacă! Că mult tuș ai de pus la buricele degetelor de iscălitură (aia „digitală”!). Și pentru ce ai smuls trecutului nostru înecat în sânge, și pentru prezentul răpit, dar și pentru viitorul confiscat din osatura următoarelor generații…
Să spui țării cum a fost cu Revoluția la tine, Marcele… Să spui țării cum trosneai lemne sub genunchi să faci dejun vânătoresc teroriștilor… Să spui cum ai smuls carnea de pe micile afaceri românești să pui holdingurile străinilor… Să spui, Marcele, cum ai dat pe mâna străinilor resursele și rezervele strategice ale țări! Resursele a ceea ce nimeni nu trebuia să știe că există în România, fiind avantajul nostru economic și strategic pentru viitor! Să spui cum ai strivit țara între degetele de cărăuș de leșuri de animale de am ajuns aproape un leș de (și nu „un les de”) de națiune? Să spui cum ai pus în cârca noastră o datorie astronomică! Cum ai amanetat și pietrele de sub apele vândute străinilor!
Să ne spui cum de îți mai stă inima de-a îndrăgit străini nemâncată de câinii!…
Să dai, înainte de orice, seama de toate acestea, Marcele! Apoi să-ndrăznești a spune că te pui în slujba țării! A țării și a noastră! Nu a unei țări pentru alții.
