Când a plecat maestrul Dinică, m-am întrebat: de ce mor stelele? Stelele noastre care ne acoperă nopțile și tristețile cu lumina unui vis apărut de dincolo de viață. Dar si ele mor, așa cum mor si stelele nopții dimineața. Alain Delon a fost un titan al cinematografiei, ale cărui interpretări carismatice și profunde au definit o întreagă eră a filmului. Alain Delon a fost un adevărat simbol al eleganței și talentului în cinematografie. Cariera sa a fost marcată de roluri memorabile care au lăsat o amprentă durabilă asupra artei filmului. Contribuția sa la cinematografie, de la filmele clasice la cele contemporane, a influențat generații de actori și regizori. A fost o inspirație pentru mulți. Îmi voi aminti întotdeauna de interpretările sale din filme precum Le Samourai și La Piscine, care au demonstrat nu doar talentul său, ci și complexitatea personajelor pe care le-a adus la viață.
Moștenirea sa artistică va trăi prin operele sale. Alain Delon va rămâne în inimile fanilor și în istoria cinematografiei ca un mare artist. Gândurile mele se îndreaptă către familia și prietenii săi în această perioadă de doliu. Îi vom purta mereu amintirea cu noi.
De ce mor stelele? Pe vremea când maestrul Adrian Păunescu edita revista Flacăra am citit scrisoarea pe care Alain Delon a publicat-o la moartea actriței Romy Schneider, atunci mi-am dat seama de înaltă lui valoare intelectuală si ca om. Dar astăzi scriem noi pentru el si-l plângem. Iubirea de frumos este o apreciere profundă pentru estetică, natură și experiențele care ne îmbogățesc sufletul. Această iubire ne îndeamnă să căutăm și să creăm momente de frumusețe în viața noastră. Arta este un limbaj universal care exprimă emoții, gânduri și trăiri. Iubirea pentru artă ne ajută să ne conectăm cu ceilalți și să ne înțelegem mai bine pe noi înșine. Fie că este vorba despre pictură, muzică, literatură sau dans, arta ne oferă o fereastră către sufletul uman. Frumusețea se găsește adesea în lucruri simple: un apus de soare, un zâmbet sau o melodie care ne atinge inima. Iubirea de frumos ne învață să apreciem aceste momente și să le integrăm în viața noastră. Iubirea, în toate formele sale, este o sursă de inspirație puternică pentru artiști. Emoțiile intense pot genera opere de artă memorabile, iar experiențele de iubire pot transforma percepția noastră asupra lumii.
În final, iubirea de frumos și artă ne ajută să ne îmbogățim viața și să ne conectăm cu ceilalți. Este necesar să cultivăm aceste sentimente și să le împărtășim, pentru a crea o lume plină de frumusețe și înțelegere. Da, dar el a murit supărat pe această societate, iar la excluderea lui din Academia Franceză a scris o scrisoare pe care trebuie să o citim cu atenție, el spune mult in supărarea lui. El privește această lume schimbată altfel. „Eu nu prea mai am de stat mult pe-aici, am avut o viață lungă și extraordinar de frumoasă, într-o lume care măcar pretindea că e normală la cap. Am avut femei frumoase, mâncare bună, prieteni de calitate. Și glorie cât cuprinde, nu că mi-o doream neapărat, dar asta mi-a adus dragostea și prețuirea oamenilor, care nu poate fi cuantificată. În consecință, transmit Academiei că poate să dea curs petiției, acest trofeu mă interesează foarte puțin spre deloc. Mă interesează însă, chiar mă îngrijorează enorm, încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității. Această țară (Franța) a generat și a cunoscut pe propria piele ororile unui iacobinism robespierian, practic atunci francezii au încetat să mai fie o națiune măreață, pe placul lui Dumnezeu. Chiar și amicul meu, Gerard, a tulit-o în Rusia din două motive: – să nu-i mai ia fiscul globalist din banii câștigați cu atâta trudă, cu eforturi anti-bahice considerabile și sudoarea „nasului” său celebru (râde zgomotos); și 2. – nu mai putea cu ‘corecții’!… Ajunsese la un moment dat să se plângă că în toată echipa de filmare nu mai are decât doi francezi, și ăia pe la cabluri și lumini. Cum naiba, – mă întreba – să faci filme despre celți și galii antici cu Hamid si Abdullah? M-aș fi dus și eu după el, sincer, dar nu-mi priește clima, eu sunt mai sensibil la frig ca el… Deci, să ia premiul cine vrea, dar vă rog, cu cuvintele marelui Hasek: Oameni, fiți vigilenți, vi se trage preșul de sub picioare, vi se ia și ultimul drept la a fi natură umană îndumnezeită! – doar nu am înnebunit chiar cu toții ca să luăm lumină tocmai din SUA, țară a lui Antihrist, căzută ireversibil în hăul corectitudinii politice și al relativismului moral.” (Alain Delon)
Recunoștință pentru un mare om si actor!
