Cam așa suntem acum… De Păstorel ar trebui să-și pastișeze versurile mucalite… Că la ce ne intră pe la Apus, o ne fie cu „ștrumeleag” și de pe la sud… Sigur, nu o să țină mult… Și nu pentru că istoria se repetă… Nu doar pentru că e ilar de sarcastică… Dar așa merg vremurile… Și întrebarea nu e cine și când va întoarce „armele”, ci deja când?… Și va fi o „chestiune” (tot evreiască, cu gheșeft) cine va fi pus de Europa să întoarcă primul „armele”… Nu paturile, nu țevile ghintuite, ci alea economice… Gazoductele… Și să nu ne fie de mirare de nu va fi tot Kievul cel dintâi!… Economic, desigur… Dar, poate pentru întâia oară în atâta amar de vreme, vom chibzui și noi o măsură firească. Și fermă. Și ne vom înturna de va trebui, cu tot cu țevile armelor economice, politice și ălea, vasalo-„strategice”… Când vom înțelege că ne-am avântat ca vârf de lance în războiul economic al Europei cu Rusia pentru o „Fata Morgana” ce s-ar putea să rămână tot în adâncurile „Deep Neptun” -ului… Și poate, peste niște ani, vom desluși că ne-am avântat în acest război de strivire economică a Rusiei pentru că ni s-a promis, de către coana Europa, că vom fi noi jucătorii de pe piața de negoț cu gazele viitorului… Și poate ar fi funcționat… Dacă eram singuri în zonă… Dar, atâta vreme cât în competiția economică a zilei de mâine mai sunt și vecinii de la sud, este evident că jocul de casă nu poate fi garantat de barbutiștii de la Bruxelles. Și doar ne-am amăgit că ne scoatem noi gazul nostru și-l vindem, deci, hai să facem jocul dictat de Europa pentru a închide robinetele și piețele Rusiei… Pentru că bulgarii nu au stat și au înșurubat ei propriul robinet… Cu aceeași „molecula de gaz rusească”, dar pe care o vor livra Europei ca bun „Made in UE”… Via România, via Ucraina, via Moldova, via Serbia… Atâtea variante… Or, cum să intri într-un asemenea carusel?!… Mai ales că, la frig, vor îngheța toate pretențiile de cucoană ecologistă a Europei… Și nu va mai conta că, la bază, gazul e tot din „moleculă rusească”, reîncadrată pe bulgărește pentru PR – ul european… Iar Sofia are și atuurile necesare. Gazul e deja în conducte și nu în măruntaiele de sub Marea Neagră. Este livrabil oricând și are un preț pe care, și umflat pe traseul transportatorilor (ăia din Ucraina, că noi, europeni pe mai departe, vom ține sus solidaritatea de autosărăcire pentru binele celor mari), nu-l va bate nimeni ca tarif în zona asta… Asta dacă vom ajunge să pompăm gazul din adâncuri… Pentru că devizul de exploatare, prelucrare, transport printr-o platformă ce trebuie construită de la zero, și nu oriunde, ci într-o zonă de risc maxim (de „marele foc din Marea Neagră”, dacă se supără, nu doar rușii, ci și ungurii, și ucrainienii, și oricine altcineva), va fi oricum mai mare decât prețul pe gazul din molecula aia rusească derusificată bulgărește pe acte.
Așa că, „hubul” energetic al României, cu gaz extras din zona maritimă devine o „Fata Morgana”… Când am fi putut avea, de mai bine de 20 de ani, o linie de gaz prin „South Stream”, pe care să (ne) facem și noi regulile de tranzit și chiar de „robinet”, dar alți guvernanți și alți politicieni trădători ne-au ținut pe loc… Iar astăzi, fără să fi făcut nimic, ci doar într-un joc strategic de așteptare și preluare a mingii abandonate la marginea fileului european, Sofia trasează un adevărat „Bulgarian Nort Stream”, de acolo, din sudul devenit Răsărit, transformându-se într-un hub crucial pentru tranzitul de gaze. Evident, tot pe bază de „moleculă rusească”, pentru că importă gaze din Azerbaidjan (din aceeași „moleculă”!), dar și din Rusia…
Toate acestea se petrec prin jocul economic din culise al „unchiului Sam”… Pe mâna partenerului nostru strategic, dar care-l favorizează pe cel ce îi este de folos pe tabla de șah economic, strategic și geostrategic (în fond, regulile de piață – profitul, eficiența, rentabilitatea rămân de bază chiar și în iureșul războiului, nu?!), Bulgaria semnând contracte de aproape 300 de milioane de dolari (ce am făcut noi pentru asemenea bani de la „unchiul Sam”, ce am vândut și cât ne-am julit genunchi, doar guvernanții și politicienii știu!) cu o companie americană pentru modificarea gazoductului existent astfel încât să poată transporta inclusiv gaz natural lichefiat. Până când Bulgaria va deveni cea mai importantă rută de tranzit a gazului rusesc spre UE, mai ales că tranzitul prin Ucraina va fi complet eliminat (iar când Kievul va realiza compromisul, ar putea să întoarcă la rându-i „armele”). Astfel, Bulgaria, și nu noi, va prelua, în peisajul european al tranzitului de gaze, poziția strategică de până mai ieri a Ucrainei, preluând „din mers” principala rută de tranzit a gazului rusesc spre Uniunea Europeană.
Probabil, politicienii, guvernanții ne vor spune că vom folosi, la o adică, „Deep Neptunul” pentru noi… Pentru nevoile noastre… Deci nu va fi nimic pierdut… Iar dacă nu ne va trebui gazul din Marea Neagră, căci va fi și în surplus, și costisitor (ca extragere dar și ca depozitare), vom „sigila” perimetrul (știm refrenul, că nu doar istoria se repetă, nu-i așa?!) ca resursă pentru viitor…
Lasă un răspuns