Istoricește și istoriografic, privind dintr-un viitor imediat înapoi în timpurile noastre, nu și timpul nostru, dar asta este o altă problemă a actualei conjuncturi, în care tocmai oamenii, ca subiecți ai binelui, au fost excluși, bineînțeles că vom avea surpriza de a constata întâietatea unor tratate secrete, nu doar față de tratatul de bază (ca imagine publică) UE-Ucraina, ci, fundamental, ca liant (dar și condiții oricând coroziv explozive ale acestora) și a unor acorduri secrete UE-Rusia… Secrete ori, mai bine spus, secretizate! Chiar înainte de a fi considerate, catalogate, etichetate (într-un drept ce nu are întâietate în lumea noastră, ci în aceea definind însuși viitorul) ca secrete… Ba, chiar acorduri UE-Moscova, pentru a acoperi eventual pliaj sau extindere a sferei rusești. Căci, Moscova nu stă pe loc, lucrează pe celelalte granițe și puncte cardinale, prin axe și noi zone strategice. Și care nu se vor opri doar la o extindere de „compensare” a daunelor produse de sancțiunile UE, ci vor urma poate o linie de extindere a marcării „teritorialității”… Întâi a celei economice, apoi a acelora de securitate dar și noi linii de frontieră ce vor trasa dinspre exterior ceea ce astăzi reprezintă doar posibili noi poli și noi acorduri de puteri economice locale și zonale din afara Europei. Din afară împingând Europa în ea însăși, spre colaps… Tot așa, la început economic, apoi pe puncte geopolitice, geo-strategice…
Și da, vor exista, deja la un timp acoperind „de facto” începutul și continuitatea de acum a războiului, acorduri secrete între UE și Moscova. Pentru că, poate înainte chiar de Rusia, Europa este cea care are nevoie de anumite linii roșii în relația cu Kievul. De impunerea unor limite, a unor bariere pentru eventualul viitor european al acesteia. Pentru că, dacă ar avea actuala Ucraină în UE, raporturile de forțe politice, economice și militare s-ar schimba dramatic pentru UE… Pentru actualii ei corifei… Chiar dacă unii dintre ei au devenit între timp doar niște pioni, poate chiar ture aparent sacrificabile pentru „binele european”…
De aceea, renunțările teritoriale pe care Ucraina va trebui să le facă vor fi și în interesul UE. Poate, în primul rând, al Europei… Pentru a avea garanția integrării unei Ucraine mici, fără a putea revendica drepturile de membru prin numărul populației și întinderea ei teritorială, fără a putea presa Bruxellesul să-i asigure reprezentarea de drept dată de principiile tratatelor europene. Pentru că Europa nu se va lăsa păcălită de posibila renunțare de către Ucraina la dreptul ei de reprezentare în UE, ca o condiție asumată a aderării, solicitând ea un număr mai mic de europarlamentari, o reprezentare mai restrânsă, dar, mai ales, o sferă de influență modestă. Iar Europa chiar trebuie să se asigure că Ucraina va fi lângă masa celor mari, nu la masa lor… Și nu, nu vor ajunge stegulețele-jaloane, roșii și galbene, pentru a ține Ucraina într-o lesă la picioarele Europei. Pentru ca Europa să nu fie ea cea devorată… Pentru că acelea sunt jaloane oricând interpretabile, rediscutabile și posibil reconfigurate de conjuncturile politice viitoare ale Europei. De centrele de influență și decizie mereu în schimbare. În plus, nici nu poți face din aderarea Ucrainei un parcurs imitabil țărilor din primele valuri. Pentru că Ucraina vine spre Europa cu o sumă de diferende și probleme nerezolvate, istoric, economic, teritorial, cu țările vecine pe care poate nici un alt stat cu pretenții de aderare nu le-a avut, fiind un cumul de diferende depășind bagajul statelor „problematice” din celelalte valuri de aderare. Pentru că Ucraina are probleme cu fiecare dintre vecinele sale. Cu Polonia, istoricește… Acum puse sub presiune rezolvării pentru a avea votul Varșoviei. Cu Budapesta, economic… Acum puse sub presiunea soluționării blocajelor decise de Kiev la adresa Lukoil, furnizor de bază pentru economia și industria Ungariei. Iar din fiecare dintre acestea rezultând alte diferende… Economice în relația cu Varșovia… Teritoriale, în relația cu Budapesta… Iar lista poate continua. Inclusiv cu problemele pe care trebuie să le rezolve în raport cu noi. Chiar dacă, acum, Bucureștiul a renunțat la multe lucruri de spus, vremurile politice se pot schimba oricând! Și pot fi repuse pe tapet, chiar au fost zăvorâte în seiful istoric prin acordurile trădătoare ale guvernelor noastre!
Concret, UE s-ar putea să accepte o Ucraină chiar la dimensiunea sugerată de Putin la începutul războiului! Când invita vecinele ei să-și ia înapoi teritoriile acaparate, prin cedări, prin rapturi… Aceea ar putea fi, dară, Ucraina pe care UE să o accepte pentru a avea siguranța că nu-i va crea probleme din prima clipă de după aderare! Și, da, nimic nu este întâmplător! Și nimic nu se petrece în UE fără știrea Bruxelles -ului! Și probabil fără a fi pus între clauzele unor acorduri secrete ce vor fi desecretizate peste decenii. Dacă va mai avea cine să le desecretizeze… Pentru că UE, la comanda Statelor Unite, nu îngroapă doar niște castane deja fierbinți în jarul războiului, și nici doar niște butoaie cu pulberi ce se pot aprinde oricând, ci însăși focarele ei de autodistrugere…
Lasă un răspuns