Deocamdată doar o pecingine, dar vai de noi când va fi devenit pecete… Când, de pe mâinile falșilor creștini, ce fac astăzi jocuri atât de dubioase, va fi fost transformată în matrițe de negare, înfierare, prigonire și alungare… Când va deveni lance împunsă în fiecare dintre noi… Și nu doar pentru a ne face să ne pierdem dreapta credință, încercând să ne împingă pe drumul dintâi al pierzaniei, rătăcirea, ci pentru a ne anihila în războiul de dincolo de conflictele generate, extinse, supraevaluate și redimensionate, geostrategic, de acum, în războiul lumilor… Pentru că acesta va fi cel adevărat: cel pornit în numele prigonirii creștinilor… La început al ortodocșilor… Apoi, într-o lume în care și spinii Mântuitorului sunt smulși de mâinile trădătoare, de „pilații” și toți acei „iuda” ce s-au ascuns printre noi, împotriva creștinismului… Iar „problema” cu decizia Estoniei, legată de declararea Patriarhiei Moscovei drept organizație teroristă, nu este aceea că vizează doar singularitatea unei poziții (nu numai necreștine, ci anticreștine până la exfolierea și implantarea altor seminții), ci faptul că nu poate rămâne singulară. Pentru că poziția unui stat membru UE, mai ales la o asemenea dimensiune de provocare, nu poate fi doar a lui. Nu într-o uniune cu repere, indicații, decizii, „recomandări” comune… Și mai ales când este evident că nu este vorba strict despre consecințe, ci de scopul în sine al unei asemenea decizii (ce va ajunge un motiv generator)… De aceea, această poziție anti-ortodoxă, înainte de a fi anti-putinistă, trebuie atacată, respinsă, anulată, altminteri, să nu ne mire posibila ei adoptare la nivelul întregii uniuni, sub pretextul obligativității transpunerii ca legislație comună…
Și este cât să poate de îndreptățit ca poziția Estoniei să fie văzută tocmai ca un atac la adresa valorilor, reperelor, artefactelor, inclusiv religioase. Pentru că spre asta duc toate acțiunile psihopaților care au pus mâna pe Uniunea Europeană, transformând-o într-un bici în mâinile atâtor „pilați” devniți, din decidenți, și executanți întru’ lapidarea valorilor fundamentale… În „biciuirea” nu a slabelor moravuri, nu a dezaxaților, nu a anormalului anormal prin însăși felul de a se extinde peste tot cea a mai rămas firesc și de bun simț, ci a drept credincioșilor. Și nu, nu Estonia este „capul de capi” al acestei ofensive anti-ortodoxe… Ea este doar un mijloc pus la îndemâna antihriștilor… Folosită pentru a fi inserate decizii peste fundațiile clădite de cei ce au pus umărul la constituirea unei frumoase Agore a unei Europei de cândva, azi, nu doar o ruină în pragul războiului, ci ziduri de bolovani desprinzându-se și prăbușindu-se peste propriul sine…
Și poate că Estonia face jocul slugarnic impus dinspre UE… Și este doar o aparentă piatră ridicată ce va sfârși drept cârpă de aruncat după ce-și va fi împlinit menirea antihristică a azvârlirii acestei prime pietre… O pietricică încă dar care va deveni un greu bolovan atârnând de destinul religios al Europei… Pentru că, declararea Patriarhiei Moscovei drept organizație teroristă, judecând nu omul ce o conduce vremelnic, nu staful politic din spatele ei, și al zidului Kremlinului, ci însăși o entitate religioasă, va fi urmată (căci urmarea este doar un scop, nu?!), de o poziție similară și dinspre Ucraina, apoi bulgărele antihristic se va tot rostogoli… Și da, este un demers ce urmează regulile antice ale dezbinării… Cu un ortodoxism împărțit deja între bun (cel nou) și rău, cel vechi, în așa fel încât antihriștii să-și atingă primul țel: acuzarea și prigonirea acelora ce refuză să se dezică de vechiul ortodoxism, neacceptând bicefalitatea impusă prin cartușele politice din cătarea războiului.
Și va rămâne doar o poveste că, deși decretând Patriarhia Moscovei drept organizație teroristă, aparținătoarele, inclusiv cea din Estonia (Biserica Ortodoxă Estoniană din subordinea Patriarhiei Moscovei numărând peste 100 000 de enoriași), nu vor fi și ele acuzate și încadrate ca organizații teroriste… Se va întâmpla curând când, unul după altul, statele membre vor urma rictusul anti-ortodox impus prin recomandări transformate în reglementări… Căci valorile tradiționale și raportarea la acestea devin, nu doar elemente de nesupunere, nu doar de nealiniere în anormalul „political correctness” -ului de acum, nu doar acuze de trădare a noilor „principii” (de uniformizare „orwelliană” a Europei), ci de-a dreptul capete de acuzare… Și de „lapidare” prin politicile economice, sociale, anti-naționale, anti-unitate, anti-familie, anti-religioase ale antihriștilor ce au împânzit și întinează cadaveric Europa… Iar Nietzsche poate că s-a înșelat… Nu în privința apariției anticristului ca luptă împotriva creștinismului, ci a extinderii sale ca „religie a sclavilor”… Căci, sclavi vom deveni noi, de ne vom lăsa striviți…
Lasă un răspuns