Sodoma și Gomora…

Pentru că oamenii au ignorat credința și au ajuns să se unească bărbat cu bărbat și femeie cu femeie, Dumnezeu a distrus ambele orașe arzându-le din temelii: „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă şi foc din cer de la Domnul. Și a stricat cetățile acestea, toate împrejurimile lor, pe toţi locuitorii cetăților și toate plantele ținutului aceluia.” (Facere 19, 24-25). Păcatul, ce este păcatul? Păcatul este acțiunea, gândirea sau inițiativa care poate fi considerată un act împotriva credinței sau învățăturilor religioase. În diferite tradiții religioase, păcatul poate fi definit în diverse feluri, dar în general se referă la comportamente sau acțiuni care sunt considerate greșite, rele sau imorale din punct de vedere spiritual sau religios. Dar mai trebuie spus că acest concept poate varia în funcție de credință și tradiție culturală. Am renunța încet la cultură și aprobăm păcatul pe care îl și legiferăm. Ne îndepărtăm de credință și parcă ne apropiem de pedeapsa divină. Povestea Sodomei și Gomorei este un episod relatat în Biblie, în cartea Genezei. Aceste două orașe – Sodoma și Gomora – au fost întâlnite de către Avraam și nepotul său Lot în timp ce cutreierau ținuturile din jurul Mării Moarte. Legenda spune că aceste orașe erau atât de corupte și pline de păcate, încât Dumnezeu a hotărât să le distrugă. Sodoma și Gomora erau cunoscute pentru practicile lor imorale și lipsa totală de ospitalitate față de oaspeți. Deoarece Lot a fost singurul locuitor drept din cele două orașe, Dumnezeu l-a avertizat pe el și pe familia sa să plece înainte de a distruge Sodoma și Gomora.

În cele din urmă, Sodoma și Gomora au fost distruse de foc și pucioasă trimise de Dumnezeu ca pedeapsă pentru răutatea locuitorilor lor. Lot și familia sa, cu excepția soției sale care s-a întors să se uite înapoi și a fost transformată într-un stâlp de sare, au supraviețuit distrugerii. Această poveste este adesea interpretată ca un avertisment asupra consecințelor păcatului și asupra importanței ascultării de voia lui Dumnezeu.
Este adevărat că greșelile pot fi iertate, iar iertarea este importantă pentru a ne elibera de povara resentimentelor. Cu toate acestea, când vorbim despre acțiuni premeditate sau planificate, despre răutate și durere când știm că ele aduc suferință celorlalți, iertarea poate fi mai dificilă și poate necesita mai mult timp și efort. Iertarea și pocăința este un proces personal care implică înțelegere, acceptare și eliberare.

Facem legi care nu sunt acceptate de marea majoritate, descoperim modalități de a nimicii omenirea, războaiele au ajuns să ne învrăjbească. Terorismul a ajuns să fie planificat de „oficialii” lumii, ce urmează…?

Citeam cum reprezentantul republican din Michigan Tim Walberg, spune despre Gaza: „Nu ar trebui să cheltuim un ban pe ajutor umanitar. Ar trebui să fie ca Nagasaki și Hiroshima.” Omenirea se pierde în devenire, sau devenirea a fost pierdută. Jeffrei Sachs a scris un articol cu titlul „Urgența diplomației”, iar eu îi dau tare multă dreptate. Jeffrey David Sachs, probabil cea mai luminată minte a momentului, (născut la 5 noiembrie 1954 la Detroit) este un economist american. A fost consilier special pentru Obiectivele de Dezvoltare din 2002 până în 2006. El este director al Rețelei ONU de soluții pentru dezvoltare durabilă. Din 2002 până în 2016 a fost director al Institutului Pământului, de la Universitatea Columbia.

„Acum este timpul pentru discuții care ne vor aduce mai aproape de pace și ne vor îndepărta de un război mortal și distructiv fără sfârșit. A existat un colaps complet al diplomației între SUA și Rusia și un colaps aproape total între SUA și China. Europa, care a devenit mult prea dependentă de SUA pentru binele ei, pur și simplu urmează linia Washingtonului. Absența diplomației creează o dinamică de escaladare care poate duce la război nuclear. Cea mai mare prioritate pentru pacea globală este restabilirea diplomației SUA cu Rusia și China. Starea de lucruri este încapsulată de insultele personale neîncetate ale președintelui Joe Biden la adresa omologilor săi din Rusia și China. În loc să se concentreze pe politică, Biden se concentrează pe personalul față de președintele Vladimir Putin. Recent, s-a referit la președintele Putin drept „un nebun”. În martie 2022, el a declarat că „Pentru numele lui Dumnezeu, acest om nu poate rămâne la putere”. Imediat după întâlnirea cu președintele chinez Xi Jinping în toamna trecută, Biden l-a numit „dictator”.

Această personalizare grosolană a relațiilor complexe de superputere este ostilă pentru pace și rezolvarea problemelor. Mai mult decât atât, cruditatea acestei retorici și absența unei diplomații serioase au deschis porțile iresponsabilității retorice șocante. Președintele Letoniei a postat recent pe Twitter „Russia delenda est” („Rusia trebuie distrusă”), parafrazând vechiul refren al lui Cato cel Bătrân, care a cerut distrugerea Cartaginei de către Roma înainte de al treilea război punic”.

Să fie pace și poate iertarea și pocăința, acest proces personal să aducă înțelegere acceptare și eliberare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*