Dacă ai curajul să gândești cu voce tare ai toate șansele să fi catalogat ca fiind antisistem, sau că este un: „discurs instigator la ură”. Știu că ura zace în noi de aceea strigăm uneori: Ura, ura, trăiască aceste alegeri comasate la ordin și libere! Diplomatul englez Alastair Crooke spunea în „LifeSiteNews”: „Practic, este un sentiment de neîncredere în elite, o neîncredere totală, și o căutare a unei schimbări de valori… Oameni s-au săturat de această politică absurdă care ni s-a servit zilnic, despre cine poate sau nu să folosească o toaletă, despre ce este o femeie. Toate aceste aspecte”. El mai spune că observarea realității înseamnă „discurs instigator la ură”. Crima supremă este de a cere pacea, ceea ce echivalează cu o trădare, potrivit ideologiei actuale. Cine să mai înțeleagă atâtea ideologii, tot ce trebuie să înțelegem este că tot ce spun politicienii, este bine. Mă gândeam la ce s-a întâmplat în pandemie, când un laureat de premiul Nobel, Luc Montagnier, cel care descoperise virusul imunodeficienței umane a avut o altă părere despre vaccin. Dumnezeu să-l odihnească în pace! A murit la scurt timp după ce toată presa l-a criticat. Și da… presa nu este subordonată nimănui, ea trebuie crezută. Presă de calitate este atunci când uleiul de floarea soarelui este clar. Clar…?
Un alt om de mare valoare dar care pune realismul pe primul plan este John Mearsheimer. El și-a numit cartea sa „Tragedia politicii” („The Tragedy of Great Power Politics”) pentru a sublinia amărăciunea și dimensiunea dramatică a relațiilor internaționale, în special a politicii marilor puteri. Termenul „tragedie” sugerează că, asemenea unui spectacol tragic în care personajele se confruntă cu destinul lor și cu consecințele acțiunilor lor, politica internațională este guvernată de forțele neînduplecate ale puterii, intereselor și rivalităților statelor mari. Mearsheimer argumentează că lupta pentru putere și securitate între statele mari poate duce la conflicte și tragedii umane, chiar în absența intențiilor malefice, uneori stupide, formulând astfel conceptul de „tragedie a marilor puteri”. În interpretarea lui John Mearsheimer, marile puteri nu sunt neapărat un izvor „de durere” în sine, ci sunt actori centrali cu interese și obiective distincte în arena internațională. Conform perspectivei realiste a lui Mearsheimer, statele mari sunt motivate de dorința de a-și asigura securitatea și supraviețuirea într-un sistem internațional competitiv. În căutarea acestei securități și a extinderii influenței lor, statele mari pot intra în rivalități, conflicte și chiar războaie, generând astfel instabilitate și suferință în regiuni afectate. Deci, mai degrabă, Mearsheimer consideră că interesele și acțiunile marilor puteri pot avea consecințe dramatice și tragice, decât să le descrie drept direct izvor de durere. El este cunoscut pentru perspectiva sa realistă asupra conflictelor internaționale. Consideră că conflictele sunt inevitabile într-un sistem internațional caracterizat de lupta pentru putere între state și argumentează că statele mari sunt conduse de nevoia de securitate și supraviețuire, fiind preocupate în principal de consolidarea și extinderea puterii lor. Din această perspectivă, el susține că conflictele pot apărea atunci când interesele și obiectivele statelor se ciocnesc, iar acestea își folosesc puterea în competitivitatea lor pentru a-și atinge obiectivele politice și strategice.
John Mearsheimer a exprimat opinii controversate referitoare la conflictul din Ucraina. În contextul anexării Crimeei de către Rusia și a conflictului din estul Ucrainei, Mearsheimer a susținut că Rusia acționează în mod defensiv pentru a-și proteja interesele de securitate și pentru a contracara expansiunea NATO în regiune. El consideră că perspectivele realiste asupra politicii internaționale ar trebui să ia în considerare nevoile de securitate ale statelor și rivalitatea strategică dintre marile puteri atunci când evaluează astfel de conflicte. Opiniile sale au supărat o mare parte din comunitatea academică și politică cu privire la această interpretare a evenimentelor din Ucraina.
John Mearsheimer a fost critic la adresa politicii Israelului în contextul conflictului din Gaza. El a susținut că Israelul acționează în mod excesiv și disproporționat împotriva palestinienilor din Gaza, ceea ce generează suferință umanitară și escaladări ale violenței. Dar a subliniat importanța respectării drepturilor omului și a reglementărilor internaționale în ceea ce privește conflictele armate și a criticat comportamentul considerat abuziv al Israelului în Gaza. Perspectiva sa realistă asupra conflictelor internaționale îl determină să pună accentul pe eforturile de securitate și de stabilire a echilibrului de putere în regiune, ca elemente esențiale pentru rezolvarea conflictului din Gaza.
Există diverse motive pentru care anumiți gânditori sau teoreticieni nu sunt întotdeauna ascultați sau apreciați într-un anumit context sau de o anumită audiență largă. Unele motive posibile ar putea include: Ideile și teoriile elaborate de anumiți gânditori pot fi dificil de înțeles pentru publicul larg, sau politicieni. Sau pot fi considerate prea academice sau abstracte pentru a fi aplicate în mod practic în politică sau în viața de zi cu zi. Gânditorii care propun teorii care contravin intereselor sau agendelor politice sau ideologice dominante pot fi respinși sau ignorați de către cei care dețin puterea sau influența. Ideile unui gânditor pot fi respinse sau ignorate deoarece contravin prejudecăților, convențiilor sau credințelor existente ale societății. În timpuri de criză sau tulburare politică, opinii extreme sau simpliste pot avea tendința să fie mai atrăgătoare decât analizele și teoriile mai complexe sau în profunzime.
Pământul este plat, bărbații nasc, iar gândacul este comestibil. Gata am crezut…!
Lasă un răspuns