
Între edificiile religioase ctitorite după 1990, mânăstirea Bârsana (Maramureș) este ridicată necontenit în slăvi. Pe bună dreptate, în unele privințe. Înălțarea spre Cer a zveltului locaș a pornit prin anul 1993. Are un hram bogat: Soborul Sfinților Apostoli. Fiind sub cârma unei monahii strașnice, mânăstirea a beneficiat de o bună și necontenită promovare. Dacă îmi aduc bine aminte, pe maica Filofteia, stareța Bârsanei, am cunoscut-o cândva la cel mai mare târg de turism din lume. Este vorba de ITB Berlin, care se desfășoară, tradițional, în prima săptămână a lunii martie. Am fost în mai multe rânduri la mai noua mânăstire de la Bârsana (ca și la biserica veche, medievală cumva, din acest mândru sat maramureșean, care merită toată prețuirea; normal ar fi ca ele să fie vizitate, cunoscute, la pachet, cum se spune). Am rămas la fel de șocat de fiecare dată, fără să pot înțelege taina sau dedesubtul care stă la baza folosirii alfabetului chirilic în interiorul minunatei biserici de lemn (deținătoare, la un moment dat, și a unui „record” în materie de înălțime). Orice om dus la biserică, dar și la ceva… carte cât de cât, rămâne însă extrem de contrariat de strania lăfăire a „îmbrăcămintei formal-spirituale” a lui Chiril și Metodiu, sfinți sud-dunărenii cunoscuți ca apostoli ai slavilor.
După mai bine de cinci-șase-șapte veacuri de neîntrerupte încercări de lepădare a unor veșminte false, nefirești, nu doar pentru credința românilor, ci și pentru cultura și întreaga istorie a neamului nostru, hodoronc-tronc se găsește câte cineva care să slujească – absolut prostește – panslavismul de tristă amintire. Și asta tocmai după mai bine de 160 de ani de când, sub primii ani de domnie ai lui Cuza Vodă, s-a început dificila lucrare de introducere a alfabetului latin în România acelor vremi (în instituțiile de stat, în justiție, în școli, în biserică, în cărți, în presă, în tipărituri, în general; inclusiv în propaganda electorală). Este de râsul curcilor șontoroage: în vreme ce dincolo de Prut, bunăoară, basarabenii se luptau pentru revenirea la alfabetul latin – și nu numai -, în Maramureșul descălecătorilor de țară niște minți rătăcite reînviau una dintre armele cumplite ale biserici răsăritene satanic de militarizate, cum se vede și azi. Și nu este vorba numai de criminala biserică rusă – hăbăucul de Teodosie se dovedește un simbriaș neîntrecut al… lui Kiril -, ci și de cea bulgară, prin trompa căreia s-a scurs în biserica românească slavona veche. Și nu numai în biserică, ci și în cancelariile domnești, în începuturile culturii noastre.
Așadar, toată această aiureală insidios lucrată, cu alfabetul chirilic, se petrece în Maramureș – probabil că nu este singurul – meleag asaltat violent, ca și Bucovina, de invazia ucraineană extrem de toxică. Astăzi, ca și în veacurile din urmă când „cosângenii” lui Taras Bulba, sprijiniți cu zel maladiv de habsburgi, în cârdășie și cu episcopii sârbi (mai ales în Bucovina), au produs imense stricăciuni bisericilor și spiritului românesc, din păcate ireparabile. Să ne înțelegem (o demonstrează admirabil, între alții, istoricul bucovinean Ioan Nistor): grație serviciilor divine săvârșite în biserici pe înțelesul autohtonilor din nordul țării, ca și din Basarabia, aceste comunități și-au putut păstrat credința, identitatea, limba maternă, românească. Fără biserica neamului care a apărat românismul, nu azi, ci de multă vreme s-ar fi vorbit doar în limbile prietenilor prin teritoriile noastre aflate încă sub cruntă ocupație pravoslavnică. Noroc că bunul Dumnezeu mai adoarme câte o limbă vrăjmașă, precum cea slavonă, cu alfabetul ei cu tot…
În sfârșit, sunt alături, vorba vine, de o româncă stabilită nu știu pe unde pe-afară, îngrijorată că în țara ei de baștină se vorbește destul de prost… engleza. Minunata engleză, limba credinței globaliste de astăzi predicată în marea „catedrală universală” lipsită de orice Dumnezeu. Asta e, au și limbile regretabile servituți, rămânând departe de a fi creștine… Că se vorbește și se scrie atât de troglodit în limba noastră cea română, de ce să ne mai facem probleme?
Lasă un răspuns