Și dacă însuși Cuvântul dintr-un început a fost un bulgăre de lut?!…

Gheorghe Urzică își continuă și prin acest volum destinul de narator al unor instantanee cu reale valențe antropologice, nu doar din lumea de demult, când era ea mai curată și mai cu rost, ci din acel orizont al vechiului reflectat în cioburile oglinzilor vremurilor de acum… O carte ce se șoptește de dincolo de vicisitudinile acelor altor vremuri, tot cioburi, dar parcă nu atât de ascuțite în marginile lor străpungând lumea, în lung și în lat, în vremuri și peste vremuri, căci, pe atunci, lucrurile erau mai simple… Cu adevărat mai simple… Chiar și nerânduite, cum le credeam noi, ele se găseau totuși în locuri-tipar mai bine alese: cumsecădenie, răbdare, rost, rosturi… Întâi erau acestea și, abia apoi, în urma lor încercând să le devoreze umbrele, toate acele inerente șiretlenii, prefăcătorii, răutăți și „mâncătorii”… Erau vremurile în care le știam pe acestea încercând a ronțăi din viața noastră… Pe când, astăzi, toate acelea par în noi… Smulgând… Iar acele valori, repere, cutume, poate discutabile atunci, prin ochii celor ce le duceau poverile în spate, azi sunt ele în sine repere spre care nici să mai nădăjduim nu putem, nici să visăm măcar, închizând ochii trupești și lăsându-i pe cei ai minții să cuprindă și să se întrepătrundă cu fascinația tablourile zugrăvite și prin instantaneele slovelor Bărbatului de lut… Și care sunt instantanee doar ca imagini, doar ca încadrări, doar ca jocuri de rol ale personajelor lui Gheorghe Urzică, în fapt, ele zugrăvind adânc vremurile și clipele de cândva…

Mașina de scris a autorului este extraordinar de prolifică în a reda (după poezia simbolică și metaforică de început de drum, apoi proza sa poetică), alte dar și altfel de pagini, acum și de roman epic, ai trăitorilor din și, adesea, de peste vremuri, dar nu ca simple plămădiri dintr-un imaginar insuflat cu oarece repere pe post de viul al protagoniștilor, ci modelând din fiecare „eu” jocuri de rol reflectând și conturând dimensiunile unor personaje și de cronică, și de snoave, și de relatări morale… Un volum parte al șiragului de scrieri antologice, intercalat cu repere, modele, beizadele, șugubeții, descriind noii dar și vechii, în același timp, moromeți ai vremurilor de atunci dar și de acum… Sunt imagini ce poate par din alte vremuri, prăfuite doar de amintiri și regrete, dar care sunt mai vii în neviul manifestării noastre de astăzi, un neviu dezosat de moromeții din noi, de atunci…

Însăși titlul cărții de acum, acum șirag de pagini între coperți tipărite, dar mâine poate reflexii pe celuloid ale instantaneelor de film, te duce, de altfel, în mijlocul unor „Poieni ale lui Iocan” ale reflecției despre veșnicia noastră, doar ea parcă, azi, încă vie pe osatura tot mai stinsă a ființei noastre… Și parcă nu despre ce a fost mai întâi în creația Domnului, ci despre felul în care a fost aceasta plămădită pare a fi vorba… Căci poate chiar Cuvântul-dintâi a fost frământare din lut, nu!?… Nu doar Omul… Și de câte feluri de frământări să fi avut nevoie Creatorul Lumilor pentru a făuri omul?… De câte ori l-a modelat pe cel ce avea să devină primul înainte de a-i sufla viul?… Dar Cuvântul?… Căci, fie și doar numărând caracterele diferite ce au ieșit din personajele de pe rândurile mașinii de scris a lui Gheorghe Urzică te întrebi cum și din ce a fost făcut dintr-n-nceputul de după Cuvânt?…

Noua zidire a autorului ne prinde iarăși într-un tren trecând prin atâtea și atâtea halte de viață… Este ca un bilet dus-întors al unei călătorii prin vremuri și oameni, dar și o invitație pentru a descoperi și celelalte scrieri ale seriei. Pentru că instantaneele narate în Hamurile de acum pot zidi imagini de sine, fără a fi nevoie să te îndrepți spre cele dintâi pagini ale epicului, dar te provoacă să cauți, să vezi și ce a fost la început…

Și da, această a treia carte a seriei de roman epic este aidoma unei bucăți de lut… Dar nu, autorul nu a remodelat, ci a plămădit de două ori pentru un singur viu născut… Pentru că întâia formă a cărții s-a pierdut… Iar aceasta de acum a fost așternută cuvânt după cuvânt din amintirile și amintirile despre amintiri, aproape ca esența a vremurilor de atunci văzute azi… O carte pe care nu doar autorul a așternut-o, ci și personajele din subconștient și inconștient, ieșind „la lumină” ca „prezențe” eliberate de autor, dar croindu-și singure „propriile” povești, provocându-l parcă pe însuși creatorul lor la dialoguri… Aidoma „dialogurilor” scriitorului rus Mihail Șolohov cu personajele Donului liniștit

Dar, iată, volumul este aici!… Și are în el, nu doar metafore, nu doar spovedanii, nu doar narațiunii „de viață” despre personajele și rolurile lor în trenul vieții-existență dintre vremuri, ci și un viu de peste timpuri pentru timpuri…

Gheorghe Urzică – „Hamuri” (cartea a treia a seriei „Bărbatul de lut”), Editura Eikon, 2024

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*