Șansele de dincolo de orele astrale de cândva…

Atât de servili am fost altora că am uitat de noi… De interesele noastre, de rolul istoric, de rostul de acum și, mai ales, cel pentru viitor… De însăși ființa noastră… Și ne-am înstrăinat… Ne-am îndepărtat de noi… Și prea puțin putem spune că am fost înstrăinați de alții… Căci acei „alții”, care au jucat și joacă un rol esențial, capital, ucigător chiar, în această înstrăinare de sine a neamului și națiunii, au făcut toate acestea prin noi. Prin viperele, detractorii, trădătorii și vânzătorii de țară, dar și prin nepăsarea, indiferența indolența națiunii… Și am stat atât de mult cu botnițele și lesele subjugându-ne că nu mai suntem în stare să trasăm o linie… Atât de mult ne-am desprins de identitățile, cândva eroice și martirice, încât am ajuns a privi nedreptățile drept reparații istorice (adesea din istoriile altora, cu vinovății amprentate cu forcepsul trădărilor guvernamentale pe ființa noastră), iar îndreptările drept nedreptăți… Și nu trebuie să fim ipocriți… Trebuie să ne recunoaștem partea de vină prin automutilările istorice, culturale, de vestigii, și repere, de elogieri și demnități, de ridiculizare și negare a realizărilor economico-industriale, a priorităților din vremuri de care ne-am dezis până la ruperea lor de noi, a ironizării până la blasfemie a cărților de istorie și memoriilor de neam și țară, a monografiilor de ființă și dreptmărturisirile de credință… Pentru că o națiune este schilodită în demnitatea și mândria ei din clipa în care nu mai are nevoie nici măcar de teste pentru a-i vedea reacția, având certitudinea că va privi oricum „otova”, atât cât a mai rămas din ea, alte și alte nedreptăți la adresa ei… Și le va considera firești… Iar eventualele îndreptări, recunoașteri, reconcilieri, sau, pur și simplu, reparații geo-strategice, le va considera chiar ea nedreptăți… Lucruri și fapte de care nu are dreptul să se bucure fiind a priori vinovată de mocirla dintre timpuri provocată, reproșată, „documentată” de alții… Și atât de aprig ne-am îndepărtat de noi că, astăzi, nu am mai fi în stare nici măcar să ne atașăm, dacă ar fi să fim martorii unor acțiuni de restituire și îndreptare istorică, de eventualele valori, repere, emoții și empatii pe care le-am avea de câștigat… Cu atât mai puțin să punem noi întrebări fundamentale, în dezbateri și documentări istoriografice, legate, de exemplu, de cât de adânc în istorie și vremuri poate merge o țară în a anula erorile înaintașilor? Nu ne-ar interesa, nu am avea curajul să ieșim din rând ori nu am putea?… Pentru că, poate, nici nu vom mai avea istorici, diplomați, cărturari pe care să ne bazăm într-un eventual demers de îndreptare a unor erori, nu?!…

Decizia Rusiei de a înainta în propriul parlament (Duma de Stat) un proiect de anulare a transferului din 1954, de către înaintașa ei sovietică (RSFS Rusă), a Crimeei la R.S.S. Ucraineană s-ar putea să ne privească mai mult decât ar vrea guvernanții, politicienii și ciracii care gestionează noua formă de predare și implementare a istoriilor altora să înțelegem… Pentru că demersul pe care îl face Moscova poate deschide numeroase ferestre… În timpul istoric și nu obligatoriu doar în cel „sigilat” de intervențiile sovietice în amestecul geografic, economic, de resurse și puteri… Pentru că, încercând să închidă, în forma dorită de ea, dosarul acuzațiilor vizând brutala anexare a Crimeei din 2014, prin anularea însăși formei sovietice de „creștere” artificială a Ucrainei, Rusia lasă loc inclusiv unor revendicări pe baze istorice…

Dar suntem noi oare pregătiți pentru o asemenea ocazie, practic, de dincolo de orele astrale ale Istoriei?… Vom ști a folosi „clipa” pentru a provoca o dezbatere vizând timpul istoric până la care ar trebui să meargă Rusia în „îndreptarea” trecutului? Sau, poate și mai ilar, dar deloc de neprevăzut dacă ne amintim de primele declarații de după începerea războiului din Ucraina, acele invitații ale lui Putin pentru recuperarea teritoriilor istorice de cei nedreptăți prin crearea artificială (sovietică) a Ucrainei, ce vom face dacă ne vom trezi cu un demers legislativ similar în Duma de stat a Rusiei prin care să fie anulate și alte rapturi la care s-au dedat înaintașii Rusiei „de azi”? Pentru că nu ar fi neapărat de închipuit, nu?! Mai ales că, prin astfel de acțiuni, Moscova ar putea să asigure dezmembrarea Ucrainei fără a mai deschide fronturi, lăsând nedreptățile istoriei să-i finalizeze „operațiunea militară specială”…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*