Cum averea este transformată în putere politică, sau cum puterea politică este transformată în avere

„În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă” așa definea marele savant Lavoisier conservarea energiei, dar pe nou, ne conservăm puterea politică ajutați de înaltele oficialități sau de elite. Uneori mai spun în glumă: la noi elitele sunt la litru de „bastârcă îngurgitată”. Am avut un mare șef de stat campion la cuburile de gheață ce plutesc în basamac și un șef de „așezat” pe bancheta super avioanelor de lux. În toată această ecuație doar marele savant Lavoisier a avut ghinion, el a fost condamnat la moarte și executat cu ghilotina. În rest frenezia și exuberanța patriotică ne mișcă, spun aceasta cu un gust amar, pentru că este 1 Decembrie, iar această zi reprezintă, nu fasole cu cârnați, ci o zi care a fost posibilă datorită unor adevărate elite. 1 Decembrie reprezintă Ziua Națională a României. Această dată comemorează Unirea Transilvaniei cu România care a avut loc în anul 1918. În acea zi, la Alba Iulia, Marea Adunare Națională a adoptat o rezoluție prin care s-a hotărât unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. Unirea de la 1 decembrie 1918 a adus laolaltă toate provinciile istorice locuite de români, formând astfel România Mare. Această zi are o semnificație aparte pentru națiunea română, reprezentând momentul în care s-a urmărit crearea unui stat național unitar, bazat pe principii democratice și pe dreptul popoarelor la autodeterminare. Iar această zi de 1 Decembrie este sărbătorită cu parade militare, ceremonii oficiale și diverse activități culturale în toată țara.

Dar și cu fasole și cârnați. Ce să facem, vorba marelui poet Eminescu: „Suntem neamul nevoii”…

Locuiesc într-o țară europeană de 20 de ani, iar la consulatul României pentru această sărbătoare, am fost invitat o singură dată. Atunci am văzut pentru prima dată în viață cum poți să-ți înfuleci blidul de fasole, sprijinit de un tablou de Sabin Bălașa și mi-am spus: mari oameni de cultură și extraordinar de mari în cult-ură am ajuns. Un mare diplomat britanic, Alastair Crooke, în vârstă de 74 de ani a vorbit într-un interviu despre schimbările care au loc în Occident și cum elita politică a Europei este complet deconectată de oamenii obișnuiți și realitate. Alistair Crooke este un diplomat și analist britanic cunoscut pentru experiența sa în Orientul Mijlociu. A lucrat pentru Serviciul de Informații Externe al Regatului Unit (MI6) în perioada 1972-2003, timp în care a desfășurat diverse misiuni în Iran, Iordania și Liban. După plecarea sa din serviciul de informații, Crooke a fondat Confederația Internațională de Negociere și Mediere (ICSR), o organizație non-profit specializată în analiza conflictelor din Orientul Mijlociu și în promovarea dialogului între diferitele părți implicate. De-a lungul activității sale, Alistair Crooke a scris numeroase articole și cărți despre politica și conflictul din Orientul Mijlociu. El este cunoscut pentru perspectiva sa critică asupra politicii occidentale în regiune și pentru încercările sale de a promova înțelegerea reciprocă între Vest și Orientul Mijlociu. El spune: „Practic, este un sentiment de neîncredere în elite- o neîncredere totală- și o căutare a unei schimbări a valorii… (Oamenii) s-au săturat de această politică absurdă care ni s-a servit zilnic- despre cine poate sau nu să folosească o toaletă, despre ce este o femeie- toate aceste aspecte…”. El mai spune: „Agenda ecologistă a devenit atât de radicală încât unii dintre verzi își propun să distrugă umanitatea pentru a salva omenirea”. Iar această realiniere politică „Răstoarnă vechea ordine. Este o așezare a valorilor. Oamenii s-au săturat să nu li se spună adevărul”.

Deci așa cum spun eu „elitele politice sun la litru” și așezate în vârful „statului” pentru a sta fără folos. Sentiment de neîncredere poate fi caracterizat prin: creșterea inegalității economice, percepția corupției în rândul elitei politice și de afaceri, dezamăgirea față de deciziile și politicile guvernelor, precum și o deconectarea percepută între elitele politice și necesități sau aspirațiile cetățenilor obișnuiți. Acesta este modul în care acest sentiment de neîncredere poate afecta stabilitatea și funcționarea democrației, atitudinea populației față de lideri și instituții politice, precum și posibile soluții pentru a îmbunătăți încrederea și a restabili legătura între elite și cetățeni. Uneori are dreptate premierul Ungariei: „Realitatea pe care o văd este că din ce în ce mai multe decizii sunt luate de către instituțiile de la Bruxelles în locul liderilor naționali. Problema este că birocrații nu reprezintă oamenii. Aceasta este treaba liderilor aleși democratic. Asta este treaba noastră!”…

Dar treaba noastră nu mai este treaba noastră, iar elitele politice s-au mânjit la borcanul cu miere al politicii moderne pe bani…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*