După opt ani de limbă rusă – moldovenii din partea dreaptă a Prutului au plătit, cândva, un astfel de tribut împotriva voinței lor – iată un bun prilej de a-mi aminti de câteva vorbe de stepă. Chit că turism n-are rădăcinile pe acolo. Așadar, îl parafrazez pe dezblehuetul L. Tolstoi nu gândindu-mă la Kutuzov, Bolkonski ori Bezuhov, nici chiar la Natașa Rostova, ci la preascumpul nostru Klaus. Era să scriu Klaun. Ei bine, când ai rezbel sub streașina casei, se zice că numai un ne-bun pleacă în lume, abandonându-și ograda. Dar dacă KWI s-a dus c-o năframă în vârf de băț, hălăduind mai la vale de Africa lui Guderian și noi îl ocărâm din pizmă? Cei care am îmbătrânit în dulceața năravurilor călătorite – îndeletnicire numită cândva și industrie albă – este imposibil să nu ne sară în minte faptul că, nu cu multă vreme în urmă, turismului i se mai spunea „pașaportul păcii”. Chiar așa, gândindu-mă la avalanșa „prafurilor”, putem spune cu mândrie că „industrie albă” avem „căcălău, Măria Ta” – vorba bătrânului moldovean, rostită în față tot unui neamț, dar de o cu totul altă calitate –, suntem bombardați zi și noapte de războaie pline de bubuieli și jertfe (au grijă semiții să nu fie pace sub măslină!), și-atunci la ce mai este nevoie de pace? Să fie umiliți, încă o dată și pentru toată istoria și geografia lumii, învinșii, pe capul cărora se pun tot felul de tratate pe care nu le va respecta nimeni? Poate doar Putin, dacă îi mai dă Maica lui Rusă zile și ani fără șir, să poată ajunge până la mormântul lui Napoleon, cu care s-a războit străbunul lui Kutuzov…
Ei bine, verde ca un interzis fruct, KWI știe ce știe: istoria este geografie în mișcare! Doar este o zisă tot a unui neamț. Prin urmare, nu există bibliotecă în lume care să te umple de înțelepciune și învățăminte cât o Africă bătută de-a curmezișul și umbrișul ei. Altfel spus, turizmul, numai turizmul (pe daiboj) este salvarea României și, odată cu ea, a omenirii dintr-un capăt în altul. Ce să mai vorbim, cei de-acasă – activi în această insidioasă afacere – au ținut-o, în lipsa lui Klaun, într-un TTR de râsul curcilor. Facebook-ul încă mai refulează cu unele fețe lucioase și burți groase ale diverșilor reprezentanți ai acestui conclav care luptă ca, împotriva sorții, să le trăiască morții. Târgul de Turism al României, ierta-mi pomenirea lui, a ajuns, din păcate, un soi de bubă rujată…
Și totuși, în această perioadă, când în căldurile Africii KWI se înverzea de îngrijorările pentru scumpa-i Românie – excelentă agenție de călătorii care îi stă la dispoziție – o respectată asociație profesională din turismul nostru a derulat exact ceea ce se cuvine să facă cineva pentru bunul mers al ospeției românești. Este vorba de Asociație Națională – președinte Nicolae Pupăză – care insistă, cu mari eforturi, ca „fiecare ospătar să fie animat de ambiția de a deveni un Maitre d’Hotel desăvârșit”! Chiar în zilele de vineri și sâmbătă ale TTR, la Complexul Olimpic de la Izvorani s-a desfășurat o nouă ediție a concursului profesional ce-l are ca stea călăuzitoare pe regretatul Marian Bugan. Peste 20 de tineri, reprezentând mai toate provinciile României – ar fi îmbucurătoare, la viitoarele ediții, și participarea unor basarabeni și bucovineni, trăitori încă în afara granițelor țării – s-au întrecut în încântătoare și savuroase probe specifice domeniului gastro-oenologic. Absolut impresionantă priceperea și dibăcia tuturor celor care au luat parte la obținerea unui „pașaport profesional”, cum eticheta, pe bună dreptate, N. Pupăză diplomele care le-au primit câștigătorii întrecerii. Diplome acordate chiar de breaslă, veritabile „passe-partout”-uri pentru cariera celor tineri. Personal, m-a bucurat în chip aparte faptul că două – din cele șase trofee – au purtat numele lui Dan Matei Agathon și Marian Bugan. Cine uită rămâne fără istorie… Dacă e așa, aș vrea să aflu ce-a învățat KWI din atâtea hălăduieli de-a lungul și de-a latul pământului? Iar sfârșitul, vă asigur, nu va fi Africa…
