Da, avem nevoie de speranță! Speranța este o emoție puternică care ne ajută să depășim provocările și să vedem lumina în mijlocul întunericului. Indiferent de situațiile dificile cu care ne confruntăm, speranța ne încurajează să mergem înainte și să căutăm soluții. Să nu ne pierdem speranța și să fim deschiși la posibilități noi și minunate. Chiar și cele mai mici gesturi de bunătate și compasiune pot aduce iluminare în viețile noastre și în viețile celor din jurul nostru. Așa că, amintiți-vă mereu de puterea speranței și cum poate să vă inspire și să vă motiveze. Niciodată nu subestimați puterea unui vis sau a unei gândiri pozitive. Speranța este ca o flacără care poate lumina chiar și cel mai întunecat colț al universului.
Să vă spun o poveste despre speranță: Într-un oraș îndepărtat locuia un bătrân numit Ion. Un bătrânel foarte isteț și curios, mereu în căutare de aventuri și cunoștințe noi. De-a lungul timpului, el a învățat multe despre univers și despre viața pe care o trăiau locuitorii lumii. Într-o zi însorită, Ion a observat că o plantă unică a crescut în grădina lui. Era o plantă strălucitoare, cu flori colorate și petale diafane. Nimeni nu mai văzuse o plantă ca aceasta înainte și toți erau uimiți de frumusețea sa. Ion a hotărât să investigheze această plantă și să descopere mai multe despre ea. A început să facă cercetări și să caute informații în bibliotecă și în baza de date a calculatorului. Cu fiecare descoperire făcută, Ion devenea și mai fascinat de frumusețea și raritatea acestei plante. Cu toate acestea, cu timpul, planta a început să se ofilească și să-și piardă din culoare. Ion a simțit o mare tristețe când a văzut asta și a decis să facă tot posibilul pentru a salva planta. Atunci a început să adune diverse esențe și substanțe speciale, pe care le-a adus din diferite colțuri îndepărtate ale lumii. A experimentat diferite amestecuri și tehnici pentru a ajuta planta să se vindece. După multă muncă și perseverență, planta a început să-și recapete energia și să înflorească din nou. Florile ei străluceau și erau chiar mai frumoase decât înainte. Toți locuitorii orașului erau uimiți de miracolul realizat. Planta s-a transformat într-un simbol al speranței și al frumuseții, iar Ion a devenit un erou în ochii tuturor. Învierea plantei a fost o amintire a faptului că, indiferent de cât de dificilă poate fi situația, nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța și să lucrăm împreună pentru a realiza lucruri extraordinare.
Să nu ne pierdem speranța, pacea mondială poate deveni o realitate. Astăzi raritate, dar cine știe, oamenii răi care vor doar război ajung să înțeleagă că doar pacea și frumusețea acestui pământ protejează lumea noastră.
Acum nu râdeți nu vorbesc despre robotul Ion prezentat de un fost premier, iar asta împreună cu bocancii și indispensabilii domnului care au fost purtate într-un război care nu ne privea. Ce legătură aveam noi cu cei din Afganistan, ce rău ne făcuse ei nouă? Așa cum nu o să vorbesc despre fosta Iugoslavie sau despre Irak, toți trăiam pe acest pământ în calitatea noastră de oameni. Știu, percepția se schimbă. Omul nu mai este om și trebuie transformat în robot, iar armatele pământului și războaiele nu produc încălzirea globală. Doar viețuitoarele naturii cu ale lor mici răbufniri dorsale ne fac rău, doar ele au contribuit la schimbarea climatică. Chiar și noi facem rău naturii de aceea este necesar să nu ne mai înmulțim, doar să ne împărțim, așa ca cum spunea o doamnă „tinerică” care se manifesta la gard creștinește.
Speranța moare ultima, iar eu am speranța că NATO redevine NATO, că UNESCO redevine UNESCO, iar cei care se ocupau cu sănătatea globală or să facă un control celor care se ocupă cu îmbolnăvirea globală.
Câtă speranță pot să adun…? Poate tot atâta cât a adunat bătrânul Ion să caute un leac pentru a însănătoși frumosul. Un scriitor și fost membru al guvernului american, autor al cărții „Marea resetare”, Marc Morano, spune despre discursul recent al lui Klaus Schwab la B.20: „Vorbește despre noi, iar în esență, renunțarea la suveranitatea națională, renunțarea la libertățile individuale și predarea guvernului către așa numiți experți… Totul. Această agenda este să facem astfel încât să nu avem de ales cu privire la unele dintre cele mai mari întrebări din viața noastră.” „Nu am votat dacă mașinile pe gaz vor fi interzise, nu am votat mandate de vaccinare, nu am votat pentru blocaje, nu am votat pentru interzicerea cărnii. Dar toate acestea se întâmplă. , pentru că la aceste întâlniri precum Forumul Economic Mondial și Națiunile Unite, ei se întâlnesc și lucrează într-o asociere guvern-corporație pentru a ocoli democrația și a impune lucruri prin acest fascism guvernamental corporativ.”
Să fie pace și să avem speranța că o să reușim să creștem floarea vieții noastre în prietenie și dragoste…
Lasă un răspuns