Dacă era ceva de schimbat în tipologia formelor financiare de sprijin acordate de statul român unor categorii de cetățeni era vorba cel mult de denumirea unora dintre ele… Pentru a elimina nuanțele ușor peiorative și de așezare (umilă) a beneficiarilor, de facto, în calitatea unor asistați aflați la voia pomenilor date de guvernanți… Pentru că așa suna cel puțin ajutorul social, care, în orice mentalitate sănătoasă, și bazată pe respect față de membrii societății, măcar față de cei aflați într-o situație nefavorabilă, neprielnică sau chiar nedreaptă, ar fi trebuit să se numească sprijin social. Atât. Dar problema ce mai gravă nu este că se înlocuiesc denumirile, ci asistăm la rescrierea (dar tot în linia, de acum „progresistă”, a umilirii) a însăși formei de raportare a statului față de cetățeni… Care sunt împinși cu alte câteva trepte sub piedestalul omului obez care azvârlă, nu din milă, ci în dispreț, drepturile cuvenite pentru unii membri ai societății… În esență, părți ai aceleași Cetăți, dar nu și Agore a drepturilor și respectului reciproc, adică, de drept, indivizi ce trebuiau și ei întrebați… Poate chiar în primul rând…
Se schimbă dară „mercurialul” de creare și acordare a acestor venituri de sprijin… În care, totul se va cuantifica prin condiționările puse de același stat… Mai mult, se șterge o raportare firească a statului față de membrii lui… Una în care familia, acea celulă de bază a societății parcă tot mai „de demult”, riscă să devină în sine o altă formulare de nerostit, ca o sancționabilă dovadă a lipsei de toleranță (poate chiar un soi de extremism) față de „creațiile” și creaturile UE, pentru că nu mai vorbim despre valori și nici despre lideri ai binelui zilei de mâine… Iar alocația de susținere a familiei dispare pentru că așa vrea Europa… Dar noi unde suntem, în ce parte a lumii dacă nu ne exprimăm nici măcar când ne sunt atacate fundamentele, de însăși vatră și obârșie, în fond sacrosante pentru societatea noastre?! Practic, totul se va pune „otova” (inclusiv acel venit social) într-o generalizare și uniformizare perversă, dar pe placul și așteptările UE: venitul minim de incluziune… Denumire ce va genera alte concepte-condiționări ale Europei de mâine… Ideea de minim, ca drept de stabilire și în cuantum și în regulile de acordare de către stat, și cea de incluziune, „suis-generis” având la bază reguli și condiții de acordare…
Se înghesuie totul într-o pârghie a Europe, prin cele coercitive de la nivelul statelor, de supracondiționare a cetățenilor… Pentru că, mâine-poimâine, însuși cetățenii nu vor mai fi tratați, și denumiți, drept cetățeni, ci rezilienți… Și vor exista doar „mercuriale” de uniformizare date pentru orice formă de venit… A oricui… Salariul minim universal, incluziunea minimă (și asta tot „universală”, desigur!) și pensia universală, nu atât ca un venit (cam socialist) minim garantat, ci mai mult ca mijloc de nivelare a veniturilor într-o Europă tasând drepturile cetățenilor ei… O pensie ce se va chema poate tot de incluziune, pentru că doar condiționările par a fi certe în Europa de mâine…
Și să nu ne mire dacă în această supunere servilă a guvernanților ne vom trezi și cu o redenumire a actualului minister al familiei… Schimbare previzibilă deja prin presiunile „orcilor” politico-hibride (ălea „orci”, nu cele ale războiului!), care susțin desființarea acestei instituții… Și poate nu va desființat, dar cel puțin redenumit: al incluziunii… Cu toate categoriile posibile de „rezilienți”, recte foști cetățeni ai unui stat presat de „prespapier” -ul nivelant-experimentator al guvernanților aflați în slujba veneticilor… Și nu, adevărata problemă nu este că, într-un termen foarte scurt, toți beneficiarii actuali de venituri minime și alocații de sprijin familial vor trebui să se calce în picioare la ghișeele (de reziliență!) în postura de cetățeni umiliți ai statului… Asta este doar partea de distragere a atenției de la adevăratul pericol care se ascunde în înghesuirea celor două forme de venit într-unul singur (într-o primă fază doar acestea, căci vor urma și alte încadrări în această „căprărie” a Europei), căci esența cu adevărat dăunătoare va fi în condiționarea a orice venit prin criteriile de „eligibilitate” impuse de guvernările și guvernanțele anilor ce vin…
Lasă un răspuns