Să nu fim naivi!… Revenirea la plafoanele anterioare ale plăților în bani lichizi nu reprezintă o victorie a societății românești!… Și nici o „adaptare” rațională a guvernanților la nevoile, preocupările și așteptările noastre!… Și nu, nu vorbim nici despre o anulare ori o suspendare a teribilelor măsuri limitative impuse de guvernanții banilor noștri dar și asupra unui drept de proprietate și a unor libertăți cetățenești ce derivă din utilizarea banilor… De la libertatea de a decide, la a alege ce, unde și cum să plătim serviciile ori produsele de care avem ori nu nevoie. Mai ales că, și aici, tot despre o libertate de decizie vorbim, și nu trebuie să acceptăm aceste restricții de cumpărare pe care guvernanții le pregătesc prin intențiile de limitare a sumelor de bani ce pot fi cheltuite și chiar trasarea unui „normativ” de produse ce se pregătește abil pe sub ochii noștri bulbucați de bucuria unor amăgitoare plafonări a unor prețuri, prin controlarea adaosului comercial, dar și al extinderii unei liste de produse ce nu au legătură strictă cu coșul zilnic (nici de subzistentă, nici de supraviețuire demnă)…
În fapt, prin revenirea la cuantumul anterior al plăților „cash”, guvernanții doar amână aplicarea practică… Nu o suspendă, nici din perspectiva măsurii practice, și nici din cea a intenției… Dimpotrivă, intenția rămâne și, dacă punem cap la cap acțiunile, propunerile, proiectele legislative și feluritele măsuri putem înțelege singuri unde este acel orizont, nici măcar roșu, ci de un cenușiu macabru pentru libertățile noastre… Ultimele libertăți și drepturi de a decide, de a alege, de a voi…
Anul 2025… Acolo va fi punctul de placare definită a societății românești în ultimele ei libertăți, decizi și drepturi de manifestare ca organism viu al Agorei, practic în ultimele ei putințe de a alege, de a decide… Este anul de grație al măsurilor fiscale asumate prin mizerabilul pnrr ce a devenit, în conținutul său real, cel mai bine apărat secret al guvernanților… Pentru că acolo este punctul de răsturnare, și apoi eșafodul de anulare, a unei istorii, a unei națiuni, a unui trecut, a demnității și drepturilor de neam și țară… Și doar pentru că unele entități „au furat” startul a ceea ce se așteaptă din partea guvernanților în abuzul în care guvernarea nu va mai fi nici măcar una „ciocoistă”, despotică (dar măcar „de țară”!), nici o simplă guvernanță servind interesele străinilor, ci una corporatist-bancară, putem intui acel nefast orizont… Cu multinaționale (și nu doar financiar-bancare) ce vor decide ele actul de guvernare al țării… Și vedem deja acest lucru, și nu doar ca intenție, din startul furat de unele companii ce și-au anunțat clienții, înainte chiar ca măsurile de limitare a „cash” -ului să fi devenit lege, că vor mai putea plăti numerar doar într-un anumit cuantum… Sau cu bănci străine accesând direct agenda guvernanților pentru a trece acolo proiectele pe care le au pentru noi… Și cu alte bănci grăbindu-se, la rândul lor, să anunțe că în curând vor putea accesa datele noastre personale direct din registrele ministerului de interne și nu vor mai avea nevoie de acordurile noastre!… Căci va fi momentul în care interogarea datelor noastre personale, „confidențiale”, va fi mai accesibilă acestora decât poate chiar nouă… Iar un stat care pune la dispoziția băncilor bazele de date ale evidenței populației este un stat înstrăinat, mezat, vândut… Și, în curând, va fi sfârtecat…
Iar când unul dintre miniștri implicați în această trădare financiar-fiscală vine și ne mai și spune, cu un rânjet tâmp, plin de ură, că dacă am îndrăznit să ne opunem astăzi, să n-avem grijă căci „în 2025 vom duce dorul măsurilor fiscale de acum”, nu ne mai trebuie nici măcar un „mercurial” al ultimelor noastre drepturi și libertăți… Pentru că vom fi intrat deja pe secundarul de țară numărându-și ultimele trăiri de viață socială și economică, de libertăți și drepturi ale ființei de acum trei decenii…
Să nu fim dară naivi!… Nu despre limitarea „cash” -ului a fost și este vorba!… Ci despre restrângerea drepturilor noastre de a decide asupra acelor lucruri și servicii de care avem nevoie, când și în ce măsură… În ce limite, după gândirea vândută a acestor șleahte și boarfe de țară ce ne conduc… Pentru că, oricum, nu „cash” -ul era (și este, căci proiectul va reveni curând!) cuvântul cheie în măsurile financiar-fiscale restrictive, ci limitarea… Iar când în loc de „banii lichizi” va putea fi pus orice, practic creându-se „speța” dreptului guvernanților (și/sau multinaționalelor) de a ne aplica limite, restricții, atunci ne vor fi încălcate, suspendate și anulate legal orice drepturi…
De altfel, în hașișul legislativ există deja articole pe model „european” vizând, de exemplu, interzicerea dreptului de a schimba modul de utilizare a propriilor terenuri… Și trecerea acestora, în numele politicilor „verzi”, în sfera de utilitate publică, de drept al statului, doar în primă fază fiind vizate spațiile verzi din orașele ce s-au încolonat în „auschwitz” -ul de 15-30 de minute… Pentru că, dacă în Germania s-a trecut deja la un atentat al statului asupra dreptului de proprietate, acum „doar” asupra terenurilor agricole, chipurile pentru a rezerva statului dreptul de a instala pe acestea infrastructurile necesare energiei verzi (într-o țară în care se redeschid termocentralele și sistemele energetice „pe stil vechi”, inclusiv… rusesc!), putem înțelege ce ne poate aștepta pe noi în mai puțin de doi ani… Și nu, nu mai avem de să socotim câte sute de mii de secunde au rămas, pentru că ele ne-au fost deja decise în opisul de aliniere prin reziliența unor planuri „de țară” contra țării și a națiunii…
Lasă un răspuns