La inaugurarea sa, în 14 decembrie 1869, Palatul Universității din București era cea mai mare și mai importantă clădire din Capitală, având cea mai lungă fațadă (cea din strada Edgar Quinet). Construcția, de o mare încărcătură istorică și simbolică, fusese și cea mai costisitoare din București pentru vremea ei și reprezenta un adevărat templu dedicat învățăturii și științei de carte, o garanție pentru educația viitoarelor generații. Așa cum îl știm, părea nemuritor, dar la începutul anului 2023, Palatul Universității – monument istoric de importanţă naţională- a „cerut ajutor” și astfel au început mult, îndelung așteptatele lucrări de consolidare și restaurare. Universitatea București a fost înființată prin Decretul nr. 765 din 4/16 iulie 1864, semnat de domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Instituția a devenit succesoarea structurilor de învățământ superior din Țara Românească, inaugurate de Academia Domnească în anul 1694. Palatul Universității a fost ridicat pe locul fostei Academii Domnești care funcționa în incinta Mănăstirii Sf. Sava. Monumentalul edificiu a fost construit în trei etape distincte în timp: etapa arh. Alexandru Orăscu (1857-1869), etapa arh. Ghika-Budești (1912-1934) și etapa Proiect București (1966-1972). Ceea ce vedem noi acum, când trecem pe la Universitate, reprezintă în fapt clădiri care, în marea lor majoritate (80%), datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului XX. Cu atât mai mult, restaurarea lor presupune o muncă uriașă. Palatul Universității e o clădire peste 40.000 de mp, un monument de importanță națională aflat pe un sit arheologic și o clădire de învățământ cu câteva mii de studenți.
Corpul Central al Palatului Universității, inaugurat în ziua de 1 decembrie 1869 în prezența Regelui Carol I, a Guvernului, a profesorilor și studenților, proaspăt construit, a stârnit admirația țării și a bucureștenilor. A rezistat până în ziua de 4 aprilie 1944, când a primit o lovitură fatală în timpul bombardamentelor aliaților asupra Bucureștiului. „În partea centrală a Palatului Universității se înălțau șase coloane masive realizate în stil ionic, unite în partea de sus printr-o arhitravă care susținea frontonul triunghiular împodobit cu sculpturi alegorice, realizate în stil clasic din piatră de Rusciuk. În vârful frontonului era amplasat un vultur cu aripile deschise și câte două himere deasupra celorlalte două colțuri ale triunghiului. Traveea centrală și tronsonul din partea stângă a Universității au fost demolate în anii ’50.” (sursa: „Studiul Istoric Arhitectural”).
În studiul istorico-arhitectural realizat acum al Palatului Universității București, elaborat de Polarh Design și întocmit de prof. dr. Arh. Virgiliu Polizu, arh. Ruxandra Căpățână, arh. Mircea Căpățână, specialişti atestaţi de Ministerul Culturii, se menționează următoarele: „Se recomandă restaurarea integrală sau refacerea tâmplariei din lemn a ferestrelor după modelul inițial, acolo unde acestea sunt grav deteriorate, fără a fi schimbate într-o altă formulă. Se vor reface decorațiile din tencuiala la exterior, acolo unde sunt deteriorate. Elementele decorative din piatră vor fi curățate și restaurate. Este oportună refacerea frontonului triunghiular cu sculpturi alegorice în stil clasic și vulturul cu aripile deschise amplasat pe colțurile laterale ale triunghiului. Tencuielile de similipiatră vor fi curățate și tratate. Pentru învelitoarea mansardei se recomandă revenirea la materialele inițiale de învelitoare: solzi de eternit (de dimensiuni conforme documentelor din arhivă), și tablă de zinc la dolii și cornișe. Nu se vor amplasa aparatele de aer condiționat pe fațadele corpurilor.” Astfel, „Pentru învelitoarea mansardei se recomandă revenirea la materialele inițiale de învelitoare: solzi de eternit, de dimensiuni conforme documentelor din arhivă”. Proiectul „Palatul Universității” constă în consolidarea structurală a întregii clădiri, refacerea învelitorii și înlocuirea elementelor din lemn degradate, restaurarea fațadelor, refacerea decorațiunilor istorice, eliminarea umidității și a infiltrațiilor și montarea unui sistem de iluminat arhitectural. Lucrarea în care titulară este firma „Construcții Erbașu” se va face în asociere cu alte câteva firme. Firma de arhitectură Polarh Design are o mare experiență în restaurarea clădirilor monument-istoric, printre lucrări amintim: Mănăstirea Probota, Mănăstirea Bogdana sau Muzeul „Dr. Nicolae Minovici”. Arh. Mircea Căpățână ne spune cât de complicat este Proiectul „Palatul Universității” și de ce: „În primul rând este o clădire de învățământ, care este și monument istoric. Pe lângă aceste aspecte, au apărut în cercetări şi vestigii arheologice în curtea interioară a Universității. Aşadar, avem din start trei probleme deosebite care trebuie atacate. În acelaşi timp, vorbim de o clădire de peste 40.000 de mp, un monument de importanță națională aflat pe un sit arheologic și o clădire de învățământ cu câteva mii de studenți, un imobil care pune probleme deosebite din punct de vedere al securităţii la incendiu. De asemenea, este o clădire care-a fost făcută în foarte multe etape, cu foarte multe intervenții. Sunt 5 corpuri diferite și fiecare are specificul lui constructiv, nu poți să aplici aceeași rețetă pentru toate”.
Despre frontonul Palatului Universității care a fost distrus în urma bombardamentelor din 4 aprilie 1944, cel de pe fațada de pe Bulevardul Elisabeta, ce putem afla? Arh. Mircea Căpățână ne răspunde: „Frontonul, dar și aripa din stânga frontonului, reprezintă în prezent o clădire total nouă, refăcută în anul 1972 prin proiectul realizat de Proiect București. Bucata aceea de clădire, practic Universitatea veche proiectată de arh. Alexandru Orăscu, a fost demolată după cel de-al doilea război mondial, după ce a fost bombardată. A fost reconstruită în anul 1972 după discuții destul aprinse legate de modalitatea prin care va fi realizată. Arhitecții s-au întrebat atunci dacă ar trebui să fie reconstruit acel corp exact cum a fost initial sau într-o manieră mai modernă. Au ales să-l reconstruiască în totalitate în oglindă față de aripa din partea dreaptă a Palatului, cea care a supraviețuit bombardamentelor. În anul 1972, deși arhitecţii aveau în intenție să refacă şi frontonul cu toate elementele sale decorative, inclusiv statuile, nu se ştie din ce motiv aceste decoraţii nu s-au mai realizat. Acum, pe fațadă se regăsesc exclusiv postamentele pe care urmau a fi amplasate statuile”. (…) „Frontonul vechii clădiri a Palatului Universității avea în centru un vultur și lateral erau doi grifoni iar frontonul era decorat cu un basorelief cu zeități. O parte din fragmentele de ornamente le găsiți acum în curtea Muzeului Frederic și Cecilia Storck. Au fost recuperate după demolarea clădirii și păstrate acolo. Intenția din proiect este să refacem acel basorelief folosind ca model elementele originale”. (…) „Refacerea ornamentelor este prevăzută prin proiect şi este cuprinsă în avizul Ministerului Culturii. Nu este însă posibilă montarea fragmentelor originale care, de altfel, se află în custodia Muzeului Municipiului Bucureşti în curtea „Muzeului Frederic și Cecilia Storck”. În eventualitatea în care „Muzeul Municipiului Bucureşti” va fi de acord, se va putea amenaja un loc special pentru expunerea lor în sit în muzeu prin anastiloză. Din păcate, vulturul și cei doi grifoni nu s-au păstrat. Există o replică a vulturului, pe care o puteți vedea la „Muzeul Universității din București”. Pentru grifoni am găsit în Arhiva Institutului Național al Patrimoniului schiţele propuse în anii 1972 care pot constitui un punct de plecare în vederea modelării şi refacerii acestora”.
Cine se va ocupa de aceste refaceri și restaurări? „Există sculptori restauratori care se ocupă de elementele decorative componente ale monumentelor istorice. Practic, va trebui făcut un modelaj la scara 1 la 1 a fiecărui element, după care se vor putea turna negativele. Partea de modelaj este dificilă şi va fi o reală provocare pentru artiştii plastici implicaţi în lucrare”, ne răspunde arhitectul.
Arheologii de la Muzeul Municipiului București au descoperit în curtea interioară a Universității fragmente de istorie care lipseau din trecutul cunoscut al Universității (ruinele Academiei Domnești și anumite porţiuni din Universitatea veche). Cum se vor integra acele descoperiri arheologice în proiectul general? „Nu știu în ce măsură aceste descoperiri sunt o noutate, pentru că prima campanie arheologică a fost demarată la inițiativa noastră în anul 2017 în curtea interioară. Inițial, conducerea Universității avea intenția să realizeze acolo un parcaj. Ca urmare a acestei campanii de cercetare s-a constatat faptul că nu este fezabilă o parcare subterană. Într-adevăr, încă din anul 2017 au început să apară în săpături ziduri vechi. A mai fost o campanie arheologică în anul 2018, după care ne-am oprit în vederea asigurării unei finanţări ceea ce, din păcate, nu s-a întâmplat înainte de anul 2020. În prezent, cercetarea arheologică a ajuns la 60% şi este posibil să apară şi alte elemente interesante. Până la momentul de faţă, ne-am dat seama că încă mai avem in teren ruinele Academiei Domnești și încă mai avem anumite porţiuni din Universitatea veche, care a fost demolată. În 2017, din momentul în care am început proiectul, a existat o dezbatere şi o iniţiativă la nivelul Bucureștiului, de a transforma curtea interioară a Universității într-un spațiu public, un spațiu cu caracter pietonal fără maşini şi conectat puternic la viaţa urbană” ne mai spune arh. Mircea Căpățână. (…) „Ne-am gândit să propunem un spaţiu muzeal în curtea interioară, pe conturul fostei Aule a Universității Vechi cu un spaţiu public de tip amfiteatru la partea superioară. Toate etapele istorice vor putea fi marcate şi puse în valoare prin diferite niveluri de călcare al curţii, fiecare dintre zone va corespunde unei etape constructive. Ne propunem astfel să transformăm actuala parcare într-un spaţiu public de calitate pe mai multe niveluri, cu un muzeu, cu un amfiteatru în aer liber, cu zone de expunere pentru vestigiile găsite în urma săpăturilor arheologice. Va deveni, sperăm, un spațiu public foarte atractiv pentru studenți și pentru bucureșteni”. După acest complicat proiect de refacere și restaurare, clădirea Universității București va primi o nouă fațadă, care va avea în vârful frontonului amplasat un vultur cu aripile deschise și câte două himere deasupra celorlalte două colțuri ale triunghiului. Simbolistica acestora va aduce „mesajul” atât de dorit de cei ce au proiectat inițial spațiul universitar românesc. Frontonul triunghiular reprezintă cerul (ascensiunea către acesta), având vulturul în vârf (Mama Gaya Vultureanca), iar himerele (grifonii) sunt cele care au apărut în mozaicuri medievale (și în partea superioară a stâlpilor și columnelor) ca întruchipări ale forțelor satanice (dar și apărători ai lui Zeus, echilibrul unor forțe diferite). Omenirea se află între acestea, căutându-și drumul propriu…
Lasă un răspuns