Marele campion olimpic Ivan Patzaichin a plecat către stele, dar nouă, românilor, ne-a rămas gloria și amintirea sa. Statuia din fața Clubului Dinamo, pictura (graffiti-ul) de la metrou și localul „Ivan Pescar & Scrumbia Bar” din Str. Uranus, nr 150 (clădirea The Ark, parter) din București ne mai amintește de prezența campionului. Adevăratele gustări pescărești din Delta Dunării, specialități pregătite de lipovence și vinuri de Dobrogea puteți savura la acest „Restaurant & fish bar”, cu un nume ce îi provine de la pasărea Alcedo atthis – cunoscut ca și pescăruşul albastru, sau „Ivan pescarul”, așa cum îi spun dobrogenii (este obiectiv de conservare în ROSPA0040 și îl puteți întâlnii pe Dunărea Veche-Brațul Măcin). În holul acestui restaurant am văzut macheta monumentului „Columna lui Ivan”, realizată de sculptorul Virgil Scripcariu. Este adevărat că și Muzeul Atelier Școală de la Piscu (jud. Ilfov), cel creat și administrat de familia Scripcariu, era un loc frecventat de marele Ivan, cel ce încuraja copiii să facă sport, să abordeze calea apelor cu mult curaj.
Apariția și deschiderea Memorialului „Ivan Patzaichin” – numit și „poarta de intrare în Delta Dunării”, pe faleza din Tulcea, pe 8 septembrie 2023, avea să fie un eveniment emoționant. Memorialul „Ivan Patzaichin” reprezintă o lucrare izvorâtă dintr-un efort colaborativ gândit și realizat de șase creatori contemporani care îl cunoșteau îndeaproape și îl apreciau infinit pe Ivan. Cei cinci artiști: Mircea Cantor, Virgil Scripcariu, Teodor Graur, Dan Vezentan, Gyárfás Oláh, urmând viziunea lui Teodor Frolu, au conceput un ansamblu care reunește o diversitate de instanțe prin care marele dispărut rămâne veșnic în memoria colectivă și în inimile celor care l-au iubit. Cu sprijinul Consiliului Județean Tulcea și al Primăriei Municipiului Tulcea, monumentul a fost amplasat pe faleza din Tulcea care îi poartă numele încă din 5 septembrie 2021, ziua în care marele Ivan a plecat dintre noi. Memorialul oferă un prilej de amintire a momentelor cheie din viața și cariera lui Ivan Patzaichin, filtrate de sensibilitatea artiștilor. În același timp, acesta va avea și un rol utilitar, marcând „poarta de intrare” în Delta Dunării și reprezentând punctul de pornire pentru turiștii care vizitează Delta cu caiacul sau cu alte bărci cu vâsle. Sub coordonarea lui Teodor Frolu, arhitectul care i-a fost, în ultima decadă, prieten apropiat și partener lui Ivan, cei cinci artiști s-au reunit pentru a găsi, împreună, un concept unificator pentru a-i cinsti amintirea și impactul pe care l-a avut asupra locului său de origine, de care a rămas legat afectiv întreaga viață, indiferent de unde l-au purtat apele și strălucita sa carieră de campion la caiac – canoe.
Element principal al ansamblului memorial este „Columna” – realizată de sculptorul Virgil Scripcariu – fiind un simbolul vizibil din orice punct al Falezei ce îi poarta numele. Onorează memoria lui Ivan Patzaichin din perspectiva profilului său de multiplu campion olimpic și mondial la canoe, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 şi 1984 şi triplu laureat cu argint. Realizată din inox, lucrarea marchează simbolic momentele în care Ivan a dus faima României dincolo de granițe prin reușitele sale sportive. Pe una dintre fețele columnei vor fi gravate toate cursele istorice ale lui Ivan. Corespondent, pe cealaltă latură, vor fi menționați toți campionii sporturilor cu vâsle pe care Delta Dunării i-a oferit României până astăzi. Columna prezintă astfel tradiția și legendele sportului în Deltă.
Virgil Scripcariu – născut în 1974, este unul dintre cei mai distincți sculptori români ai generației sale. A studiat Sculptura la Universitatea Națională de Arte din București, între anii 1998-2005, avându-l ca profesor și mentor pe faimosul sculptor român, de origine basarabeană, Vasile Gorduz. În 2004, Virgil a fost finalist al marelui premiu Prometheus Opera Prima, iar în 2008 a expus la Bienala de arhitectură de la Veneția, unde a contribuit la conceptul și structura Pavilionului României. Sculpturile sale, lucrări importante de for public, sunt expuse în București, Timișoara, Iași, Brașov. A participat la numeroase expoziții în țară: Art Safari 2021, Romanian Design Week 2013 în București, expoziția personală de la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia 2012, expoziția de grup Lemn.ro de la MNAC 2010, iar internațional a expus în Israel, Belgia, Japonia, Italia, Marea Britanie.
Trăiește împreună cu familia în satul Piscu, jud. Ilfov, lângă București, unde, alături de soție, istoricul de artă Adriana Scripcariu, coordonează activitățile de educație prin artă din cadrul Muzeului-Atelier Școala de la Piscu, pe care l-au fondat. Aici se află și atelierul său de sculptură.
Cea de a doua lucrare plastică este „Metopa” – creată de Mircea Cantor. În maniera sa inconfundabilă de lucru cu materia și inspirat de cultura tradițională, Mircea Cantor utilizează tehnica mozaicului și pictura pentru a reda artistic parcursul vieții lui Ivan – pornind de la Mila 23, satul din inima Deltei Dunării în care a făcut pentru prima dată cunoștință cu apa, barca și pagaia, elemente recurente în viața lui Ivan, și până aproape de prezent.
Mircea Cantor este pictor, sculptor și artist al avangardei conceptuale, apreciat la nivel internaţional pentru comentariile sale subtile despre societatea contemporană. Producţiile sale artistice se înscriu în arta experimentală de tip intermedia, realizate cu minimum de mijloace pentru a obţine maximum de expresivitate, o expresivitate care decurge din mesajul transmis prin opera de artă. Inspirat de cultura materială tradițională, de obiectele și de felul în care acestea ordonează simbolic universul rural împletește în operele sale elemente din cultura arhaică cu piese de creație contemporană. Laureat al premiului „Marcel Duchamp” în 2011, a avut prima expoziţie în 2001 la Muzeul de Artă Modernă din Paris, printre expoziţiile sale personale numărându-se și: „Ciel Variable”, Frac Champagne-Ardennes, Reims (2007), „The Title Is the Last Thing”, Philadelphia Museum of Art (2006) şi „Burn to be Burnt”, GAMEC, Bergamo (2006). În 2004, a primit premiul „Paul Ricard” pentru tânărul artist francez al anului, iar muzeul de artă din Paris a achiziționat una dintre lucrările sale, devenind unul dintre cei trei artiști români expuși în prestigioasa instituție. Considerat una din revelaţiile artistice est-europeene din ultimii ani, Cantor este un artist complex care și-a contruit o solidă reputaţie prin apariţiile succesive la bienalele de le Veneţia (2003) şi Berlin (2006), la muzeul de artă din Philadelphia (2006), în Reims (2007) sau Oxford (2008). Lucrările lui Mircea Cantor sunt expuse în cele mai mari muzee din lume, precum: Muzeul de Artă Modernă, New York, Walker Art Center, Minneapolis sau Muzeul de Artă din Philadelphia, Pennsylvania.
Urmează operele „Inimă așezată” și „Val oprit” – concepute de Teodor Graur. Marcat de magnetismul și de autoritatea personajului IVAN – izvorâtă din profilul său de autenticitate, modestie și impecabilă probitate morală – Teodor Graur surprinde efectul Patzaichin pe care Ivan l-a avut asupra celor pe care i-a atins, la propriu și la figurat. Graur îi surprinde latura de catalizator și de inspirație în aceste vremuri neliniștite, un motor capabil să schimbe sensul curentului din oamenii care pot schimba, la rândul lor, lumea în mai bine.
Teodor Graur este unul dintre cei mai importanți artiști ai anilor ’80, Teodor Graur, mânuiește o amplă panoplie de mijloace: performance, fotografie, sculptură, pictură și instalații. Practica sa include performance, fotografie, sculptură și instalație, medii între care tranzitează cu lejeritate, în funcție de perioadă. În anii 90 a co-fondat grupul Euroartist Bucharest.
A participat la bienale internaționale din São Paulo, Istanbul şi Veneția. Lucrările sale se află în muzee de artă contemporană din toata lumea. Printre expozițiile sale solo recente se numără SAMPLE of European Contemporary Art by Teodor Graur, Galeria Nicodim Los Angeles (2018), Nature-Culture. Star & Grey (Made in Romania), Galeria Nicodim București (2016), M, Plan B Cluj-Napoca (2016, duo cu Cristian Rusu), Nostalgia, tranzit.ro/ București (2014). Recent, a participat în expozițiile de grup Sensul Sculpturii, Galeria Sector 1, București și Kunsthalle Bega, Timișoara. (2020 – 2021).
O „Fântână” – realizată de Dan Vezentan, astâmpără setea celui însetat de aspirație către absolut. Dan Vezentan poposește asupra iubirii nemărginite purtată de Ivan în suflet, în întregul său parcurs – dragostea față de apă și Deltă. Ivan a profitat de orice prilej ca să arate lumii frumusețea locurilor din care provine. Însă, mai mult decât atât, și-a propus să arate valoarea apelor pentru locuitori – atât din perspectivă utilitară, cât și ca mijloc de coagulare a oamenilor în jurul apei, un element identitar care poate aduce unei comunități prosperitate și sens.
Artist conceptualist, Dan Vezentan încarcă cu semnificații puternice și valoroase instalațiile izvorâte din lumea agricolă sau din cea industrială. Materialele naturale, dar și cele neconvenționale, ajung să comunice în egală măsură în lucrările sale de artă contemporană. Explorează universul zootehnic, dezvoltând din copilărie o relație emoțională cu acest domeniu. Lucrările sale pornesc de la design-ul și mecanismele gospodăriilor agricole, de la sistemele de hrănire și adăpare a animalelor, se joacă cu ideea hranei, a surplusului și deșeurilor biologice. A absolvit Universitatea de Arte București. Printre proiectele și expozițiile la care a participat, se regăsesc: Bienala Mobilă, 2014 și 2017 – organizată de Centrul pentru Cultură Contemporană Club Electroputere; Dispoziții în Timp și Spațiu, Muzeul Național de Artă Contemporană, 2015; Feed Me/ No Gravity, expoziție solo la Sandwich, 2016; Process Terminus în cadrul Art Encounters, Timișoara, 2017; The Great Romania & China Friendship Cafeteria, C5+86 Space Beijing, China, 2018.
„Grădina Deltei” – gândită de Gyárfás Oláh, completează atașamentul afectiv al lui Ivan față de Delta Dunării, locul de o frumusețe naturală debordantă, în care constant s-a întors cu inima, unde n-a încetat să-și ofere sprijinul și să-și facă, cu discreție, simțită prezența. Gyárfás Olah l-a invitat pe Nicolas Triboi, un expert peisagist de renume, să colaboreze la realizarea unei lucrări de artă în care sunt folosite 4 soiuri diferite de salcie și resturi vegetale colectate de pe malurile Dunării, realizând o Gradină ce vine în completarea spațiului public al ansamblului Memorial, realizând o legătură peisagistică cu orașul.
Gyárfás Oláh este un artist contemporan și designer textil, director creativ al PATZAIKIN, primul brand românesc de design și ecotehnologie. Colecţiile sale sunt marcate de jocul nonşalant dintre diferitele materiale şi texturi, de detaliile aproape imperceptibile ale designului, de o tăietură sculpturală și rafinată. Gyárfás este absolvent al Facultății de Arte și Design, Universitatea de Vest din Timișoara, specializarea Arte Textile și Design Vestimentar. A câștigat în 2006 premiul „Erste Bank Fashion Award”, Viena/Austria la Festival for Fashion & Photography. A participat la numeroase festivaluri și expoziții precum: The Drums of War Will Thunder Once Again care a fost prezentată la Seoul Fashion Week, Seoul/Korea (2008) și ARRRGH! Monsters and Storytelling in Fashion la Benaki Museum, Athens/Greece (mai-august 2011).
Povestea PATZAIKIN a început în 2011 din dorinţa de a reevalua şi extinde rolul meşteşugurilor în practicile designului local şi de a încuraja oamenii să se reinventeze printr-un dialog neconvenţional cu natura. Design-ul inspirat de tradiţiile comunităţilor de pescari din Delta Dunării, reprezintă un tribut adus lui Ivan Patzaichin și locului său de origine, Delta Dunării. Echipa acestui amplu proiect a fost formată din următorii artiști: Teodor Graur, Mircea Cantor, Gyárfás Oláh, Virgil Scripcariu, Dan Vezentan. Curator a fost Teodor Frolu. Arhitectură: Skaa Architects. Peisagistică: Nicolae Triboi. Proeict inițiat de: Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, cuu sprijinul Consiliul Județean Tulcea și Primăriei Municipiului Tulcea.
Când vă propuneți să pășiți în apropierea Deltei noastre sfinte, puteți alege Tulcea ca și capăt de pod. De aici puteți vizita dovezile istorice ale perioadelor zbuciumate (muzee, cetăți, etc.), dar și reușitele actuale (marele pod suspendat peste fluviul Dunărea, acvariul). O plimbare pe faleza „Ivan Patzaichin” din Tulcea ne poate face poftă de sport, de contact cu natura virgină a Deltei, sau ne va aduce din amintire imaginea unui mare campion pe care l-a avut România, Ivan Patzaichin – nemuritorul!
Lasă un răspuns