Iar Comitetul pentru tortură al ONU ne-a pus pe repede înainte „anatema”… Și nu, nu s-a grăbit, nu a exagerat în vrednicia raportului din cauza revoltei față de cazurile cutremurătoare din țara noastră, ci pentru a arăta, la comandă probabil, aceea etichetare generală pe care românii trebuie să o accepte supuși… Și care s-a făcut cu dezlegare și de la aceia care conduc țara, inclusiv de la președintele Iohannis, care a mârâit despre problema azilelor ca fiind rușinea noastră națională. A noastră, a țării, a națiunii! Nu a guvernanților, nu a administrației politice, nu a primarilor, care au fost ei albiți pentru uciderile prin foc, nu o să plătească pentru „niște” abuzuri asupra unor bătrânei uitați de lume, nu?! Uitați până astăzi, când sunt folositori sistemului… Căci au fost utili ca tineri și adulți, construind țara, acum sunt buni pentru a se mai desprinde niște cărămizi din fundațiile ei… Și este evidentă complicitatea autorităților și a guvernanților în acceptarea acestei denigrări a țării, și care va rămâne în istorie, prin faptul că nimeni nu a solicitat Națiunilor Unite ca, înainte de a pune o etichetă, să vină să vadă rapoartele autorităților, ale poliției, ale Asistenței sociale, dar să aștepte și deciziile Justiției Române. Pentru că așa trebuie să se întâmple într-o țară independentă și liberă pe deciziile ei. A, dar nu mai este cazul, nu?!… Și multe altele putea să consemneze ONU… Că nu avem centre pentru bătrâni din același motive pentru care nu avem spitale… Că nu avem centre pentru marii arși… Că nu avem aparatură, nici medicamente, nici măcar urgența de a acționa pentru cei aflați dincolo de linia roșie a vieții, acea linie a unei oncologii, care, la noi, a fost a priori pusă ca ultimul drum prin „tratamente” și măsuri strict paleative. Doar pentru o face moartea poate mai puțin dureroasă…
Dar nu, ONU nu a consemnat că în România bolnavii de cancer sunt rostogoliți de la o decizie în așteptare la alta, că nu beneficiază de descoperirile medicale revoluționare, că sunt priviți doar ca părți ale medicinei paleative, doar ca ușurare a plecării lor dintre noi. Eventual cu un oftat care să nu se audă prea departe…Ba, poate să nu se audă deloc…
Scandalul azilelor poate fi însă cu bătaie lungă… Umilire, decredibilizare, ridiculizare, împingerea spre lumea a treia… Poate chiar pentru a-i scoate în față pe cei „merituoși”; pe suferințele noastre, dar, mai ales, ale bătrânilor noștri…
Lasă un răspuns