Arhiva zilnică: 13 iulie 2023

Să te pui ca prostul în vorbă contra Marilor Duhovnici ai neamului…

Cam reduși la minte ăștia de la „Elie Wiesel”… Și fără un minim simț al logicii în discursul de înfierare… Că sunt porniți rău, e una, dar asta nu înseamnă că pot izbi cu silogismul urii din ură de pământ… Sigur, mai dau ei și cu limba română de colțurile analfabetismului lor funcțional, așa că, a te aștepta la tehnici rafinate de reinterpretare și promovare, fie și a falsurilor și minciunilor fățișe, a „nuanțelor”, nu-i așa?!, ar fi deja prea mult… Ei merg cu forcepsul urii… Dar se pierd printre dinții lui știrbi… Și scot niște tâmpenii pe post de argumente, mai mari poate doar decât ura care îi tot mână… Ura împotriva noastră… Înfierarea și învrăjbirea noastră… A noastră ca indivizi, dar și ca societate… Și a intelectualilor ei, dar și a politicienilor și guvernanților, pe care vor să-i pună să facă îndreptarea voită de acest „wieselism” atât de rău mirositor… Și merg atât de „otova” cu ideile lor strâmbe că au ajuns să glorifice ei… fascismul!… Pentru că pun ca motivația a nemulțumirii și protestului lor împotriva canonizării sfinților noștri reproșuri vizând „ridicarea între sfinți a unor persoane care, pe parcursul vieții, au împărtășit, prin vorbă sau faptă, valorile fascismului”… Or, aici ar trebui să se încheie definitiv lucrurile pentru acest „institut”… Care ar trebui, nu doar desființat, iar nestirpele de acolo puse să dea înapoi toți banii pe care i-au tocat din sărăcia noastră pentru a ne înfierea, ci și expediat direct în paginile codului penal pe care ni-l aruncau în obraz când voiau ei… Căutând nod în papură, dar, mai ales, inventând ghemuri de noduri… Pentru că, iată, ei sunt, de fapt, cei ce glorifică, și nu activitatea unor indivizi ai trecutului, ci un curent în sine, dând, cu atâta patos definiția unui fascism pe care îl includ în „curricula” valorilor! Pentru că, în momentul în care discursul lor se referă la ceva de neimaginat, după acele orori ale trecutului vorbind despre „valorile fascismului”, discuția trebuie încheiată…Fie și doar pentru că au pus pe buzele lor strâmbe „valorile fascismului” … Firește, acum o să o dea cotită… Nu că nu s-ar fi exprimat ei corect, ci faptul că noi nu am citit „definiția” lor de atâtea ori de cât ar fi fost nevoie să ne devină limpede! Să se limpezească de unsoarea făcăturii lor continue și să devină oțetul de înfierare a crucii noastre de neam… Că ei o știu pe aia de pe tunurile lor de doctrine… „Dacă nu sună românește, citește de atâtea ori până va suna!”… Iar dacă sensul nu este cel dorit, tot așa, citește până iese calapodul modelat de ei… Cel al falsurilor, făcăturilor, reproșurilor, urii și, în final, căci despre asta este mereu vorba, al gheșeftului de a mai fi obținut ceva…

Să te pui însă ca prostul în vorbă contra marilor duhovnici nu este ca și cum i-ar trezi pe sfinții noștri în vorbă cu ei. Pentru că nu au vreme sfinții de astfel de jerpelituri ce stau pe la colțuri… Au Dânșii alte lucruri, de făcut, de îndreptat… Dar ăștia sunt afoni în cele ale mărturisirii creștine… Sunt afoni și slujbași ai lucrului împotriva a tot ceea ce este mai frumos, mai demn, mai măreț și maiestuos. Dar au a se teme aceia ce s-au pus contra canonizării sfinților noștri! Că le e teamă pesemne că, după așezarea sfinților în altarul cu atâtea candele arzând a jertfă a neamului românesc, va veni și vremea trecerii înțelepciunii și cuvintelor lăsate de aceștia în memoria imediată a țării. Și nu doar prin promovarea învățăturilor și publicarea cuvintelor lăsate de aceștia drept mărturie a jertfei lor, ci prin potrivita și necesara misiune pe care o mai putem face noi în a ne îndrepta tăcerea, nepăsarea, neveghea, teama, depărtarea, dezinteresul ultimelor trei decenii. Promovarea unei Istorii a sfinților noștri mărturisitori în Panteonul de învățături al țării. Iar atunci, deși sfinții nu au de fel nevoie de recunoașterea meritelor și frumuseții lor duhovnicești din jertfa pentru neam și țară, rostul canonizării va fi pe deplin împlinit și mărturisit.

Avem 16 sfinți români canonizați. De aici poate începe un nou drum pentru noi, cei încă aici, simpli muritori și nevrednici rătăciți. De aici putem prinde curajul de a-i pune pe fiecare, nu doar pe câte o treaptă a drumului nostru de necesare învățături, de înțelepciune și mântuire, ci, pe fiecare pe propria-i scară de cunoaștere duhovnicească, unindu-i într-o corolă de minuni duhovnicești ce va reaprinde, din candele de mărturisire, coroana retrezirii noastre ca neam și țară. A demnității și mândriei de a fi avut asemenea învățători și dascăli, asemenea Sfinți Cuvioși Mărturisitori, asemenea Sfinți Preoți Mărturisitori, asemenea Sfinți Cuvioși și Sfinți Preoți Mucenici, de neam și țară.


Marele anonim…

Așa l-a numit Lucian Blaga pe Dumnezeu, pe Arhitectul Universului. Sigur că e ANONIM, fiindcă nu știm nimic despre el, de unde vine, unde pleacă, de ce face asta sau asta, deși nu El face, dar noi credem că El face, sigur, Blaga era un geniu al metaforei, nu tot el a vorbit de Iisus-pământul, că atunci când pășim, pășim pe trupul lui Iisus?! Și cred că ar fi de acord cu mine, care am spus că Dumnezeu este o Iluzie, un izvor de metafore (miracole?), ca și opusul său, altfel nu-l tălmăceam în Apocalipsă ca Dumnezeul care se dezice de lumea pe care a creat-o, atunci când a văzut cât de rău poate fi omul pe care l-a creat. Și acestui Dumnezeu eu i-am spus Dumnezeul Disident. Care se dezice de lumea pe care Moise crede că a creat-o la Facere. Aceste gânduri mi-au venit când am aflat că în America iubită s-a petrecut o tentativă de omor la adresa lui Donald Trump. Care a eșuat. Așa cum a eșuat și tentativa ursului din Bucegi, care era să-l atace pe Iohannis, dar a greșit, și a atacat fatal o fată. Fac și eu acum o politică metaforică, fiindcă azi totul e politică sau aproape totul. Și vrabia când ciugulește mălai face politică, instinctul o întreabă, ce-ai să te faci când se termină mălaiul? O dă pe vise. Vorba ceea, vrabia mălai visează!

Tânărul de 20 de ani care a fost ucis pentru că a vrut să-l asasineze pe Donald Trump, nu a vrut să-l asasineze. Ci doar să-l sperie. A vrut, de fapt, să tragă un semnal de alarmă, să arate cât de strâmbă e lumea în care trăiește. Și că nu mai vrea să trăiască în ea. În fapt, s-a sinucis. Asupra lui nu s-a găsit nici un fel de act. Era Anonim. Ca un mesager al Marelui Anonim. Nu a pus la cale cu nimeni această tentativă de asasinat. Nici o clipă nu s-a gândit că e în stare să ucidă un om. A fost decizia conștiinței lui. Dacă ar fi avut conștiința acestui înger rebel, Trump ar fi trebuit să renunțe pe loc la candidatură, iar Biden să demisioneze. Dar nu e o lume normală. Ei l-au condamnat pe ucigaș, dar adevărații ucigași sunt ei. Tânărul mesager este un efect al existenței lor, care sunt cauza răului.

Sunt prea dur? Sunt cumva nedrept? Desigur, presa e plină de acest caz. Forumiștii sunt în delir. Acest caz le-a dat vârtos de lucru. Se cam săturaseră de orcii lui Putler. Căldură mare, monșer! Comedie mare! Orice accesare pe internet îți spune că tânărul rebel are un nume, că arma cu care a tras era o lunetă, că el a ochit creasta de cocoș a lui Trump, că tânărul nu era un pușcaș marin, era un amator… Deja acum, după tentativa de asasinat din 13 iulie, șansele lui Donald Trump au crescut enorm. Fiindcă așa e în democrația americană, dacă nu apare unul cu pușca, nu e normal. Și a apărut acest tânăr de 20 de ani, considerat „extremist republican pro-democrat” (!?), care s-a urcat pe acoperișul unei clădiri din apropierea locului unde Trump avea mitingul electoral, și a țintit. Distanța era de 120 de metri. Povestea cam seamănă cu asasinarea lui Kennedy, pare un fel de caricatură a ei. Ca diferența dintre Kennedy și Trump. Nu știu dacă și Oliver Stone e tentat să facă un film inspirat și de acest caz, fiindcă el îl consideră demn de respect, dintre toți președinții care au fost, numai pe Kennedy. Tânărul era lunetist, un nou Oswald, deci. L-a ochit pe Trump drept în cap. Dar în clipa când a apăsat pe trăgaci, Trump și-a mișcat capul într-o parte și glonțul i-a atins doar o ureche. Exact ca în filme. Și Trump a scăpat. Acesta da miracol, nu?! Nu-i nici un miracol, e o întâmplare norocoasă, iar opinia unui fost ofițer KGB, Serghei Jirnov, este că Trump și-a înscenat atentatul, ca să devină un erou, ca să-i crească voturile!! Jirnov descrie că nu a fost vorba despre nici un atentat. Anterior, arătase că în războiul din Ucraina, Putin nu mai decide de mult nimic, ci doar oamenii din spatele lui. Indiscutabil, patima puterii ia mințile la unii oameni. Pentru putere, Trump e în stare de orice, chiar să și moară! Eu însă l-am cunoscut pe Trump și vă spun: Mort sau viu, el e același. Adică nu-i în stare de nici un miracol. Dar echipa lui a știut să speculeze prostia maselor și a prezentat evenimentul ca pe un miracol. Însuși Trump a declarat că Dumnezeu l-a scăpat cu viață. E omul păzit de Dumnezeu, spun fanii lui. Te pomenești că omul scandalului prin excelență o să ajungă un mistic. Și o să-și dăruiască miliardele prostituatelor! America are nevoie de așa un exemplar. El este Alesul.

Și o să fie Alesul. Păi ce delir este acum pentru donații, pentru tricourile și șepcile lui Trump! Dar și fără glonțul care i-a șuierat pe lângă ureche putea să-l învingă pe ramolitul de Bideu. Păi dacă, după atentat, și caricatura de miliardar, Musk, un fel de Șoșoacă al Americii, a urlat din goarnă că îl susține?! Oricum, întâmplarea ne arată unde se află lumea, modelul democrației ei. Tot ca pe vremea pionierilor, cu pușca într-o mână și cu Biblia în cealaltă. E drept, Trump nu le are cu Biblia, le are cu buldozerul apocaliptic. Dar eu cred că tânărul cu ochelari, cu o figură de intelectual, este un mesager pentru omenire, le-a făcut pe bestii, cel puțin, să se gândească la ce le așteaptă dacă Mint, Fură, Înșeală, atunci de undeva, cineva, va apare și va ținti spre beregata lor!

Ce țara e aia în care ești condamnat la peste 150 de ani de pușcărie (pentru sperjurul cu prostituata) și candidezi la președinție (numai fiindcă ai bani!), ba se spune că poți conduce țara și de după gratii!! Iar acum, nici nu s-a șters bine de sângele de la ureche că a început cu gonflarea, să ia ca pretext acest atentat, să doboare toate recordurile megalomane. Unde vrea să ajungă? Președinte? Și ce dacă? E ceva vremelnic. O rotiță într-un sistem. Și mai departe? Crede că dacă nu-și schimbă caracterul, se va întâmpla ceva bun? El nu înțelege că e compromis? Până unde vrea să întindă pelteaua? Vai, ce „panem et circenses” tragic ne așteaptă! Într-o țară în care există libertatea de a trage cu pușca, întotdeauna vor fi atentate și asasinate. Și modelul se tot extinde. Se pare că în afara puștii, a tragerii la țintă, omenirea nu mai are soluții. Aceasta e civilizația iudeo-creștină în care trăim. Și-a epuizat soluțiile și le tot repetă, ca în teoria lui Spengler. O soluție există. O Nouă Geneză. Dar omenirea de azi, din troacă, nu e pregătită pentru ea.


„Câinii războiului” global au tras…

Tentativa de asasinat asupra candidatului republican Donald Trump plutea în aer. După dezbaterea recentă a candidaților republican și democrat de la CNN, a reieșit clar că senilul Joe Biden a pierdut cu brio duelul politic, spre disperarea sponsorilor partidului democrat care nu au mai finanțat campania actualului președinte îmbătrânit de la Casa Albă. Presa americană vorbea de câteva zile despre o posibilă tentativă de asasinat asupra lui Donald Trump. Forțele neo-marxiste, stângiste, ideologic-globaliste în disperare de cauză, văzând înfrângerea candidatului partidului democrat au acționat? Ca și în cazul împușcării premierului slovac Figo, globaliștii de stânga au acționat conform ideologiei marxiste, construită pe ură și asasinarea rivalilor, conform ascuțirii luptei de clasă și ce au învățat de la Lenin. Stânga a ajuns simbolul totalitarismului de tip sovietic. Nu cred într-o întâmplare, într-o acțiune de asasinare a lui Donald Trump de către un „lup singuratic”, ca în 1963 asupra lui John Kennedy în Dallas. Asasinul Crooks e acuzat de „secret service” că a acționat ca Oswald în 1963 în Dallas, ceea ce nu e adevărat. În spatele crimei și tentativei de asasinat stau de fapt „câinii războiului” global, care vor război în Ucraina și în lume. Persoana care a încercat să-l asasineze pe fostul președinte Donald Trump sâmbătă a fost identificat ca fiind Thomas Matthew Crooks, în vârstă de 20 de ani, potrivit unor surse care au vorbit cu The NY Post. Acesta a postat pe rețele sociale cu secvențe video în care spunea că-l urăște pe Trump. Crooks este ucis foarte repede de „secret service”, ducând la dispariția singurul martor, la fel ca Lee Harvey Oswald în 1963, ca să nu se afle motivele asasinării lui Trump? Candidatul republican la preşedinţia SUA, Donald Trump, a fost împuşcat în ureche în timp ce vorbea la un miting de campanie în Butler, Pennsylvania. I-a trecut glonțul pe la ureche. Dumnezeu îl iubește! El a fost tratat la un spital local, iar staful său de campanie a declarat ulterior că „se simte bine”. Bloomberg a raportat că a fost externat din spital. S-au auzit la miting circa opt gloanțe, un nepot al unui congresman american moare cu un glonte în gât, iar o femeie este rănită în mână. Dacă Donald Trump nu era avertizat de un agent secret service înarmat cu o pușcă cu lunetă, că se trage de la 200 de metri de pe un acoperiș, fostul președinte ar fi primit glonțul ucigaș direct în cap. Se vede în filmări cum Trump întoarce capul la strigătul lunetistului și glonțul îi rade urechea. Trump cu experiență militară se pune pe burtă și agenții îl acoperă cu trupurile lor.

Croks a fost ucis de lunetiștii „secret service” fără să putem afla de la martorul cheie de cine a fost plătit, la fel ca la Dallas în 1963. Nu mai am nicio îndoială că tentativa de asasinat asupra lui Trump este o comandă din partea „câinilor războiului”, așa-zișii progresiști care vor continuarea războiului în Ucraina. Venirea lui Trump sperie acel „deep state” ideologic care vrea să conducă fără democrație America. Venirea lui Trump la putere înseamnă negocieri pentru pace în Ucraina, iar miliardarii firmelor de armament vor pierde, astfel, prin încheierea războiului sute de miliarde de dolari. Tentativa de asasinare a lui Trump la un miting electoral este o încercare a forțelor militariste, ideologic-stângiste, care doresc continuarea războiului și profitul pe seama miilor de morți pe altarul banului din producerea de armament.

Încercarea de asasinat asupra lui Donald Trump este o tentativă periculoasă de a stopa drumul victorios al republicanului spre Casa Albă, omul care vrea pacea. „Câinii progresiști ai războiului” au tras cu pușca împotriva reprezentantului păcii și democrației. SUA trece printr-o cumpănă istorică. Democrația este pusă în pericol de interese financiare legate de profiturile aduse de înarmare și război. Ei se folosesc prin manevre globaliste manipulatoare de săraci și imigranți ca de instrumente pentru a ajunge la putere. Nu se vrea ca votul electoral, „vocea poporului” să câștige în SUA, Nu cred în coincidențe și în teoria „lupului singuratic”. Crooks, martorul cheie este ucis. Atunci cine a conspirat pentru asasinarea lui Trump, omul păcii pentru Ucraina? E aceiași rețea ong-istă?


Expoziția „Dacia – Regatul aurului și argintului” deschisă la Drents Musem din Olanda

Expoziţia „Dacia! Rijk van goud en zilver”/ „Dacia! Regatul aurului şi argintului” s-a deschis la Drents Museum din oraşul olandez Assen. Perioada cuprinsă între secolele IV – III î.Hr., poate fi considerată, pe drept cuvânt epoca „prinților geți de aur și argint”. Se conturează, în exteriorul arcului carpatic, câteva centre de putere, cu o elită strâns conectată la mentalitatea basileului oriental și elenistic și aflată în relații politice, dinastice și culturale, cu regatele din Balcani. Tezaurele din această perioadă, fie inventare funerare sau doar depozite, sunt alcătuite din trei mari categorii de artefacte: piese de armură, seturi de harnașament și servicii de vase pentru ceremonii. Reprezentările de personaje pe tron, precum și atitudinea solemnă a acestora dovedesc statutul lor înalt: de divinități, regi sau sacerdoți. Motivul „ochilor apotropaici”, redat pe coifurile din aur sau argint, semnifica puterea basileului de a vedea și controla tot. Avem de început tezaurul princiar de la Băiceni – Cucuteni, Coiful de aur de la Coțofenești, tezaurul de la Agighiol, pe cel de la Peretu, cel de la Porțile de Fier, rhytonul de la Poroina (jud. Mehedinți), brățările de aur și argint de pe întreg cuprinsul Daciei, umbourile de scut descoperite la Piatra Roșie, etc.. „Dacia a fost într-adevăr un regat al aurului şi argintului, lăsându-ne o moştenire culturală impresionantă, pe care România e dornică să o împărtăşească Europei şi lumii. Salut prin urmare această frumoasă dovadă a dialogului intercultural dintre România şi Ţările de Jos prin intermediul artei antice de pe teritoriul ţării noastre. Ca ministru al Culturii, vreau să felicit din inimă Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Drents pentru colaborarea în realizarea acestui act cultural! Meritul colaborării este cu atât mai mare cu cât expoziţia a fost realizată într-o perioadă foarte scurtă de timp, în şapte luni, ceea ce e neobişnuit pentru organizarea expoziţiilor internaţionale cu bunuri de o asemenea valoare. Când două muzee se bazează însă pe încredere şi profesionalism, câştigă cultura şi publicul iubitor de cultură”, a spus Raluca Turcan.

Expoziţia curatoriată de Muzeul Naţional de Istorie a României şi Muzeul Drents cuprinde elemente ce provin din colecţiile a 18 muzee româneşti. „Este o premieră expoziţională în mediul cultural olandez, fiind pentru prima dată când obiecte arheologice unicat provenind din patrimoniul naţional al României sunt prezentate într-o expoziţie aici, în Ţările de Jos. Sunt sigură că cele şase luni ale acestei expoziţii vor fi prilej de încântare pentru vizitatori şi ocazie pentru mai bună cunoaştere a comorilor antice ale României”, a mai afirmat ministrul Culturii. Printre cele mai notabile artefacte se numără tezaurele de aur din epoca bronzului și prima epocă a fierului de la Perșinari, Săcuieni, Ostrovul Mare, Răcătău, Sărmășag, Sacoșul Mare, precum și coiful de la Coțofenești și diadema de la Bunești-Averești. De asemenea, sunt expuse piese din tezaurele de la Agighiol, Peretu, Cucuteni-Băiceni, Stâncești, brățările dacice din Sarmizegetusa Regia și tezaurele de argintărie geto-dacică de la Epureni, Sâncrăieni, Lupu și altele. Expoziţia este deschisă până la 26 ianuarie 2025, la Drents Museum (Assen). La 30 de ani de la deschiderea primei expoziții de arheologie românească găzduită de un muzeu olandez, expoziția propune o nouă perspectivă asupra culturii și civilizației geto-dacice, care de această dată se concentrează asupra spectaculoasei arte a orfevrăriei și argintăriei geto-dacice, unice în spațiul european. În cadrul expoziției vor fi prezentate 673 de obiecte din metale prețioase, provenind din peste 50 de tezaure, aflate în colecțiile a 18 muzee din România. Poate românii noștri de pe toate meridianele europene vor vizita expoziția – tezaur, spre a vedea strălucirile trecutului sub lumina cărora ne-am născut și am crescut. (G.V.G.)


„Câmpul morților” din Prahova a mai dat la iveală câteva morminte din epoca bronzului

O echipă de arheologi de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova chemată să intervină preventiv pentru o anumită locație, a făcut o descoperire remarcabilă în localitatea Păulești, din Prahova, scoțând la lumină morminte datând din epoca bronzului. Săpăturile acestora ce s-au desfășurat între aprilie și mai 2024 au scos la iveală trei tumuli (movile funerare), în care au fost identificate patru morminte vechi de aproape cinci milenii. „Peste 600 de movile din pământ („tumuli”), au fost ridicate de către comunitățile umane aflate la începutul epocii bronzului. Tumulii sunt monumente funerare construite din pământ în care erau îngropați oamenii acum aproape cinci milenii, după un ritual specific comunităților umane din acea perioadă. În secolele recente aceste câmpii au fost exploatate agricol, iar în prezent devin terenuri deschise investițiilor industriale sau imobiliare, dar și pentru amenajarea unor centrale solare.

În aceste situații, arheologii intervin pentru a salva patrimoniul arheologic și cultural reprezentat de aceste monumente care sunt expuse distrugerilor”, au precizat arhologii de la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova. În acest context, arheologii intervin pentru a proteja și salva patrimoniul arheologic și cultural amenințat de dezvoltările moderne. Echipa de arheologi condusă de Alin Frînculeasa, alături de Octav Negrea, Claudia Dumitrescu și Eduard Ghinea, de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a efectuat săpături în cei trei tumuli cu înălțimi cuprinse între 0,6 și un metru și diametre între 25 și 35 de metri. În aceste movile au fost descoperite patru morminte de înhumație. „…unul în prima movilă, două în cea de-a doua, ultimul în tumulul numărul trei. În prima movilă a fost descoperit un mormânt atribuit unui adult de sex masculin. În cea de-a doua movilă, care avea înălțimea de circa un metru și diametrul de 30 metri, în unul din morminte atribuit unui copil au fost descoperite două inele de buclă, realizate din argint, și doi bulgări de ocru, dintre care unul de culoare mov, iar celălalt roșu”, adaugă arheologii prahoveni. În celălalt mormânt a fost descoperit un individ adult așezat lateral, o poziție de înmormântare a corpului mai puțin specifică în cazul tumulilor cercetați în zonă. „În movila trei a fost cercetat un mormânt de adult, individul având o constituție fizică masivă, așezat în poziție specifică, care avea depus în apropierea umărului stâng un bulgăre de ocru roșu, o vopsea naturală care simboliza în epoca respectivă putere și vitalitate. Cercetările de la Păulești vin să completeze informațiile legate de populațiile și comunitățile umane care au locuit și trăit în această zonă în preistorie”, au mai spus specialiștii prahoveni. Movilele de pământ aflate pe câmpurile care mărginesc DN1, pe tronsonul Ploieşti-Câmpina sunt morminte vechi de mii de ani, ridicate în epoca bronzului, în perioada 3300 – 2500 î.Hr.. Informaţia a fost furnizată de Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova care a deschis deja mai multe situri arheologice pentru studierea acestor tumuli.

O echipă coordonată de către arheologul Alin Frînculeasa de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova a demarat cercetări arheologice și pe raza localităţii Târgşoru Nou, comuna Ariceştii Rahtivani (jud. Prahova), fiind vizate în special ridicăturile de pământ din zonă (posibili tumuli funerar). Unul dintre tumulii de la Târgşoru Nou avea diametrul de circa 30 de metri şi înălţimea de circa un metru. Intervenţia arheologică a urmărit salvarea acestui sit prin cercetarea integrală şi recuperarea informaţiilor de natură istorică, dar şi a patrimoniului arheologic. „La baza tumulului se afla săpată groapa funerară în care era aşezat un copil, depus conform ritualului specific epocii, adică dorsal, cu membrele inferioare strânse şi căzute în lateral. În zona craniului, dar şi pe calotă au fost identificate urme de ocru roşu (vopsea naturală). Înmormântarea unui copil într-un tumul a cărui construcţie implica mult efort şi coeziune socială arată importanţa acestei persoane, dar şi a familiei sale în cadrul comunităţii din care provenea”, explică cercetătorii M.A.P. Având o vechime mai mare de cinci milenii şi origini în stepa de la nordul Mării Negre, astfel de monumente funerare împânzesc zonele joase de câmpie. În judeţul Prahova sunt identificaţi peste 600 de tumuli dispuşi atât în bazinul râului Prahova (SV judeţului), cât şi în al râului Cricovul Sărat (SE judeţului) și Teleajen. În ultima perioadă, datorită dezvoltării zonei aflate la nord de municipiul Ploieşti, au fost cercetate 40 de astfel de situri dispuse pe raza localităţilor Ariceştii Rahtivani, Băicoi, Florești, Păuleşti, Blejoi, Ploieşti, Târgşoru Nou, Târgşoru Vechi, Nedelea, Strejnicu, Stoenești. Au fost descoperite numeroase morminte cu inventare spectaculoase, instituţia din Ploieşti fiind deţinătoarea celui mai important patrimoniu legat de acest fenomen funerar. O echipă de arheologi de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova condusă de Alin Frînculeasa, din care au făcut parte Octav Negrea, Eduard Ghinea și restauratorul Claudia Dumitrescu, a realizat săpături arheologice preventive în Ariceștii Rahtivani, o localitate foarte bogată în astfel de obiective arheologice, pe raza acesteia fiind identificați peste 120 de tumuli. A fost excavat un tumul parțial distrus în care a fost descoperit un mormânt, care după studiul materialului osteologic conservat, poate fi atribuit unei persoane subadulte (adolescent). Individul era înmormântat conform standardului funerar specific primei jumătăți a mileniului al III-lea î.Hr., cultura Iamnaia. Nu a avut inventar, ci doar un bulgăre de ocru roșu (argilă bogată în oxizi de fier) depus în apropierea umărului stâng.

Pe raza comunei Ariceștii Rahtivani (Aricești, Nedelea, Târgșoru Nou, Stoienești) au fost cercetați până în prezent în jur 20 de tumuli, localitatea devenind foarte cunoscută în mediul științific din România, dar și în Occident. Poate vă întrebați de ce la aceste morminte inventarul funerar era atât de redus și conținea în marea majoritate doar un colorant natural roșu (ocru). În cartea mea „Geții Roșii” am dezbătut subiectul sacrificiilor de sânge făcute în trecut. Fierul din sângele uman poate face „pasul la histerezis” în cazul unei furtuni magnetice și poate opri inima unor viețuitoare. De aceea există în calendarul creștin perioade de post în care ar trebui să fim mai „anemici” pentru a fi feriți de acest fenomen ce se poate întâmpla odată la câteva mii de ani. „Câmpul Morților” aflat în jurul Ploieștiului (jud. Prahova) mai ascunde încă multe taine… (G.V.G.)


Destinații: Conacul Nicolau și parcul de agrement de la Brazi

Localitatea Brazi de lângă Ploiești, din Prahova, şi-a căpătat în timp titulatura de cea mai bogată şi prosperă zonă. Şi continuă să îşi păstreze titlul. Ceea ce înainte era un câmp cât vedeai cu ochii, s-a transformat acum într-un proiect care atrage sute de curioşi zilnic. „Toată suprafaţa care e la momentul actual în această locaţie se cifrează la un număr de 12,5 hectare, în care sunt locuri de joacă pentru copii, sunt locuri de relaxare pentru persoanele vârstnice, sunt anumite fântâni.”, spune Radu Leonaș, primarul din Brazi. Atracţia principală este lacul întins pe două hectare, în mijlocul căruia este amplasată o scenă pentru evenimente. Iar spre bucuria locuitorilor, bărcile şi hidrobicicletele nu lipsesc. Conacul Nicolau și noul parc sunt situate în localitatea Brazii de Sus, comuna Brazi – una din cele mai bogate din județ, la doar 300 metri distanță de primăria așezării. Distanța până în centrul municipiului Ploiești este de circa 15 kilometri, iar până la centura Bucureștiului avem de parcurs aproximativ 40 kilometri. Localitatea Brazi se pare că își trage numele de la un pâlc de brazi falnici afla în vestul comunei, după cum scrie în „Dicționarul geografic al județului Prahova” din 1897. Tot în această lucrare se precizează: „Aici se fabrică vase de pământ foarte frumoase, care se pun în comerț sub numele de „Olărie de brazi” . După industrializare meșteșugul olăritului s-a pierdut în această așezare.

Monumentul istoric catalogat drept „conac” a fost edificat pe la 1750/1780, apoi refăcut în prima jumătate a secolului al XIX-lea și a aparținut boierului Nicu Nicolau. Apare pe lista monumentelor din Prahova ca monument de clasă A (cod L.M.I. 2010: PH-II-m-A-16364). În fotografiile mai vechi se distinge arhitectura brâncovenească (recognoscibila „logie” cu coloane), dar și elemente decorative orientale. Clădirea are peste 500 mp și în jurul său se mai păstrează și alte clădiri administrative și zidul de incintă. În apropiere se păstrează crucea Angelei N. Nicolau (născută G. Paxino) care a murit în 1927, în floarea vârstei, chiar în curtea conacului. Proprietatea a fost naționalizată în 1948 de la această familie de origine grecească. În epoca comunistă și postcomunistă a avut mai multe destinații: spital de neuropsihiatrie, cămin de bătrâni, gospodărie agro-zootehnică, spațiu de antrenament pentru Ministerul de Interne. Abia după acest periplu a ajuns în posesia Consiliului Local Brazi și atunci s-a ridicat problema amenajării spațiului și a restaurării conacului. Reaminteasc că acest monument istoric a fost inclus, la propunerea consilierului județean Mihai Apostolache, în Strategia de dezvoltare a județului pentru perioada 2021-2027, în vederea accesării fondurilor europene, prin POR Sud-Muntenia, pentru consolidare și rabilitare, pentru introducerea conacului într-un circuit turistic deocamdată neprecizat. Pasul acesta este departe de a însemna reabilitarea propriu-zisă. Până la depunerea proiectului, aprobarea investiției, studii peste studii, licitații etc. e posibil să mai treacă încă trei-patru ani.

Parcul de agrement creat de curând aici, la Brazi, s-a deschis pentru localnici și turiști, fiind o investiți efectuată pe terenul gol din jurul conacului. Acesta este compus din mai multe zone bine delimitate în cadrul complexului, unite prin alei pietonale și piste de bicicletă. Peste tot sunt amplasate bănci, coșuri de gunoi, aranjamente peisagistice, cișmele de apă; există și toalete. Sesizăm mai întâi terenurile sportive (tenis, fotbal), luminate cu nocturne, apoi ne îndreptăm spre aleea comercială cu căsuțe de lemn (nefuncționale toate momentan). Descoperim în curând lacul de agrement de 2 ha, pontonul, bărcile și hidrobicicletele colorate. Lacul are malurile pietruite, e protejat de o bară de lemn și se alimentează natural dintr-un pârâu. Pe malul dinspre căsuțe se află o scenă care va fi utilizată la evenimentele cultural-artistice. Ocolim lacul pe o alee lată și în colțul vestic găsim spațiul de grătar, amenajat cu spaliere, vatre de foc, mese și bănci, coșuri de gunoi. Plimbându-ne încet sub razele unui soare blând ajungem la fântâna arteziană ale cărei jeturi de apă țâșnesc de la nivelul solului în jocuri interesante de picuri de apă. Din acest loc începe esplanada terasată care duce spre conac. Conacul este învăluit de o pânză printată cu imaginea sa, pentru a ascunde starea de degradare a clădirii. Alături se află o clădire-foișor, de asemenea învelită în pânză, pentru protecție. Ansamblul urmează a fi reabilitat/consolidat/restaurat pentru a îndeplini o funcție culturală pentru comunitate. (G. V.G.)


Canonizarea Sfinților Închisorilor – un eveniment istoric, metanoic și salvator pentru România

Ceea ce s-a hotărât zilele trecute în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este un moment istoric de o importanță istorică, care se întâmplă la câteva sute de ani. Cartea sfinților s-a adăugat cu canonizarea a 16 martiri și mărturisitori din temnițele comuniste de către BOR. După 1990 este prima dată când Sfântul Sinod recunoaște, deocamdată parțial, că mucenicii, martirii și mărturisitorii din închisorile comuniste sunt sfinți luptători. Este un moment istoric de cotitură sfințitor, revelator și mântuitor pentru poporul român. În timp ce Europa se adâncește în beznele ateismului, materialismului dialectic, consumerismului și marxismului, BOR găsește resurse spirituale de a canoniza pe martirii anticomuniști care s-au jertfit pentru apărarea credinței, Bisericii strămoșești și care nu s-au lepădat de Hristos în vremuri crunte de prigoană bolșevică atee. Canonizarea unor Sfinți ai Închisorilor comuniste arată că Patriarhul și Sfântul Sinod înțelege că lupta martirilor anticomuniști a făcut parte dintr-un război duhovnicesc și nevăzut al binelui împotriva răului, a luminii contra întunericului, a libertății împotriva totalitarismului. Cu aceste canonizări BOR restaurează în spațiul societar valoarea revelatoare și sfințitoare a credinței într-un stat corupt de ideile materialismului marxizant și consumerismului Uniunii Europene.

În cartea de istorie a neamului trebuie amintit cu litere de aur acest moment revelator, care evidențiază un nou început în societatea românească. În zilele de joi și vineri, 11-12 iulie 2024, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a desfășurat ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.. Principalele hotărâri noi ale Sfântului Sinod sunt următoarele: a) Aprobarea canonizărilor pentru 16 sfinţi români, urmând ca textele liturgice ale unora să fi completate, iar ale tuturor să fie diortosite într-o viitoare şedinţă a Sfântului Sinod. Aceşti sfinţi sunt: Părintele Dumitru Stăniloae, profesor de teologie la Sibiu și la București, cu titulatura: Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu cinstire în ziua de 4 octombrie; Părintele Constantin Sârbu, cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, cu cinstire în ziua de 23 octombrie; Părintele protosinghel Arsenie Boca, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu cinstire în ziua de 28 noiembrie; Părintele Ilie Lăcătușu, cu titulatura: Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu, cu cinstire în ziua de 22 iulie; Părintele ieroschimonah Paisie Olaru, duhovnicul Mănăstirii Sihăstria, cu titulatura: Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie; Părintele arhimandrit Cleopa Ilie, starețul Mănăstirii Sihăstria, cu titulatura: Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie; Părintele arhimandrit Dometie Manolache, cu titulatura: Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, cu cinstire în ziua de 6 iulie; Părintele arhimandrit Serafim Popescu, starețul Mănăstirii Sâmbăta de Sus, cu titulatura: Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, cu cinstire în ziua de 20 decembrie; Părintele Liviu Galaction Munteanu, profesor de teologie la Cluj-Napoca, cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, cu cinstire în ziua de 8 martie; Părintele arhimandrit Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, cu cinstire în ziua de 26 decembrie; Părintele arhimandrit Visarion Toia, starețul Mănăstirii Lainici, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, cu cinstire în ziua de 10 noiembrie; Părintele protosinghel Calistrat Bobu, duhovnic la Mănăstirea Timișeni și la Mănăstirea Vasiova, cu titulatura: Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, cu cinstire în ziua de 10 mai; Părintele Ilarion Felea, profesor de teologie la Arad, cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, cu cinstire în ziua de 18 septembrie; Părintele protosinghel Iraclie Flocea, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, cu titulatura: Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia, cu cinstire în ziua de 3 august; Părintele protoiereu Alexandru Baltaga cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, cu cinstire în ziua de 8 august.

Aceste nume de sfinți trebuie reținute pentru că au intrat în patericul istoriei religioase românești. Sfinții Închisorilor sunt icoane, care vor susține de acum încolo lupta sfințitoare și mântuitoare a poporului român împotriva globalismului progresist nivelator. Nu are nicio explicație rațională reacția deplasată a conducerii Institutului Elie Wiesel față de canonizarea acestor sfinți și, mai ales, a mărturisitorului Preot Ilie Lăcătușu. Acesta e acuzat de fostul profesor de marxism și socialism științific Alexandru Florian că a fost „legionar” și preot militar pe frontul de răsărit împotriva Rusiei sovietice. Prin această ieșire neștiințifică, conducerea Institutului Elie Wiesel s-a deconspirat? Preot Ilie Lăcătușu nu a fost „legionar”, iar ca preot militar și-a făcut datoria față de statul român care lupta împotriva bolșevismului și pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupația străină. Să înțelegem că cei din conducerea Institutului Elie Wiesel regretă căderea statului sovietic URSS, eliberarea Basarabiei și blamează pe cei care au luptat împotriva regimului totalitar bolșevic? Deci a lupta împotriva marxismului sovietic este un păcat? Adică să lupți împotriva părinților ideologici ai comunismului este o greșeală? Să înțelegem că atacul institutului contra BOR vine din partea urmașilor părinților ideologici ai fondatorilor statului sovietic? Este evident că cei care au ca religie ateismul marxist nu pot înțelege deciziile unui Sfânt Sinod ortodox. BOR a decis canonizarea celor care erau deja canonizați de poporul român. Ei sunt deja considerați sfinți de poporul credincios de peste 30 de ani. Sfântul Sinod al BOR doar a certificat această canonizare populară. Consider că aceste canonizări sunt doar începutul unui proces îndelungat de canonizări ale mucenicilor anticomuniști din închisorile comuniste. Trebuie, totuși, să remarc că au fost canonizați doar preoți, călugări și ierarhi de către Sfântul Sinod, deși Biserica înseamnă cler și mireni, adică comuniunea dintre preoțime și laicat. Această nuanță a canonizări doar a membriilor clerului trebuie să dispară. Așteptăm la următoarea decizie a Sfântului Sinod al BOR canonizarea unor jertfelnici mireni din temnițele comuniste, deja canonizați de poporul român. Cum ar fi Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor, numit așa de Nicolae Steinhardt în „Jurnalul Fericirilor”. România se va salva doar prin restaurarea credinței sfințitoare și prin libertatea spirituală împotriva oricăror forme de neo-comunism totalitar de tip sovietic sau „european”. Sfinții Închisorilor sunt calea pentru renaștere spirituală și morală a României.


Numărul 681

Descarcă PDF


Când nu poți să învingi un adversar, îl elimini…

Voiam să scriu un articol despre marile minți americane care au sclipit în filosofia lumii, apoi am aflat despre încercarea de asasinat a fostului președinte Donald Trump. Ce pot să spun, americanii au eliminat patru președinți, apoi tot ei au fost numiți „simbolul democrației”. Abraham Lincoln și William McKinley în timpul celui de-al doilea mandat, James Abram Garfield și John F. Kennedy în timpul primului lor mandat. Un singur președinte a demisionat: Richard Nixon (în timpul celui de-al doilea mandat). Un palmares impresionant. Dar nici palmaresul nostru nu este neglijabil, am însăilat un proces și am eliminat legal un președinte. Dar totuși dacă ne întoarcem în această filosofie absconsă a unui popor măreț, ce găsim…? Filosofia politică americană se referă la activitatea, tradiția și gândirea filosofilor din Statele Unite ale Americii. Aceasta reflectă și modelează identitatea colectivă a SUA de-a lungul istoriei sale. De la puritanii din secolul al XVII-lea în Noua Anglie, cu accent pe relația dintre individ și comunitate, la influențele teologiei reformate calvine, filosofia iluministă în secolul al XVIII-lea, filosofia politică americană a evoluat și a fost conturată de gânditorii din istoria sa, inclusiv Părinții Fondatori, care au adaptat și extins ideile iluministe pentru contextul american. Când Cristofor Columb a descoperit „Noua Lume” în 1498, el a deschis calea pentru o nouă eră de explorare, colonizare și interacțiune între Europa și America. Ocuparea și colonizarea Americii de către aventurieri europeni au schimbat sensul asupra filosofiei ce a fost dezvoltată în acest context. Aventurierii europeni care au colonizat America au adus cu ei idei, valori și filosofii din cultura lor de origine. Ei au încorporat aceste idei în eforturile lor de colonizare, guvernare și interacțiune cu populațiile indigene. De asemenea, procesul de colonizare a condus la conflicte, transformări sociale și schimbări culturale profunde în America. Filosofia care a putut să se dezvolte în aceste condiții include idei despre putere, autoritate, drepturile individuale, justiție și relațiile interculturale. Aventurierii și coloniștii europeni au adus cu ei concepte filozofice precum liberalismul, mercantilismul, dar și idei legate de natura umană, libertate, religie și relațiile dintre oameni și autorități.

Un exemplu de un mare filosof american este John Dewey. John Dewey a fost un filosof, psiholog și educator american care a avut o mare influență în dezvoltarea filosofiei educației și a pragmatismului. Dewey a fost unul dintre fondatorii școlii pragmatice de filosofie și a promovat idei legate de experiența, cercetarea științifică și democrație în filosofia sa. O teorie filosofică asociată cu John Dewey este pragmatismul. Pragmatismul este o orientare filosofică care pune accentul pe consecințele practice și efectele pe care ideile, conceptele sau acțiunile le au în lumea reală. Pragmatismul susține că valoarea adevărului unei propoziții sau teorii trebuie să fie determinată de consecințele practice ale acesteia și de utilitatea sa în rezolvarea problemelor concrete. Pragmatismul a avut o influență semnificativă în filosofia americană și în diverse domenii, cum ar fi psihologia, educația și politica.

În Dex-ul nostru acest cuvânt înseamnă: PRAGMATÍSM – Curent filozofic de factură idealist-subiectivistă, răspândit mai ales în S.U.A., care neagă adevărul obiectiv proclamând drept unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util și avantajos. Acum înțelegem de ce căutăm utilul și avantajul prin orice mijloc. Citeam pe site-ul, Brics News: „În primul rând, au încercat să-l reducă la tăcere pe Donald Trump. Apoi, au încercat să-l închidă pe Donald Trump. Acum, au încercat să-l asasineze pe Donald Trump. De ce le este atât de frică?” Și eu mă întreb același lucru, de ce le este frică?

Am căutat să adun câteva opinii al unor oameni adevărați despre această încercare de asasinat… Robert F. Kennedy Jr: „Acum este momentul ca fiecare american care iubește țara noastră să se retragă din diviziune, să renunțe la orice violență și să se unească în rugăciune pentru președintele Trump și familia sa. Războiul din Ucraina are acum potențialul de a se extinde în Europa și de a se transforma într-un schimb nuclear complet. Dacă se întâmplă acest lucru, ar fi în parte din cauza că SUA au aruncat arme în conflict”; Alice Elisabeth Weidel (Politician German -AFD): „Tentativa lașă de asasinat asupra lui Donald Trump este un atac la democrație. Violența nu trebuie să devină niciodată un mijloc de confruntare politică. Îi dorim candidatului republican la președinție Donald Trump, o recuperare rapidă și multă putere pentru sarcinile care urmează. Durerea noastră se adresează răniților și rudelor participantului ucis la eveniment”; Orban Viktor, Prim-ministru al Ungariei: „Gândurile și rugăciunile mele sunt la președinte Donald Trump în aceste ore întunecate”; Pacea nu este doar o distanță lipsită de război, ci este o virtute, o stare a minții, o dispoziție pentru bunăvoință, încredere și justiție.”- Baruch Spinoza. Iar Albert Camus a spus: „Pacea este singura luptă care merită”.


O samă de măsuri…

Zilele astea, în anul celebrării a trei sferturi de veac de la crearea N.A.T.O., liderii de partid și de stat ai statelor membre s-au întâlnit la Washinton să ia lumină și să dea ce mai are de dat fiecare, unii cu bună ziua, alții cu basca de pământ, alții resurse, muniție, armament, sisteme Patriot, după posibilități. Doar cei care nu sunt membri N.A.T.O. au venit să ia, promisiuni, ajutoare, aplauze. După cum era obiceiul încă din copilăria democrației noastre, când Înalta Poartă era la Istanbul sau la Moscova, ai noștri s-au dus cu căciula în mână și cu pana, să semneze tratate și angajamente, că așa a fost înțelegerea, să vină fiecare cu o ofertă, că nu te duci la stăpân cu mâna goală nu? Al nostru, ca să nu meargă cu mâna goală l-a luat cu el pe Ciucă, deși nu mai e nici șeful S.M.Ap., nici ministrul apărării, nici șeful guvernului, deci unii ar spune că a fost luat cam degeaba. Ei, chiar degeaba nu, că cică Iohannis, conform unor surse pe surse, l-a prezentat pe Ciucă celorlalți șefi sau reprezentanți, ca și când lumea nu ar fi auzit de eroul de la Nassiryah și celebra fasole frecată cu varză acră, sau de „ostașul din slujba țării”. Acuma că tot rulează pe „Pro Arena” serialul cu Zelensky președinte „În slujba poporului” mă întreb și eu, nu se putea un titlu mai original al cărții domnului Ciucă? Ce dracu’ domn’e, doar la unii merge cu copiatul? Probabil mulți dintre ei se întreabă în slujba cărei țări se află autorul, că la români nu prea se simte și nici Iohannis nu știe. L-a luat cu el pe autor să dea iesplicațiile de rigoare. Una peste alta, eu stau și mă țuțur cum să îl prezinte Iohannis pe Ciucă unor oameni cu care acesta e în contact încă de când urma cursurile… dar ce spun eu, cursuri, din maternitate. În plus ce căuta Iohannis pe acolo, că el despre armată știe doar câți nasturi are șlițul și câte kg are bobina de CTy 67, iar despre problemele de stat nimic, că el nu prea a stat prin România, a fost mai mult plecat.

În fine, să revenim la oile strânse la Washington. Cum spuneam, cei mai amărâți au venit cu pixurile pregătite să semneze angajamente și tratate strategice. Cică polonezii deja au semnat un tratat cu Ucraina, prin care s-ar angaja să apere spațiul de deasupra teritoriului pe care li l-au luat rușii, cu prietenii lor americani și englezi și l-au dat apoi Ucrainei. Așa au primit sarcină. La fel a primit și va semna și Iohannis un tratat de pretinie cu Ucraina prin care le va asigura energie, gaze, petrol, cetățenie familiilor oligarhilor din Ucraina, sisteme „Patriot”, și cam tot ce vrea Zele, cât mai e prin zonă. În plus, românii, așa cum s-a decis recent, vor trebui să apere interesele românilor oriunde ar fi ei, adică de prin Moldova, Ucraina, care chiar dacă nu sunt țări N.A.T.O, beneficiază din partea noastră de prevederile articolului „cinci indice unu”.

Posibil să fi primit aceleași indicații și „promisiuni” și celelalte țărișoare vecine și furate de ruși, cu teritorii lipite de Kiev. Eu nu știu ce-or fi vorbit ei și nici ce semnează sau stabelesc fără să semneze, dar pot pune pariu că unii deja se gândesc că își vor reîntregi mai târziu țărișoara așa că vor considera că un mic efort în plus nu strică. Culmea este că același lucru l-au făcut și rușii, probabil tot la înțelegere cu Înalta Poartă, că și ei au trecut la apărarea spațiului aerian de pe vechile teritorii rușești și probabil și lor li s-a promis neoficial că vor rămâne cu ele. Trebuia invitată și Rusia la Summit, ca să fie cercul complet.

Ca să parafrazez o frază consacrată în media, „omul nostru știe” deja ce vor semna toți ceilalți lideri, dar ne va spune numai după ce semnează aceștia, că poate „unii e șmé” și nu mai semnează. Despre ce semnează Iohannis în numele nostru, mai beșeaua, că românul nu trebuie să știe ce a mai vândut el pe unde a fost. Tocmai ce am văzut emisiunea lui Rifai cu Serghei Mizil în care povestea el cum vindea țigări, parfumuri, blugi și casete ca să aibă ce pune pe masă. Slăbuț băiatu’, slăbuț! Păi președinții și premierii noștri nu s-au mânjit cu casete porno, ei au vândut flote, rezerve, regii, e adevărat au dat și tutun, dar nu câteva vagoane, ei au dat regia tutunului cu totul, au vândut armata, petrolul, pământul, independența, suveranitatea, libertatea românului… Ceee, se încurcă ei cu săpunuri și blugi?

Mă întreb ce soartă o să aibă viitorii președinți? Vai de capul lor, fii ploii vor fi. Păi ce mai vând ei, cum se mai mențin în scaun, cum să prindă al doilea mandat, că nu mai e nimic de vândut, e deja vândut sau amanetat tot. Eu nu știu cine o fi prostul care va candida la prezidențiale, poate de asta se feresc și cele două partide să nominalizeze, nu prea mai au ce fura promite sau vinde și atunci cum să se mențină la putere? Vor avea soarta lui Aldo Moro. Doamne păzește!

Unii zic că cică tocmai de-aia l-a adus Iohannis pe Ciucă cu el la Washington, să arate lumii pe viitorul președinte. Să-l facă să recunoască față de lumea mare că el va veni la Cotroceni și să nu mai poată da înapoi după aia, că doar „a vorbit cu oamenii”… Ar cădea de neserios nu? Cred că Ciolacu jubilează, a scăpat, dacă Biden e de acord și îl susține pe Ciucă, treaba e aranjată. Ceee? Nu se știe dacă Biden va mai candida sau dacă va ține minte ce s-a vorbit zilele astea? Nicio problemă, America e obișnuită, păi asta face de când s-a născut aproape. Și oricum el candidează doar ca să poată ajunge președinte ăla de este desemnat vice și și mai oricum, nu el a condus America până acuma. Cum cine? Lasă că vă spune Iohannis.

Noi cu ce ne alegem? Să nu vă așteptați să vă spună ce a semnat sau promis el și nici ce i s-a promis lui. Oricum va primi și el ce am primit și noi doar că pentru el va fi o mare surpriză. Săracu’ de el nu e învățat. Noi deja cerem singuri. Alții, mai sugubeți zic că Iohannis s-ar fi dus acolo ca să-și anunțe candidatura la președinția SUA, că tot se vorbește că nu îl mai vor democrații pe Biden. Ar fi un progres pentru America, de la un președinte care nu poate spune ce știe, va ajunge la unul care nu știe ce spune. Și cică l-ar fi luat pe Ciucă cu el ca să își vândă cartea, să scoată bani de campanie. Mai știi? Că tot veni vorba de cărți, auzii că Rick Harrison de la „Așii Amanetului” vine în România să caute cea mai valoroasă carte din lume, o carte de gramatică a limbii române de clasa a VIII-a din anul 1982. Ce o fi acolo nu știu, dar cică cine învață după aia ajunge președinte.

Așadar a fost mare summit mare, lumea N.A.T.O. s-a adunat să stabilească cum să îl bată pe Putin, dar nimeni nu știe cu adevărat cine pe cine va bate. Eu stau și mă întreb, țările astea care au participat în 75 de ani la atâtea misiuni de „instaurare a democrației” organizate de unchiul Sam prin diferite colțuri ale lumii, plătind cu bani, tehnică, vieți omenești, resurse, fiecare misiune indiferent pe unde a fost organizată, nu a învățat și nu învață nimic din ele? Nu s-au săturat de țepe? Și Lumea îl blamează pe bietul Vlad Dracul că a fost țepar. Ce vorbești domn’le?! Vlăduț al nostru a fost bebeluș pe lângă unchiul Sam. Să mai pomenesc și de pieile roșii cât de tăbăcite au fost? Se știe.

Cică Ucraina așteaptă sau se așteaptă să fie învitată să adere la N.A.T.O. Păi cum să fie invitată să adere la N.A.T.O., o țară care are probleme teritoriale cu toți vecinii și este în război cu unul din ei? Oare chiar nu știe Zele că ce vrea sau așteaptă el e absurd? În al doilea rând, intrarea în N.A.T.O. presupune vot unanim. Câtă vreme Ucraina va avea în componență teritorii care au aparținut altor state membre, acestea nu vor semna aderarea, indiferent ce motive se vor invoca. Știți cine se opune cel mai mult acuma aderării Ucrainei? S.U.A. și Marea Britanie și voi dovedi că așa e. Dacă una din condițiile de aderare este să nu ai conflict cu vecinii, cine s-a opus vehement în repetate rănduri semnării unui acord de pace între Rusia și Ukraina? Ați ghicit! Răpunsul este că acestea, și altele ceva mai mici ca ele, Nu vor ca Ucraina să intre în N.A.T.O., căci dacă ar vrea, ar face tot posibilul să se înceteze conflictul și nu prin înarmare. Oare nu vede nimeni acest adevăr?

În rest orice s-ar declara, raporta, semna, promite, orice angajamente, amenințări și pumni s-ar ridica, toate sunt de ochii lumii. Conflictul din Ucraina satisface pe deplin producătorii de armament și muniție, tehnică militară, mari companii de exploatare a resurselor din Ucraina și de pretutindeni, marii oligarhi își freacă mâinile, treaba merge unsă câtă vreme e război, merg afacerile lor, lumea sărăcește, se împrumută, milogește, stă cu teamă, de la homeless până la micile state care oricum cotizează și atât. Vor câștiga statele și investitorii care vor „participa” la „reconstrucția Ucrainei” cea care va mai rămâne și cine știe, poate nu doar a Ucrainei. Deja zonele și sferele de interes sunt tranșate.

România, prin conducătorii ei se cam învârte pe lângă o reconstrucție. Și așa, deja stabilesc alții ce tehnică să cumpărăm, ce să facem cu ea odată cumpărată, ce autostrăzi să construim, cui să vindem gazele din Marea Neagră, noi suntem deja ocupați, vom avea cea mai mare bază militară americană din Europa. Iohannis a promis că va mai înființa niște baze militare prin România sau cum a spus el, se vor lua „măsuri concrete pentru creșterea prezenței aliate”. Suntem gata să ne asumăm un rol activ, inclusiv prin găzduirea de structuri solide de comandă și control. Vom definitiva cu Bulgaria crearea unui Comandament Regional pentru Forțele Speciale pe care îl vom pune la dispoziția N.A.T.O.

Dragi români, vizitați-vă țara cât mai aveți timp, că deja Dobrogea, Delta, ieșirea la Marea Neagră, Bucegii, se micșorează pentru români. Ce ne mai promite Iohannis? ” Ne dorim un pachet ambițios care să includă lansarea Misiunii N.A.T.O. în Ucraina!”… Iohannis cere Păi dacă chiar își dorește misiune NATO în Ucraina. și tot rămâne fără funcție, îl propun șeful misiunii. Apropo, mai zicea domnul Iohannis că pentru „Patriot”-ul cedat Ucrainei, România trebuie să fie recompensată „rezonabil” de N.A.T.O. Rezonabil pentru el înseamnă o funcție pe undeva prin U.E., că la N.A.T.O. nu să putu. Așa cum șampania este o băutură pe care o bea clasa muncitoare prin reprezentanții ei, și recompensa o va primi România prin președintele ei.

La final, ca să mai înveselesc puțin atmosfera, câteva citate din declarațiile lui Iohannis la Washington, ceva în genul perlelor de bacalaureat: „În prezent, România și cetățenii ei beneficiaza de cele mai solide garanții de securitate din toate timpurile”. Totodată însă, ” reuniunea are loc în contextul celei mai mari crize de securitate de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial […] România a devenit mai sigură, mai puternică și mai implicată […] după cum știm și de acasă și din altă parte, una este discuția în plină campanie și narativul agresiv de campanie, alta este pe urmă administrația curentă…”.

Să așteptăm comunicatul oficial. Va fi mai distractiv.