Primul idealist al lumii a fost însuși Creatorul… Și El va rămâne așa, până la sfârșitul timpurilor noastre, ba cu mult dincolo de trecerile noastre prin alte planuri ale existenței… Sau poate, într-o desprindere definitivă de material, de biologic, într-un portal al ființării… Căci, în clipa în care vom cuprinde rostul ființării noastre, și nu pe cel al simplei existenței în care rătăcim filosofic de prea multe mii de ani, abia atunci vom putea spune că nu mai suntem doar părți ale altor părți ale Planului Divin, ci tocmai porțile prin care trec toate acele părticele din noi ca renașteri și reființări ale viului, ale viului pre neființă călcând înspre iluminarea rostului de a fi… Momentul în care vom înțelege inclusiv rostul locului în care am fost aduși pentru a exista, apoi poate a ființa spre Luminare, în cuprinsul Planului Divin… Și nu, timpurile nu se vor sfârși când vor fi venit vremurile de pe urmă, ale acestei file de acum din Planul Divin, căci, neîndoielnic, astfel de sfârșituri au mai fost, secerând și selectând neghinele pe caruselul constelațiilor de stele timp și renaștere, ci acestea se vor șterge din candelabrul universului de universuri doar când Dumnezeu Tatăl va renunța la a mai fi un idealist în felul de a ne plămădi și a ne tot ierta greșelile…
Atunci s-ar putea sfârși totul… Dar ar putea un Tată, atât de idealist în însăși Sinele de creație încât niciodată nu a pregetat în a continua să ne plămădească, să renunțe la noi?… Să sfârșească însuși suflul pe care l-a pus în noi?… În fiecare dintre noi… Chiar și în aceia care au adus doar uscăciune și secetă?…
Cel dintâi idealist al lumii va rămâne același până dincolo de sfârșitul universurilor și a tot ceea este mai este după acesta; poate însăși timpul… Dar da, pentru noi, ca bieți muritori, Planul Divin trebuie să însemne, la acest nivel de conștientizare, nu doar înțelegerea și acceptarea existenței unui rost și rol pentru noi, ci simțirea, întrepătrunderea și contopirea cu rostul și rolul nostru, fiecare acolo pe peticul de viață pe care ni s-a plămădit destinul de a fi… Și nu înseamnă doar simpla acceptare, ci umilința, smerenia față de binecuvântarea ce ne-a fost dată în imensitatea Planului Divin. Înseamnă recunoașterea și simțirea șansei de a ne fi găsit în acel loc în care trebuie să ființăm. Pentru noi, chiar în grădina Maicii Domnului, ca o prezență milenară nu miracol, ci înțelepciune decisă de Tatăl nostru în rânduiala noastră de văz din minusculii de nevăzut, de noi, ca rost în rânduiala divină.
Înseamnă să fii conștient de rolul și locul tău în mijlocul oamenilor, de locurile, de timpurile, vremurile și încercările în care ți-a fost rânduită traversarea, de la simpla existență la ființarea și poate chiar iluminarea ta. Și înseamnă, nu doar conștientizarea Luminii din Lumină, Divinul, și a reverberației pe care acestea sunt menite a le produce peste crestele de valuri ale propriei existențe, ca biete pietre săritoare ce suntem, ci devenirea în sine ca scânteie a unei ale Iluminări. Înseamnă, nu doar împăcarea, ca acceptare, cu toate cele rânduite de Tatăl, ci înțelegerea însuși rostului de a fi fost așa. Căci Iluminarea înseamnă salvarea sufletelor noastre ca spirit pentru a le putea elibera ca ființe de lumină divină. Înseamnă smerenie, umilință, credință și încredere fără de limite în singura nemărginire cu siguranță nemărginită: Planul Divin.
Înseamnă conștientizarea celui mai de preț filon al ființării noastre în Planul Divin: Rugăciunea… Căci doar prin ea conștiința noastră egocentrică va fi îmbunătățită pentru a putea transcende în spiritualitatea ubicoidală a Universului ca putință de a vedea.
Despre toate aceste decriptări ale unor rânduieli dintr-un plan filosofico-poetic despre Planul Divin este vorba în acest nou mesaj, tot mai celest, al Floarei Mihali Petrov. Despre aspecte pe care autoarea, ființă poetică în meditație dar și filosofând la nivel teosofic, antroposofic și chiar psihologic-evoluționist, ni le prezintă, nu ca trepte, ci decupaje și interpretări din propria-i pătrundere în formele de aprofundare spirituală. Un volum în care ne destăinuie gândul meditație ca un cuantum al analizei și al înțelepțirii din ghindele lăstar ale acelor atât de multe, și totuși mereu insuficiente „de ce” -uri din copilăria umanității, înspre și în fiorurile de decriptare ca adolescent al umanității prin acele interogări ale acelor deja rânduite cugetări „despre” ca momente ale întrebărilor copleșitoare și, nu de puține ori, răvășitoare…
Floare Mihali Petrov – „Aspecte din Planul Divin”, Editura Semne, 2023
Lasă un răspuns