Descrirea vasului ceramic ce a fost adus în mod fragmentar la Secția de Restaurare, Investigații și Conservarea a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, spre a fi reîntregit și restaurant este următoarea: Castronul – Vas descoperit la Vețel – Luncă (Cx 356), de formă tronconică, cu fundul drept, peretele aproape drept şi cu profil în „S” la partea superioară, are gura este evazată, cu buza rotunjită. În zona diametrului maxim, au fost realizate echidistant, prin împingerea peretelui din interior spre exterior, patru proeminenţe puţin pronunțate, oval-alungite orizontal. Deasupra diametrului maxim, în dreptul a două dintre aceste proeminențe au fost aplicate, diametral opus, două mici toarte în bandă. Umărul vasului este delimitat de gât printr-un prag orizontal puțin evidențiat. Suprafața exterioară a fost lustruită, iar cea interioară a fost bine netezită şi lustruită doar zona superioară. Nu prezintă alte elemente decorative. Arderea a fost bună. Culoarea predominantă a vasului este brun-cenuşiu-închisă, cu zone mai deschise, spre bej sau mai negricioase la exterior, iar la interior, cenuşiu-închisă, cu zone negricioase. Acest aspect cromatic neuniform a putut să rezulte din trecerea vasului prin arderi secundare și chiar o ardere secundară a fragmentelor, după spargerea acestuia.
Vețel este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. În această localitate, pe malul Mureșului, se găsesc vestigiile castrului roman (și așezării civile aferente) cu numele de Micia. De o parte și de alta a căii ferate actuale, se văd ruinele castrului, băile romane și urmele unui amfiteatru. Deși avea numai statut rural (pagus), așezarea prezenta un înalt grad de urbanizare, cu rețea stradală ortogonală, edificii publice monumentale (terme, amfiteatru etc) și un port la Mureș (amenajat cu cheiuri din zidărie de piatră). Prin anul 1840, în ruinele Miciei a fost descoperit un altar votiv datând din sec. II-III e.n., care contribuie la punerea în lumină a modalităților de administrare ale salinelor în Dacia romană. Inscripția gravată pe altar se transcrie după cum urmează: Silvano Do-/mestico/ P(ublius Ael (ius) Euph(o-)/rus pro/5/ salute P(ubli)Ael(i)/ Mari con-ductoris / pascui et sa-/linar(um) l(ibens) v(otum) v(ovit) [Zeului Silvanus Domesticus, Publius Aeulius Euphorus/5/ pentru sănătatea lui Publius Aelius Marus al pășunilor și salinelor, cu bucurie a îndeplinit promisiunea].
Revenind la vasul nostru, la intrarea în laboratorul de restaurare, obiectul se afla în stare fragmentară, cu depuneri vegetale și minerale datorate solului de zacere. Fluxul tehnologic de restaurare a presupus curățirea, îndepărtarea depunerilor calcaroase prin tratarea chimică, neutralizarea repetată în apă, asamblarea fragmentelor ceramice, completarea acestora cu ipsos de modelaj prin tehnica amprentării anterioare pe mulaj de plastelină, iar la final finisarea obiectului cu șmirghel de diferite granulații. S-a ocupat de aceste operațiuni Carmen Burz, expert restaurator ceramică, din cadrul Secției de Restaurare, Investigații și Conservarea a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva. Acum, grație metodelor modern de restaurare și conservare, vom avea un „nou” exponat vechi de 2000 de ani în colecțiile muzeului devean. (G.V.G.)
Lasă un răspuns