Printre veștile bune ce ne bucură se află și apariția unui muzeu unic în Europa de Est. Este vorba despre Muzeul Textilelor, care este un muzeu privat ce lucrează cu colecţia de textile FARZ (Florica, Ana and Romulus Zaharia). Colecția include textile și instrumentar folosit în producţia textilă tradiţională, produse dealungul istoriei în toată lumea; o bogată colecţie de referinţă alcătuită din fibre, culoranţi, și structuri textile și o bibliotecă de specialitate. Colecţia cuprinde piese textile bidimensionale, costume, accesorii și instrumentar textil din România, estul și centrul Europei, vestul Europei, Orientul Apropiat, India, Asia Centrală, Japonia, China, sud-estul Asiei, Africa, Oceania și America. Forța și unicitatea colecţiei FARZ este faptul că a fost sistematic și profesional formată cu atenţie la aspectele tehnice ale textilelor. Credem că este singura colecţie de acest tip din estul Europei. Muzeul Textilelor are trei locații, două în comuna Băiţa și una în satul Hărţăgani, toate în judeţul Hunedoara, România. Locaţia principală a muzeului, Corpul A, este într-o casă construită în centrul comunei Băiţa la 1857.
În momentul de faţă, casa și grădina sunt în restaurare. Grădina casei va fi transformată într-o grădină de plante tinctoriale și de fibre textile. Corpul B, unde sunt locate spaţiile administrative, un laborator de conservare, sala de conferinţe și un Art Café, este o clădire din anii șaizeci, care a fost până acum o vreme magazinul universal al Băiţei. Corpul C al muzeului, unde producţia casnică textilă tipică zonei Hunedoara, exemplificată prin obiecte și o grădină axată pe plantele textile, este într-o gospodărie ţărănească din satul Hărţăgani. Gospodaria are cinci construcţii, trei dintre ele fiind datate și semnate de Tripon Petru, 1902, 1912, și Popa Aron, 1936. Am deschis la public corpurile B și C în 28 mai, 2018. Urma terminarea Corpului A în 2019, și deschiderea pentru public în 2020. Până la acea dată, sala de conferințe a Corpului B și spațiul Art Café vor funcționa ca și galerii pentru expoziții temporare. Misiunea Muzeului Textilelor include prezervarea, colectarea, cercetarea și împărtășirea colecţiei și a altor resurse cu specialiștii și publicul larg. Punctul principal al activităţilor este de a asigura un context global în care materialele textile românești si cele est europene, precum și tehnologiile textile aferente să fie integrate. Alte obiective sunt creerea unui centru pentru cercetare și interacțiuni profesionale între experţi și tineri profesioniști din comunitatea profesională naţională și internațională și stimularea aprecierii textilelor, ca artă.
Colecția a fost făcută în ultimele patru decenii cu pasiune pentru textile, determinare, și expertiză profesională de catre Florica si Romulus Nicolae Zaharia și a ficei lor Ana Teodora Draguș. Florica Zaharia este Doctor în textile și Conservator Emerit la „The Metropolitan Museum of Art”, unde a profesat aprope jumătate din viață ca și conservator textile. Treisprezece ani a fost șefă a „Department of Textile Conservation”. Romulus Nicolae Zaharia este inginer în industria alimentară, și un pasionat pentru istorie și colecționar încă din tinerețe. Ana Teodora Draguș este inginer în zootehnie și biotehnologie, un activ membru al comunității și un entuzias participant în formarea colecției FARZ. Colecţia Muzeului Textilelor reflectă varietatea materialelor și a tehnicilor textile tradiţionale folosite în toată lumea din perioada dinaintea erei noastre până astăzi. Colecţia cuprinde piese textile bidimensionale, costume, și instrumentar textil din România, estul și centrul Europei, vestul Europei, Orientul Apropiat, India, Asia Centrală, Japonia, China, sud-estul Asiei, Africa, Oceania si America.
Firele nevăzute ale dorului de țară au adus-o pe Florica Zaharia din inima New York-ului înapoi la Hărțăganiul natal și în Băița de Hunedoara, unde a fondat un muzeu unic. Întoarsă după 30 de ani de experiență în conservarea textilelor la Muzeul Metropolitan de Artă new-yorkez, Florica Zaharia a fondat Muzeul Textilelor, unic în acest colț de Europă. „Tradiția este o comuniune cu misterul” este motto-ul sub care deschidem, virtual, pagina Muzeului românesc de Textile. Atunci când te gândești la românii de excepție plecați în cele patru colțuri ale lumii, români care fac cinste acestei țări și cu care ne mândrim, este imposibil să nu o amintești pe Florica Zaharia. Un om de o inteligență sclipitoare, cu un bun simț tipic pentru Țara Moților, Florica Zaharia are o poveste de viață impresionantă. Împreună cu Romulus, soțul ei, Florica a fugit din lagărul comunist românesc în 1983. Își propuseseră să plece undeva în Europa vestică. Așa au ajuns în Spania, însă azilul politic în țara iberică le-a fost refuzat. Au decis atunci să își încerce norocul peste ocean, așa că au plecat în Statele Unite. Țara Făgăduinței nu a fost însă, de la început, așa de primitoare cum o arătau filmele americane. Mai ales că Florica și soțul său nu știau o boabă de limba engleză și nu prea aveau nici bani în buzunare. Nu au disperat, dar, mai ales, nu și-au pierdut credința în Dumnezeu, cel la care se rugau să-i ghideze și să-i ajute. Dorința de a reuși, încrederea în propriile forțe, norocul și un șir de întâmplări aproape incredibile s-au așezat, rând pe rând, lângă ceea ce Dumnezeu le rânduise, iar viața lor a luat o turnură demnă de un film american despre succes. Florica Zaharia spune că drumul către recunoaștere în lumea culturală de peste ocean nu a fost unul ușor și a implicat multă muncă și seriozitate. Odată ajunsă în America, s-a dus la prima agenție de forță de muncă pe care a găsit-o. Absolventă a Universității Naționale de Arte „Nicolae Grigorescu” din București, avea la ea doar două dintre tapiseriile lucrate chiar de mâna ei. A avut noroc de două ori. Odată pentru că unul dintre angajații agenției vorbea limba franceză, pe care o vorbea și Florica, iar a doua oară pentru că acel angajat a direcționat-o către Muzeul Metropolitan, celebrul MET din New York, muzeu care era în căutarea unui specialist pentru restaurarea unei tapiserii flamande. Șefa de atunci a Departamentului de Conservare a Textilelor a plăcut-o și a angajat-o imediat. De acolo înainte drumurile i s-au deschis. A ajuns să cunoască o sumedenie de oameni deosebiți, a învățat limba foarte bine și s-a făcut tot mai remarcată în cercul de specialiști al acestui domeniu cultural extraordinar. A lucrat 28 de ani la MET New-York, devenind chiar șefa Departamentului de Conservare a Textilelor, odată ce fosta sa șefă, cea care o angajase, s-a pensionat. I-a luat locul, dar nu a uitat nicio clipă de originile sale.
„Florica Zaharia s-a alăturat departamentului în 1988 şi l-a condus începând cu 2003, perioadă în care a lucrat cu o serie de conservatori textili renumiţi la nivel mondial. Ea a făcut cercetare, a publicat o serie de lucrări, a ţinut prelegeri, a curatoriat expoziţii şi a predat elevilor pe teme diverse precum materiale textile şi tehnologie, textile din Europa de Est sau conservarea textilelor.“ Aceasta este descrierea făcută Floricăi Zaharia pe site-ul Metropolitan Museum of Art din New York. Merită să mai spunem despre Florica Zaharia că a absolvit un program de masterat cu specializarea tapiserie, structura textilelor şi design, pentru a-şi continua apoi studiile cu un doctorat în arte vizuale (pictură, sculptură, film sau fotografie), concentrându-şi atenţia pe textile şi tehnologii. Doctoratul l-a obţinut la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Consacrarea în carieră nu a eliminat, ba dimpotrivă, a accentuat dorul de țară, de satul natal din Țara Moților. Așa după cum spune Florica, a simțit mereu că trebuie să dea ceva înapoi țării sale și locurilor natale. Așa că, după 1989, odată cu democratizarea României, Florica și soțul ei au luat o decizie radicală: aveau să renunțe la tot ce realizaseră în America și urmau să revină, definitiv, în țară.
Pensionarea timpurie a șocat întreg colectivul de la MET, dar, în același timp, cu toții au înțeles rațiunea acestei decizii. Foștii colegi de la MET ai Floricăi au apreciat inițiativa sa, întregul colectiv a susținut-o cu entuziasm și au asigurat-o de tot sprijinul lor. Ca dovadă, aproape 2000 dintre piesele din colecția muzeului pe care Florica l-a creat sunt donate de MET New-York. De altfel, Florica a rămas foarte recunoscătoare Americii pentru tot ce i-a oferit și, ori de câte ori are ocazia, vorbește cu multă considerație despre țara care a primit-o cu brațele deschise, oferindu-i oportunitățile pe care, în Europa, nu le-a găsit. Ideea înființării unui muzeu nu a venit imediat și nici nu a fost motivul reîntoarcerii în țară. Sigur, Florica Zaharia își dorea cumva să își pună în valoare cunoștințele dobândite în cele trei decenii de muncă peste ocean, însă nu era nimic conturat la revenirea în țară. Însă, așa după cum ne-a mărturisit, Dumnezeu a deschis căi și oportunități, oferindu-i în final șansa de a pune bazele unui loc inedit și unic. Își dorea să poată crea un centru unde specialiști, cercetători din lumea întreagă, să se poată întâlni cu cercetători din România și din estul Europei, în încercarea de a crea un context global în care să se regăsească și textilele din zona est-europeană, care sunt foarte greu de datat, chiar în muzeele mari ale lumii. Așa s-a născut Muzeul Textilelor din Băița, un muzeu unic în Europa, care vă așteaptă să îi treceți pragul din 2018.
Lasă un răspuns