La Muzeul Judeţean Teleorman, se află expuse „Podoabele de aur de la Deparați”. Obiectele de podoabă prezentate fac parte din inventarul funerar recuperat din mormântul poetului Alexandru Depărăţeanu înmormântat în anul 1865, în satul Deparaţi, comuna Trivalea Moşteni, judeţul Teleorman. Alexandru Depărățeanu s-a născut pe 25 februarie 1835, la Deparați, județul Teleorman și a decedat de timpuriu, pe 11 ianuarie 1865, la București. Acesta a fost poet, politician și dramaturg român. Și-a făcut studiile în România și apoi în Franța, la Paris. Implicat în politică, a ajuns deputat în Camera care a urmat după lovitura de stat din 1864, dar a murit la scurt timp după aceea. Pe lângă drama Grigore-Vodă a mai publicat o colecția de poezii Doruri și amoruri în 1861. Criticii literari consideră că, deși avea talent, nu a ajuns decât în faza de imitație a maeștrilor săi, printre care posibil Ion Heliade-Rădulescu, dar mai ales scriitori francezi. Influența acestora este evidentă în vocabularul întrebuințat, plin de neologisme care nu s-au păstrat și care îi fac versurile greu de înțeles pentru cititorul contemporan. Depărățeanu este cunoscut astăzi mai ales prin „Vara la țară”, poezie postumă și care a ajuns de notorietate prin parodia lui George Topîrceanu „Al. Depărățeanu: Vara la țară…”, din ciclul Parodii originale (1916). Lucrări pblicate: Doruri și Amoruri de Alessandru Deparațianu, Bucuresci, Typographia Naționale a lui St. Rassidescu (tipărit cu grafia intermediară chirilico-latină), 1861; Ciocoii vechi și ciocoii noi, broșură de opt pagini (1861); Grigore-Vodă (dramă), 1864. Reeditări: Alexandru Depărățeanu – Scrieri, 564 p., colecția Restitutio, Editura Minerva, București, 1980.
În memoria sa Biblioteca orășenească Videle poartă din 1968 numele Alexandru Depărățeanu, Școala gimnazială „Alexandru Depărățeanu” din Roșiorii de Vede, Strada „Alexandru Depărățeanu” din București, Strada „Alexandru Depărățeanu” din Ploiești.
Alături de poet fusese înmormântată la Deparați și nepoata poetului, Elvira, fiica fratelui său Teodor, căreia se presupune că i-ar fi aparţinut podoabele. Un număr de cinci monede stabilesc mai bine cadrul cronologic al mormântului în care s-au aflat obiectele de podoabă. Patru dintre ele sunt din 1867 (una de 5 bani şi trei de 10 de bani), una fiind din 1885 (5 bani), an ce se constituie terminus post quem al efectuării înmormântării, deci nu mai puţin de 20 de ani de la decesul poetului. Nu se cunosc condiţiile în care piesele de inventar funerar au fost găsite, ci doar faptul că au ajuns la muzeul din Alexandria în anul 1980, prin intermediul unui reprezentant al autorităţilor locale de la acea vreme, din comuna Trivalea Moşteni. Obiectele de podoabă, lucrate din aur de 14 K, sunt următoarele: un colier din lănţişor de aur cu pandantivi, o pereche de cercei şi o broşă cu imitaţie de pietre. Greutatea lor totală este de aproape 26,5 g. Pe lângă acestea şi monedele amintite au mai fost recuperate două flacoane miniaturale de sticlă, unul întreg şi unul fragmentar precum şi fragmente de ţesătură. Au fost clasate în Patrimoniul Cultural Naţional la categoria juridică „Fond” în anul 2012. Cercelul, de tip pandantiv, este alcătuit din două sfere din tablă de aur, de dimensiuni diferite (cea mare în partea inferioară, cea mică în partea superioară), goale în interior și decorate cu un fir subțire de filigran lipit în poziția meridianelor. Între acestea se află un element de legătură în formă de liră, prins de sfere cu două anouri diferite, profilat către sfera mai mare și semicircular spre cea mică. Toarta, este reprezentată de o sârmă subțire lipită și îndoită către partea posterioară. Colierul este alcătuit din lănțișorul circular în secțiune, format din împletirea unor fire de aur foarte subțiri, cu sistemul de prindere alcătuit dintr-un tub subțire la o extremitate și o sârmă îndoită, cu un capăt răsucit ca un arc, la cealaltă extremitate.
Pe acesta au fost prinse, cu câte cinci panouri de dimensiuni și grosimi diferite, țase pandantive circulare, în formă de inel, decorate pe margine cu un fir foarte subțire de filigran, cu miezul gol, în care, de câte un pandeloc în formă de stea și printr-o o tijă subțire, era prinsă, cel mai probabil, o perlă, între timp dispărută. Întrucât de fiecare pandantiv este lipit în partea inferioară câte un anou, se poate considera că de acesta mai atârna câte o piesă, azi dispărute în totalitate.
Podoabele de aur de la Deparați sunt în present în colecțiile Muzeului Județean Teleorman din Alexandria, fiind catalogate ca aparținând mijlocului sec. XIX, respectiv din Epoca modernă, provenind dintr-un atelier de bijutier local. Aurul a fost prelucrat prin batere, turnare și filigranare. (G.V.G.)
Lasă un răspuns