Luni de zile am primit asigurări din partea tuturor factorilor decizionali în statul nostru aparent (Klaus Iohannis, coaliția penelisto-pedelistă, premierul neșcolit, Aurescu depășit, Rareșul Bogdan etc.), că de data asta România îndeplinește absolut toate condițiile impuse de Uniunea Europeană UE), dovadă ridicarea – cu ceva timp în urmă – a Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), așa că intrarea ei în mult râvnitul Spațiu Schengen va fi floare la ureche.
Însă, dura realitate a votului țărilor membre, din urmă cu câteva zile, când „pachetul” România-Bulgaria a ratat șansa de-a intra în Schengen prin împotrivirea Austriei și Olandei, care au fost de acord cu intrarea Croației (parte componentă a fostului Imperiu Austro-Ungar, deci altminteri văzută și tratată de ipocriții noștri „amici” – Olanda, de pildă, cerea ca România să se decupleze de Bulgaria pentru a avea votul ei, de parcă aberația asta n-ar fi complicat și mai mult lucrurile, iar Austria, ba invocă faptul că, din cauza românilor, pe teritoriul ei intră prea mulți migranți, aproape toți în tranzit spre țările occidentale, ba acuză autoritățile române că pun presiune pe companiile lor, deși este bine știut că astea taie și spânzură cum vor mușchii lor în pădurile, petrolul și finanțele de pe aceste meleaguri), dura realitate a votului din penibilele organisme europene, deci, ne demonstrează următoarele:
1) Că UE este un colos suprastatal cu picioare de lut, în care una afirmă stupidele autorități centrale (Parlamentul, Comisia, Consiliul etc.) și cu totul altceva se întâmplă în realitate, adică atunci când se pretinde unanimitate din partea statelor membre, deși este arhiștiut că multe dintre ele (Austria, Olanda, Ungaria, Germania ș.a.) pun interesele naționale deasupra celor comunitare (România procedează cu umilință taman pe dos!), chiar cu riscul de-a intra în conflict deschis cu politica sancțiunilor impuse Rusiei de Statele Unite și UE (Ungaria, bunăoară, nu renunță în ruptul capului la foarte avantajoasele importuri de petrol și gaz muscălesc);
2) Că neadmiterea României în Schengen constituie un uriaș eșec al actualei noastre politici, în general, al celei externe, în special, care – într-o adevărată democrație, ceea ce înseamnă condiții firești de existență și funcționare a mecanismelor instituționale – ar trebui să se lase de îndată cu câteva demisii de onoare: a ambasadorului României la Viena (hoitul de Emil Hurezeanu) și a ministrului de Externe, ba chiar a necalificatului Ciucă și a întregului său Cabinet stângisto-dreptist, ce s-a scremut luni de zile pentru acordarea „sporului” de 12,5% în folosul poporenilor (desigur, după repetata încălcare a Legii indexării la începutul fiecărui an și după majorarea lefurilor lor, în luna septembrie, cu 25%), ipochimenii ăștia fiind atât de preocupați de viitorul acestei țări (sic!), încât deja au prevăzut în bugetul anului 2023 sub unu la sută pentru Cercetare și sub trei la sută pentru Educație. Prin comparație cu voita mizerie și idiotizare de la noi, Japonia alocă an de an, din imensul ei PIB, circa 13 la sută pentru Educație!…
Dar nu, să nu ne facem iluzii că vreun ștab iohannist, ciucăit sau „coalizat” de pe aceste meleaguri își va pune cenușă în cap și pe urmă își va da demisia de onoare. Mai întâi că din dicționarele postdecembriste ale ăstora (secături fără pereche) lipsesc termenii ce definesc condiția de Om: onoare, cinste, corectitudine, cumpătare, credință, bun simț, cultură, caracter. Apoi că deja și-au înjghebat strategia de apărare, chit că, în declarațiile publice, nu știe stânga ce face dreapta și vițăvercea (premierul și tartorul Internelor, de exemplu, se contrazic într-o veselie imbecilizantă): ba că ei toți își fac din plin datoria față de țărișoara asta nimurică și față de poporul ăsta mereu cârtitor-nerecunoscător, ba că austriecii sunt mai nou goarnele Kremlinului, deci – când ți-e lumea mai dragă – bagă bețe-n roatele celor ce nu sunt prieteni la toartă cu muscalii.
Or, România fiind deja ocupată de trupele NATO, e clar că se află în capul listei kremliniștilor cu mulțimea neprietenilor lor. Și cum aflătorii în treaba mare a politicii dâmbovițene nu pot să facă pe placul tuturor străinilor mari și mici (americani, francezi, germani, englezi, olandezi, austrieci, luxemburghezi ș.a.m.d.), consideră că e mult mai rentabil pentru ei și ai lor să ducă o ticăloasă politică antinațională. Că, de, oricum istoria românilor este doldora de jafuri, crime, nedreptăți și resemnare, așa că generația actuală este condamnată sine die de cutuma tăcerii și răbdării.
Lasă un răspuns