Este foarte interesant de observat cum Eduard Hellvig, șeful SRI, a ieșit în piața publică ca să susțină, pe neașteptate, un discurs care se aseamănă cu unul strict politic, nu de lider al unui serviciu secret. Locația nu este aleasă întămplător, ca și momentul: Universitatea „Babeș-Bolyai”, unde a făcut școala, și care este cea mai importantă instituție de învățământ superior din România, care dă lumina politicii în țara noastră: de la Boc, Kovesi, Marga la, mai nou, Eduard Hellvig. România condusă de PNL și PSD trece printr-o criză de imagine datorită plagiatului generalului Nicolae Ciucă, iar reinventarea șefului SRI, ca fost liberal și viitor lider liberal trebuia făcută. Aproape toată presa și liderii de opinie au căzut „pe spate”, cu osanale la discursul lui Eduard Hellvig de la Cluj-Napoca, chiar și Crin Antonescu a fost scos de la naftalină, tocmai de la Bruxelles, unde-i „ține aproape” de soție, să afirme că șeful SRI a ținut un discurs istoric de lider politic. „Pentru mine, discursul lui Eduard Hellvig de la Cluj este un eveniment. Poate părea o afirmație exagerată, dar, dacă-mi aduc bine aminte, eu n-am auzit niciodată un astfel de discurs în România și despre România acestor decenii”. Crin Antonescu parcă vorbește de un nou Ceaușescu? În realitate, într-o țară democratică, presa, politicienii și liderii de opinie trebuiau să se întrebe ce l-a apucat acum, tocmai în deschiderea anului universitar, să susțină un discurs politic tocmai un șef de instituție secretă, care prin lege și constituție este „apolitică”. Consider că acest discurs a lui Eduard Hellvig nu are nicio legătură cu democratizarea serviciilor secrete și cu neimplicarea lor în politică, ci se scoate evident un șef de serviciu „la încălzire” pentru o înaltă funcție politică sau din statul român, în urma compromiterii generalului Nicolae Ciucă prin scandalul de plagiat. Încăpățânarea lui Șercan de acum acum pare într-o altă turnură? Posibil ca PNL și guvernul să aibă parte de un nou lider scos din plălărie de aceiași păpușari ai progresismului și globalismului? În anii `90, Eduard Hellvig a fost bursier Soroș și șeful filialei fundației din oraș. Chiar acum vreo cinci ani publica articole de presă că „naționalismul” este un „pericol” și un „cal troian” pentru democrație și Uniunea Europeană.
Iată că recent, după războiul din Ucraina, în care s-a evidențiat rolul naționalismului în păstrarea independenței țării în fața agresiunii ruse, iar în Polonia, Slovacia, Ungaria, Cehia, Slovenia și, mai nou, în Italia, prin Giorgia Meloni, patriotismul și suveranismul revine la putere și impune agenda publică, cei din sistemul „pensiilor speciale” par că îl scot la înaintare pe Eduard Hellvig, ca posibil lider politic adaptat la noile cerințe „suverane” ale momentului. După ce l-a adulat în trecut pe Soroș și sistemul globalist al lui Karl Popper, fără religie, familie și națiuni, iată că șeful SRI vorbește acum deschis la o conferință despre naționalism, tradiții și patriotismul luminat. „Trăim într-o comunitate care și-a câștigat prin sacrificii extreme, timp de sute de ani, dreptul de a avea o țară proprie, o limbă, o graniță, un steag”, a spus Hellvig. Acesta și-a exprimat părerea că „un naționalism moderat, echilibrat, ar trebui reasumat, redefinit și recultivat și de cei care au gândire democratică și echilibrată în statele occidentale, inclusiv in România viitorului”. Paradox, asistăm la o întoarcere de discurs cu 180 de grade, de la globalism, la naționalism „iluminat”.
În realitate, nu e vorba de niciun patriotism și naționalism aici, ci doar de scoaterea în față a unui viitor lider politic de nuanță liberală: Eduard Hellvig, care folosește patriotismul și naționalismul, precum și invocarea tradițiilor doar ca instrument poltic de cucerire a puterii, că așa este mai nou „trendul” european. Patrioții și naționaliștii autentici sunt în continuare prigoniți și batjocoriți în România, țara supusă în care se fabrică dosare politice în justiție. În vremea mandatului de șef la SRI a lui Eduard Hellvig în Ardeal a continuat politica de instaurare a co-suveransmului cu „închiderea ochiilor” la agenții de influență de la Budapesta. Monumentele și simbolurile românești din orașele ardelene sunt eliminate din piețele publice prin politica fondurilor europene impusă de la Bruxelles, iar imobilele se înstrăinează pe bandă rulantă către statul vecin. Unde au fost ofițerii SRI când s-au eliminat statuile lui Mihai Viteazul, Mihai Eminescu sau Avram Iancu din Ardeal și au fost impuse monumente și simboluri ale altor state sau culturi? Ceea ce vrea să facă acum „sistemul” în România devine foarte clar: un patriotism fără patrioți, un naționalism fără naționaliști, și un Ardeal fără simboluri și monumente românești. De fapt o nouă guvernare cu aceiași politicieni de 30 de ani, dar care să folosească propagandistic instrumentul suveranismului, care a redevenit la modă în Europa?
Lasă un răspuns