La moartea lui Gorbaciov…

Îl consider pe Gorbaciov cel mai important om de la sfîrșitul mileniului trecut. Este considerat un erou pozitiv, dar din motive diferite: vestul, fiindcă le-a făcut (conștient sau nu) jocul iar estul fiindcă datorită lui s-a prabușit lagărul socialist. Eu mă abțin să îl caracterizez ca pozitiv sau negativ tocmai fiindcă nu știu dacă a acționat în deplină cunoștință de cauză asupra efectelor care se vor produce. A primit premiul Nobel pentru pace. Asta însă nu înseamnă nimic, aceste premii sînt de mult timp politizate. L-au primit mulți criminali de război sau teroriști, numai în ultima jumătate de veac Henry Kissinger (care are pe conștiință sute de mii de victime și tot el a propus eutanasierea pensionarilor), Menahem Begin (șeful grupării teroriste Irgun și cel care a aruncat în aer hotelul King David din Ierusalim), Elie Wiesel (marele mincinos al secolului trecut, membru Irgun – a primit premiul in 1986, anul în care îndreptățit la acest premiu ar fi fost Mordechai Vanunu, singurul evreu care l-ar fi meritat, cel care a dezvăluit faptul că Israelul produce în secret arme nucleare și care a fost răpit din Italia de Mossad, dus clandestin în Israel și condamnat la 18 ani de închisoare dintre care 11 petrecuți în regim de izolare), trio-ul Yitzak Rabin, Simon Peres și Yasser Arafat, Al Gore (vicepreședinte al SUA cînd a fost atacată Iugoslavia), Barack Obama (chiar după alegerea sa, fără nici un merit, înainte să trimită trupe în Libia). L-au mai primit dizidenți din țările socialiste, dar nimeni dintre cei care criticau crimele monstruoase săvîrșite de SUA peste tot în lume.

A adus Gorbaciov pacea în lume? Ar fi putut să o aducă dacă împreună cu Tratatul de la Varșovia (contrapondere a NATO) s-ar fi desființat și blocul nord-atlantic (ceea ce mă gîndeam în noaptea de 22 dec. 1989, printre alte zeci de gînduri, că este normal să se întîmple). Gorbaciov s-a mulțumit cu promisiuni verbale (consemnate doar în stenograme) că NATO nu se va extinde. Dar în nici doi ani URSS s-a destrămat, Gorbaciov s-a „pensionat” și vestul nu a mai avut față de cine să își respecte promisiunile. Rînd pe rînd fostele țări socialiste (în ordine alfabetică, nu cronologică) Albania, Bulgaria, Croația (ruptă din fosta Iugoslavie în urma războaielor interetnice provocate de occident), Cehia (parte a fostei Cehoslovacii), Muntenegru (rupt tot din fosta Iugoslavie), Macedonia de Nord (idem), Polonia, România, Slovacia (parte a fostei Cehoslovacii), Slovenia (ruptă din fosta Iugoslavie) și Ungaria precum și armata fostei RDG s-au alăturat alianței teroriste cu caracter fascist. De asemenea, s-au alăturat trei republici ex-sovietice (Estonia, Letonia și Lituania) iar în alte două (Georgia și Ucraina) SUA au instalat în frunte trădători care să își aducă țara în NATO (în aceste două state americanii au înființat și laboratoare ale războiului bacteriologic). Dar și răbdarea Rusiei are o limită, astfel încît aceasta a reacționat de fiecare dată cînd s-a văzut cu dușmanul în fața ușii.

Prin desființarea Tratatului de la Varșovia, SUA (sprijinită de NATO) a avut cale liberă pentru a ataca statele arabe pe care Sionul le considera dușmane (Afganistan, Irak, Libia, Siria). Totul, motivat prin pretexte dovedit mincinoase dar pe care adepții fanatici ai unei prese dominante corupte le-au crezut (găzduirea de către Afganistan a lui Osama bin Laden, deținerea de arme nucleare de către Saddam Hussein, folosirea de către Bashar al-Assad de gaz sarin împotriva „revoluționarilor” recrutați și plătiți de CIA).

Gorbaciov nu a adus pacea ci a înlesnit multe noi războaie nejustificate. Meritele lui Gorbaciov sînt dezghețul est-vest, esențial pentru pace în lume, glasnostul (deschiderea sau transparența) și perestroika (restructurarea), ultimele două esențiale pentru democrație.

În ce privește dezghețul est-vest, eu am auzit (fiindcă în acest domeniu este doar pe auzite, nu pe citite – nu ai unde să citești) că ideea i-a apartinut lui Iuri Andropov, încă de pe vremea în care era șeful KGB. Și aceasta avea unele rațiuni cît se poate de practice: economia sovietică nu mai făcea față războaielor indirecte cu americanii în diferite colțuri ale lumii, cursei înarmărilor, cursei pentru cucerirea spațiului cosmic, hrănirii „săracilor” din Asia de est (ca Vietnamul și Coreea de Nord), Asia (ca Angola și Mozambicul) și America latină (Cuba).

Într-adevăr, sub Gorbaciov s-a prăbușit lagărul socialist, care cred că oricum nu ar mai fi rezistat mult. Dar mie nu îmi place cum s-a prăbușit, cel puțin în România, cu prea mulți morți, cu pauperizarea definitivă a unui popor deja sărac. Am constatat că cei mai mari și mai aprigi anticomuniști la noi sînt cei care au dus-o foarte bine pe vremea “comunismului” iar acum o duc și mai bine. Ei îi numesc în derîdere „nostalgici comuniști” pe cei care regretă timpurile în care aveau casă, serviciu, familie iar mîncarea era naturală, curată și ieftină – multe dintre acestea pentru ei pierdute. Se mulțumeau cu acea viață care le asigura necesitățile de bază, nu își doreau pașapoarte să plece în vacanță în Seychelles sau la Cancun, nu își doreau valută, nu erau înnebuniți după banane fiindcă aveam fructe excelente românești, nu-și doreau homosexualitate, nu-și doreau Iohannis președinte (exempli gratia), Ciucă prim-ministru (e.g.), Gorghiu președinta senatului (e.g.) sau Turcan vice prim-ministru (e.g.).

Fiecare îl vede pe Gorbaciov în felul lui. Eu îl văd ca cel care, din ură față de Ceaușescu (ură care se pare că se născuse la Kremlin încă din 1968) și-a trimis și KGB-ul și GRU-ul în România pentru a declanșa alături de alte servicii străine „revoluția” soldată cu peste 1.000 de morți și mari pagube materiale (în primul rînd la BCU și la Muzeul Național de Artă). După care și-a instalat în fruntea României trădătorii recrutați de ei (dar și de alte servicii străine). După care a început distrugerea României. Aici însă, Gorbaciov nu mai are nici o vină – oamenii „sovieticilor” au trecut de partea vestului. De bună voie și pentru interesul lor, nu al țării. Rușii îl blesteamă pentru că a distrus URSS, cînd a început prăbușirea Rusiei conduse de alcoolicul corupt Boris Elțin. Șase cetățeni lituanieni l-au acuzat de crime de război în legătură cu încercarea de reprimare a mișcării pentru independența Lituaniei. Tot în timpul lui Gorbaciov, după declararea independenței Republicii Moldova, sovieticii (Armata a XIV-a) a intervenit în războiul transnistrean.

Lech Walesa, alt laureat al premiului Nobel pentru pace, fostul președinte al sindicatului polonez „Solidaritatea”, declara după moartea lui Gorbaciov: „Ca să fiu sincer, nu știu dacă nu cumva ne-a păcălit pe toți”. Iar Marco Rizzo, secretarul partidului comunist italian, a deschis cu această ocazie o sticlă de șampanie.

A fost sau nu păcălit Gorbaciov? A bătut palma cu George Bush că NATO nu se va extinde, dar nu a încheiat un act (ceea ce oricum pentru SUA nu contează). A mers pe ideea din alte timpuri, mai ales negustorești, că bătutul palmei înseamnă respectarea obligației asumate.

Am mai citit (nu știu cît de adevărat este) că într-o discuție cu Helmuth Kohl, acesta din urmă a declarat că nu are nimic împotrivă partidului unic în fostele state satelit ale URSS. Vreau să vă spun că oricît de bizar pare, și un partid unic poate să însemne democrație în condițiile în care sînt permise facțiunile, impunîndu-se facțiunea care obține majoritatea opțiunilor – exact ca în cazul statelor cu mai multe partide. Dar noi ne-am trezit cu o mulțime de partide, care mai de care mai inutile sau mai dăunătoare.

Am scris de multe ori că voi muri fără să aflu răspunsul la întrebarea dacă Gorbaciov a fost ucenicul vrăjitor care din naivitate sau din prostie a deschis cutia Pandorei sau a fost complice conștient și direct al predării omenirii în mîinile sionismului.

Indiferent de adevăr, creștinește este să spun Dumnezeu să-l ierte.

Lasă un răspuns