Pentru coincidență Carl Jung a folosit termenul de sincronicitate pe care l-a definit astfel: „Intersectarea unor evenimente exterioare şi interioare într-un mod care nu poate fi explicat de cauză şi efect şi care este semnificativă pentru observator.” Coincidența nu poate fi întâmplătoare, ea are un centru ascuns în sincronizare. Desigur, când Paulo Coelho spune: „Coincidența este limbajul stelelor” el se gândea la ceva mult mai frumos. Nu se gândea la „Marea stea a cinematografiei americane” Angelina Jolie care printr-o coincidență „sincronizată” a descoperit și mișcarea „MeToo” dar și bunătatea gastronomică a îngurgitării de lăcuste sau păianjeni prăjiți și crocanți. Mă întreb și eu ca simplu spectator al nebuniei colective, cine îi mână pe ei în luptă…? Poate că există o cauză care duce la acest efect, după ani de zile în care ai tăcut descoperi că ai fost hărțuită sexual dintr-o dată. Și tu nici nu ai vrut să ajungi vedetă, dar așa hărțuită și cu banii primiți ajungi mare doamnă a ecranelor, iar când se așează uitarea pe cariera ta, dintr-o dată dispare amnezia timpului și apare amintirea „traumatizantă” a hărțuirii sexuale. Ce bine spune Catherine Deneuve: Să lăsăm bărbații în pace, trebuie să se bucure și ei de micile lor cuceriri.
Tot ca o coincidență a timpului a apărut 2019 direct în revista „Time” Greta Thunberg, apoi a vorbit la Davos și apoi… apoi, toate politicile (ea fiind apolitică; coincidență curată) au fost îndreptate către climă. Dar aici nu este vorba de climă, este vorba de politică. De 50 de ani auzim aceiași placă a globaliștilor. Exemplu: În 1960 auzeam că petrolul o să dispară în zece ani, apoi în 1970 au spus că va fi o altă Epocă Glaciară tot în zece ani. În ani 80 au spus că va fi o ploaie acidă de o să dispară toate recoltele, asta în zece ani. În 1990 se vorbea despre stratul de ozon că va fi distrus în următorii zece ani. În anii 2000 spuneau despre ghețari că se vor topi în zece ani. În anii 2010 spuneau despre coastele de Est și Vest din SUA că vor fi sub apă în urma creșterii oceanului în următorii zece ani. Dar de fiecare dată din aceste „spaime” au rezultat doar taxe mai mari.
Să fie doar o coincidență pandemia când doamna Christine Lagarde tocmai făcea un apel: „Faceți ceva cu bătrânii aceștia”. Sau când marele Bill Gates ne explica ce este un virus, iar noi ne gândeam cum o să petrecem în concediu și am petrecut apoi o pandemie. Coincidențe pe care nici Albert Einstein nu le intuia atunci când a spus: „Coincidența este felul lui Dumnezeu de a deveni anonim” Până la urmă doar noi am devenit anonimi în coincidența noastră. Să fie chiar războiul o coincidență…? Un prieten de peste mări și țări îmi scrie ceva despre acest aspect: „Mulţi dintre dizidenţii sovietici care părăseau URSS-ul, după perioada normală de „aclimatizare” în Occident, aveau bănuieli stranii. Iniţial şi le inhibau, apoi le discutau pe un ton şoptit pentru ca, în final, să le discute la vedere. Ce se întâmpla? Înţelegeau că „societatea liberă” pe care-o marketa Occidentul era în fapt una care se îndrepta cu voioşie spre idealurile tătucului Marx şi, vorba bancului, a soţiei sale Engels.
Privind retrospectiv vom constata cu stupoare că în anul de graţie 1989 nu doar socialismul se afla în impas, ci şi capitalismul occidental. De partea socialistă a barierei aveam tot mai desele crize de aprovizionare cu bunuri şi servicii absolut necesare subzistenţei, în timp ce pe partea „capitalistă” erau probleme legate de suprasaturarea pieţelor şi foamea de noi pieţe de desfacere. De-aceea, criza socialistă a fost în fapt gura de oxigen care lipsea spaţiului occidental. Câştigându-se pieţe noi s-a putut perpetua modelul economic occidental care, beneficiind de vânt din pupă, a condus la continuarea evoluţiei şi pe plan ideologic.
Astfel, în paralel cu acapararea fragilelor economii estice s-a mers mai departe pe tărâmul ideologic trasat de Şcoala de la Frankfurt: corectitudinea politică, sexo-marxismul şi modelele culturale propovăduite încă de pe vremea ticălosului Béla Kun sau a extremistei Rosa Luxemburg. Spălarea pe creier a funcţionat de minune.”
Și în acest simplu joc am ajuns pe culmile coincidențelor politice și cu impact aproape mondial. Cineva se gândea la stupiditatea primului război mondial, apoi la nebunia asemănării cu al doilea, dar fără să ne spună că ambele au fost pentru acapararea de resurse minerale și zone de influență. De la proletar la sclav pe plantație este un pas mic, chiar dacă Neil Armstrong ne povestește că a fost făcut pe Lună.
Lasă un răspuns