
Motto:
Democrația înseamnă doi lupi și un miel care votează meniul pe care îl vor servi la masă. Libertatea este un miel bine înarmat care contestă votul. (Benjamin Franklin)
Dar primul lucru pe care l-am făcut a fost să mergem pe calea dezarmării. Am intrat în NATO și UE, dar prețul plătit a fost să ieșim din rândul țărilor industrializate. Am părăsit lumea „bună” și am intrat în lumea „celor care nu cuvântă”. Democrația noastră a făcut ca oamenii de la orașe și sate să pândească un loc liber la mat sau o masă liberă la cârciumă. Acolo am văzut și eu cum oamenii sunt atât de preocupați de politică încât turnătorii de la securitate au ajuns oameni grei în politică, iar turnătorii de la Galați au ajuns șomeri. Domnilor, toate aceste lucruri au fost făcute democratic. Mă întrebam de ce se măresc salariile cu cincizeci la sută la bugetari iar marea masă de oameni au rămas cu minimul pe economie? Marea masă de oameni nu mai vrea să audă de votul „Ciordit Charmant” pe când angajații bugetari o duc din ce în ce mai bine și sunt obligați să voteze. Iar acum mă întreb cu adâncă mânie proletară: unde mai este democrația când Vladimir Putin, președintele Rusiei spune: „Nimeni și nimic nu va opri Rusia de pe drumul întăririi democrației și asigurării drepturilor și libertăților”. Umanitatea și democrația, ce subiect elaborat ar putea fii? Sau libertatea și egalitatea, dar și egalitatea a fost sugrumată prin păstrarea „distanței sociale”. Poate avea dreptate Thomas Mann: „Este ceva ciudat că libertatea şi egalitatea, cele două idei de bază ale democrației, sunt cumva contradictorii. Considerate din punct de vedere logic, libertatea și egalitatea se exclud reciproc, așa cum societatea şi individul au o relație de excludere reciprocă”.
Suntem excluși reciproc, deci: vechiul turnător cu pixul de la securitate a reușit să excludă turnătorul de la Galați. Profesorul modern de Română a exclus pe Eminescu și l-a prins în debara aducând „Poemul chiuvetei” în manualele școlare. Citeam o recenzie a acestui poem în care ne este spus la capitolul „Interpretarea versurilor”: „Această secțiune nu îți va da bătăi de cap deoarece poezia este destul de transparentă. Există versuri care au o semnificație ce trece dincolo de text, dar ține minte că parodiază fin tema și personajele din poezia Luceafărul și vei reuși să descifrezi acea simbolistică fără probleme. Pentru a-ți fi mai ușor să îți organizezi ideile, poți împărți interpretarea versurilor respectând coordonatele celor două strofe”.
Istoria a fost scrisă cu sare și L. Boia prin care s-a concluzionat că dacă tot am fost vasalii lumii apuse, este bine să rămânem așa. Dar totul s-a întâmplat „democratic”, noi am fost aceia care au aplaudat. Am ieșit în stradă să-l apărăm pe Arafat când președintele spunea: „Cine pleacă doctore?” Nu a plecat…! Iar apoi ne-a aplecat el cu Radu Tudorii și Chireacii lui. Aplecați și îndoiți: ia doi mici la vaccinici, restul izoletelor se vor conserva. Citeam undeva că: „Momentul impunerii democrației coincide cu redactarea Protocoalelor secrete Francmasonice”. Iar primul protocol spune: „Libertatea este o idee, un gând, un fapt. Trebuie știut cum să se fluture această idee, când este nevoie să fie atras poporul în cursa vicleană a unei idei, în jurul unui anumit partid, mai ales dacă acest partid are de gând să îl zdrobească pe cel aflat la putere. Problema aceasta devine ușoară dacă adversarul își găsește puterea în ideea de libertate, în ceea ce se numește liberalism și mai ales dacă își jertfește ceva din putere pentru această idee. Iată în ce va consta atunci triumful teoriei instituite de noi: frânele slăbite ale puterii sunt luate în mână de către alții, deoarece forța oarbă a maselor nu poate rămâne nicio singură zi fără să fie strunită și pentru că noua putere nu face decât să ia locul celei vechi, deja slăbite prin ideea de liberalism. Oamenii fie că fac parte din pătura de jos, fie că nu, sunt cârmuiți de propriile lor patimi, de obiceiurile, de tradițiile și de teoriile lor sentimentale.
Sunt robi inconștienți ai împărțirii în partide care se împotrivesc înțelegerii celei mai cuminți.” Sunt robul inconștient care nu s-a înregimentat niciodată într-un partid, spun și eu ce a spus Kafka: „Un nebun este un nebun, doi nebuni sunt doi nebuni, o sută de nebuni fac un partid politic”. Îmi aduc aminte de o emisiune cu numele „Marius Tucă Show” în care invitat era un profesor de anvergură mondială, un universitar, economist și academician. Numele lui este Anghel Rugină. Atunci un telespectator spune: Adică dumneavoastră spuneți că pe președintele nostru ni l-au ales americanii? Anghel Rugină: Nu o spun eu! Așa este. Numai că nu americanii, ci grupul care conduce. În America a avut loc doar acceptarea și instruirea personajelor.
Despre acel moment, acel regal de înțelepciune televizată cu marele profesor poate că am să revin într-un articol viitor. Acum ce să mai spun? Poate că trebuie să mă gândesc la ceea ce a spus Vladimir Putin: „Nimeni și nimic nu va opri Rusia pe drumul întăririi democrației”. Poate acolo se întărește, dar și domnul Biden spune că se întărește hotărârea de a candida pentru a doua oară la Casa Albă.
Lasă un răspuns