Mama mea s-a născut în comuna Lunca Corbului, județul Argeș. Vacanțele copilăriei mele le petreceam acolo pentru că bunicii mei erau invitați în fiecare an la sărbătoarea „Fiilor satului”. Dar timpul a trecut, uitasem de acele vremuri când am auzit de un reputat doctor militar, neurochirurg, care s-a născut în acele locuri. Doctorul Dumitru Constantin Dulcan. El s-a născut în comuna Mârghia de Sus, Lunca Corbului, în anul 1938. El este cel care a scris în anul 1981 controversata carte (oficialitățile de atunci au spus) „Inteligența Materiei”. În anul 1992 a fost publicată integral și primește premiul academiei.
De ce am făcut o asemenea introducere? Trecând prin librării am găsit o nouă carte scrisă de dânsul cu titlul: „Somnul rațiunii”. Imediat m-am gândit la gravurile pictorului spaniol Francisco Goya, anume la gravura cu numărul (sunt 80 de asemenea gravuri cu titlul „Los Caprichos” – Capriciile) 43 care poartă numele „Somnul rațiunii naște monștri”. Câtă dreptate are marele pictor și cât de bine ne creionează marele savant Dulcan acest pericol al gândirii.
În opinia marelui pictor Francisco Goya „opresiunea, servitutea, obligația de a urma un anumit drum trasat de alții, reprezintă obstacolul gândirii”. Voința, rațiunea, echilibrul sunt învinse de suferință, de ipocrizie, de vicii. „Somnul rațiunii” iar noi toți am devenit somnambuli.
Ce ne spune omul de știință Dulcan? „Quo Vadis, Homine ? Când omul – obiect al tuturor mirărilor și al tuturor întrebărilor. Subiect al tuturor actelor mărețe și al tuturor actelor reprobabile. Obiect al tuturor preocupărilor din clipa primului gând zămislit de-o minte. Omule, cine ești și unde vrei să ajungi? L-ai avut pe Dumnezeu și l-ai trădat. Te-ai scufundat în plăceri și te-ai pierdut. Te-ai istovit în durere și n-ai învățat nimic. Ai înfrumusețat pământul și l-ai pârjolit. Ai pansat răni și ai rănit. Ai hrănit și ai înfometat. Ai creat și ai ucis. Când ai fost om și când ai fost contrariul tău? Te-ai înălțat mai sus decât păsările și continui să te târăști ca șarpele. Forțezi porțile infinitului și te împiedici în propriile tale lanțuri. Ai strigat dreptul la libertate și ai suprimat-o pe a altora. Îți revendici propria justiție în timp ce-i nedreptățești pe alții. Te declari altruist în timp ce te îmbuibi. Lansezi îndemnuri la pace înarmându-te”.
Da…! „Somnul rațiunii naște monștri” iar noi suntem doar urmele lăsate de timp. Aceleași amenințări aceleași crize politice, dar poate între timp s-a mai adăugat ceva: Pandemia. Dar să facem recurs la istorie. „Istoria recentă ne semnalează că doar trei țări mai stau în calea hegemoniei Washingtonului: Rusia, China și Iranul”. Iar toate acestea sunt spuse de Paul Craig Roberts. Paul Craig Roberts este un economist și autor american. Anterior a deținut un birou, în guvernul federal al Statelor Unite, precum și funcții de predare la mai multe universități din SUA. El este un promotor al economiei pe partea ofertei și un oponent al politicii externe recente a SUA. Tot el mai spune: „Washingtonul își dorește rachete în Ucraina, pentru a slăbi forța de intimidare nucleară a Rusiei, reducând capacitatea Moscovei de a rezista hegemoniei americane. Iranul este încercuit de baze militare americane și are flota americană lângă coastă. Pivotarea SUA în Asia anunțată de regimul Obama încearcă să încercuiască China cu bazele navale. Washingtonul încercuiește Rusia cu baze de lansare a rachetelor. Guvernele din Polonia și Cehia (dar și România) au fost plătite, pentru a accepta rachete și radare care transformă aceste state-marionetă în ținte principale într-un război nuclear. Atitudinea guvernelor europene pare să fie: după mine potopul”. Să urmeze un nou posibil Război Rece între Vest și Est sau să spunem mai precis, între americani și ruși, pentru că Europa ezită inconștientă de interesele sale economice și de pace durabilă cu Federația Rusă.
Poate că nu suntem în stare să ne gândim la poluarea morală. În fiecare zi ce ne este dată de la Dumnezeu apare o nouă amenințare: război, pandemie și în ultima săptămână a apărut seceta. Frica că nu o să mai avem un pahar cu apă, ne sugrumă. De unde apar? Iar somnul rațiunii noastre a mai zămislit un monstru. Suntem oare conduși spre a fabrica zi de zi un monstru mititel? Sau noi suntem acei monștrii care, vorba domnului profesor: „Spiritual mă simt aproape de Jung pentru că el spune: că în a noastră viață nu știm niciodată unde încetează realul și unde începe fantasticul”.
Când au apărut și când se vor sfârșii acești monștri, viața acest dar minunat oferit de Dumnezeu este amenințată de un grup de oameni care vor doar putere. Tot marele profesor spune în cartea „Inteligența materiei”: Știința deține, deja, dovezile existenței lui Dumnezeu, manifestat în toate formele vii”. Dar noi nu mai căutăm aceste dovezi, căutăm durere.
Lasă un răspuns