Nu doar acceptarea trădării și îngăduința față de trădători o vom plăti, ci și prostia…

Cum altfel să se cheme toate acestea când, privind în jur, vezi că o țară care nu are nici măcar ieșire la mare, doar poate la cea din ea însăși, un lac mai mare în care poate să-și „navigheze” cel mult trufia, are un plan național de dezvoltare prin care vrea să devină centru european de logistică și transport al mărfurilor?… Inclusiv ca „ponton” euro-asiatic… Și da, acesta este cu adevărat un plan de țară!… Să faci din nimicul pe care îi ai, bici!… E drept punând biciul pe ceea ce au alții… Căci, Ungaria vorbește despre rute și centre de depozitare uriașe ce vor fi dezvoltate prin toată țara, dar probabil că doar acum nu a pus pe hârtie, cu linii clare, și ruta de ieșire spre marea cea mare, de la noi…

Sigur, tot un proiect de țară poate fi considerat și acela al unei țări care, deși are ieșire la mare, ba, s-a pus și pe treabă să reabiliteze hălți întregi ale unei infrastructuri ruginite în timp, o face declarat, aproape ca o scuză de sine, pentru alții… Să nu creadă cumva bufnița centrală a Europei că s-au apucat românii să investească pentru ei, pentru viitorul lor! Un „proiect” în care miniștri ies la rampă să dea asigurări că România va face toate acestea pentru alții… Și reconstrucția și continuitatea în dezvoltare a altora… Doar că nu este încă totul consemnat oficial… Adică, se vede implicarea pentru dezvoltarea Ungariei, prin miniștri maghiari ce trag tare la binele celei de a doua lor cetățenii, și numai mâine se va consemna, nu un departament, nu doar un minister prin guvernul României (altora, tot mai mult a altora), ci o structură interministerială întreagă pentru reconstrucția Ucrainei… De parcă este vina noastră că a ajuns unde este acum…

Și cât de, și trădători (da, unii!), dar și de idioți (mulți, prea mulți!), să fii încât să te implici în reconstrucția unei țări de parcă ai fi parte a vinovăției aceluia care a distrus-o?!… Și nu ar fi de mirare să vedem, și poate nici măcar după război, cum vinovatul va participa la reconstrucția țării pe care a distrus-o, dar o va face prin acorduri cu un beneficiu economic pentru sine, în vreme ce noi vom rămâne cu salba de datorii de pe urma unei învinovățiri din prea multă neghiobie… Căci, deja nu mai este vorba despre cumsecădenie, ospitalitate, sprijin umanitar și empatie… Acestea trebuiau să rămână într-o paranteză emoțională după primele luni din războiul altora… Altminteri, tot, dar tot ce se va fi oferit de la un punct încoace, se va chema responsabilitate asumată într-un soi de autoînvinovățire… Și care se va plăti, și scump, și multă vreme de acum înainte…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*