Istoriografia românească din perioada interbelică și, mai ales, din perioadele comunistă și post-decembristă a suferit un autism neînțeles privind originile istorice ale poporului român. Teoria excesivă a latinismului Școlii Ardelene privind etnogeneza românilor, cu ignorarea celorlate componențe etnice originare sau provenite din migrațiile popoarelor, nu reflectă deloc adevărul istoric. S-a construit un adevărat eșafodaj istoriografic pe premise teziste despre sinteza romană și dacă a poporului român, ignorându-se originile daco-getice, dar și influențele slave sau ale altor migratori care au trecut prin spațiul carpato-danubiano-pontic. Paradoxal după excesele latiniste de secol XIX și interbelice, istoriografia din perioada comunistă a reabilitat sinteza daco-romană a poporului român. Toate cărțile sau studiile care nu se cadrau acestui adevărat „pat al lui Procust” istoriografic, că românii doar de la „Râm ne tragem” (Grigore Ureche), cu ignorarea exacerbată și voită din perioada post-decembristă a componentei originare dacice, aproape totală, nu erau considerate „corect politice” de către direcția istoriografică oficială și oficializantă, de la reviste de specialitate, institute sau academii.
Istoriografia românească a ignorat ceea ce au susținut încă de la începuturile istoriei științifice moderne mari cărturari, ca BP Hașdeu și Nicolae Densușianu. În cunoscutul articol cu titlu retoric „Perit-au dacii?” de la 1869, Hașdeu arată că la baza trunchiului etnic românesc stă poporul dac. Dar cel care a pus bazele unui echilibru etnic și corect a etnogenezei românești a fost Nicolae Densușianu, la 1913. Acest istoric ignorat voit de forurile academcie a publicat voluminosul studiu „Dacia preistorică”, în care susține formarea poporului român pe baza sintezei daco-romane, în care rolul populației băștinașe înrudite cu tracii a avut un rol referențial. Fundamentele etnice ale poporului român sunt traco-daco-getice, lucru confirmat în ultimii ani de cercetătorii români și europeni în urma cercetărilor științifice bazate pe genetică și ADN. Un studiu realizat de un grup de cercetători români şi publicat într-o revistă ştiinţifică internaţională din 2017 relevă faptul că din punctul de vedere al ADN-ului mitocondrial, Transilvania este mai apropiată de populaţiile din Europa Centrală decât de populaţia din celelalte provincii româneşti, care este mai apropiată de Balcani. Arcul extracarpatic românesc are fundamente etnice traco-getice dar și slave în urma migrațiilor din perioada 270 – 1200. Aflată la o răscruce de drumuri importantă între Asia şi Europa, România a cunoscut episoade de migraţie şi invazie continuă. Rutele precise ar fi putut să fie modelate de topologia teritoriului şi au avut diverse efecte asupra structurii genetice a ADN-ului mitocondrial (mtDNA), în provinciile istorice româneşti”, se arată într-un studiul publicat de mai mulţi cercetători români în revista BMC Genetics. Cercetările genetice au continuat și anii următori și dovedesc, în mare parte, ceea ce au susținut istoricii de prestigiu ca BP Hașdeu, Niclae Densușianu sau chiar Vasile Pârvan în „Getica”.
Mihai Netea este cercetător român care conduce Divizia de medicină experimentală a Departamentului de Medicină Internă, Centrul Medical al Universității Nijmegen și a publicat volumul „O istorie genetică (incompletă) a românilor” la editura Humanitas. Într-un interviu acordat Contributors, Mihai Netea vorbește despre originile genetice ale poporului român. Conform acestuia, ADN-ul românesc este foarte vechi, de mii de ani. Cea mai „recentă” contribuție este cea a dacilor, care este într-o proporție de 20 la sută. Interesant, el afirmă că dacii și romanii erau foarte asemănători din punct de vedere genetic. „Sunt trei componenente cruciale în structura genetică română: componenta paleolitică – craniile de la peștera Cioclovina și Muierii și populațiile mezolitice care urmează după aceea, care e de aproximativ 30 la sută. Sunt aprox. 45-50 la sută populațiile neolitice – cultura Cucuteni, cultura Hamangia cam 50 la sută. Și cam 20 la sută este influență indo-europeană care migrează în Europa acum 3500 de ani din stepele de la nord de Marea Neagră, cele care aduc limbile indo-europene, inclusiv daca. Dacii sunt o populație cuceritoare care cuceresc cultura Cucuteni, cultura Boian și formează structurile statului dac, dar ei sunt o elită conducătoare care contribuie cam aprox cu 20 la sută la viitorul popor român care se va forma. Am ajuns aproape la sută la sută. Cinci procente sunt tot felul de populații care peregrinează pe aici. Dar poate că mă întrebați unde sunt romanii? Noi vorbim o limba latină, pe ei nu-i găsim niciunde? Romanii sunt și ei importanți, dar romanii erau din punct de vedere genetic nu chiar identici, dar foarte apropiați de daci”, a spus Mihai Netea. Mihai Netea afirmă că românii sunt foarte similari cu popoarele din jur. „Din punct de vedere genetic, aproape nimic. Ne deosebește limba, cultura, de acolo vine conștiința națională, faptul că ne simțim altfel decât vecinii noștri maghiari sau bulgari sau sârbi. Cultura și limba, obiceiurile și mult mai puțin genetica. Inclusiv pentru pentru populațiile maghiare care trăiesc împreună cu noi în România sau trăiesc în Ungaria.
Dacă ne uităm și comparăm din punct de vedere genetic și din punct de vedere istoric populațiile maghiare au o limbă care nu este indo-europeană, care a pătruns în Europa cu câteva mii de ani mai târziu decât limbile indo-europene, deci din punctul ăsta de vedere ar putea cineva crede că populația maghiară este și ea diferită față de populațiile din jurul ei. Nu este cazul. Populația maghiară și populația română, din punct de vedere genetic, sunt foarte apropiate. Noi vedem că există o bază genetică foarte solidă a populațiilor europene, care vine din paleolitic, neolitic și epoca bronzului, după aceea, diferențele care au venit în ultimele două mii de ani, cu populațiile migratoare care vin în timpul evului mediu dinspre est, inclusiv maghiarii, au o influență genetică minimă asupra populațiilor… Câteodată ele își pot impune limba, numele țării. Bulgaria – bulgarii au fost o populație turcică care și-a impus numele asupra populației slave care trăia în acel moment pe teritoriul Bulgariei, dar nu își impun genetica. Dacă ne uităm la genetica populațiilor din jurul nostru, este o populație extrem de veche care vine din zorii omenirii în Europa și care s-a schimbat din punct de vedere genetic foarte puțin, în ultimii două mii de ani”, a explicat cercetătorul în studiile sale. Pânza etnică este similară și comună în acest areal geografic în care au locuit din vremuri îndepărtate traco-daco-geții.
Ca urmare, în ceea ce privește teritoriul pe care s-a format nucleul poporului român, acesta este format din Transilvania, Oltenia, sud-Vestul Munteniei și sudul Dunării. Aceste cercetări genetice și asupra ADN-ului românilor dovedesc științific că trunchiul etnic al românilor este mai degrabă traco-daco-getic, în corelație cu popoarele migratoare, în special slavi, germanici și populații asiatice (cumani, pecenengi, secui etc.), paradoxal Imperiul roman, care a stăpânit numai o parte din Dacia, restul triburilor dacice fiind libere, din punctul de vedere genetic nu a putut impune un ADN de origine „romană”, pentru că coloniștii erau – ex toto orbe romano – „din toată lumea romană”) cum a scris Eutropiu, și, în special, veniți din zona actualului Orient mijlociu. Sigur cultural s-a impus civilizația și limba latină în Dacia romană, dar aceasta cuprindea doar un sfert din Dacia lui Burebista. Se pune întrebarea firească într-un teritoriu vast dacic neocupat de romani, cum au învățat restul dacilor liberi, majoritari, limba latină? În această chestiune, geneticienii susțin că dacii și romanii erau foarte înrudiți, posibil, așa cum spuneau Hașdeu, Densușianu și chiar Pârvan, să fi vorbit o limbă asemănătoare, iar teoria că solii dacilor vorbeau cu împăratul Traian fără interpret, cum se observă într-o interpretare dintr-o scenă de pe Columnă, să nu fie chiar un mit. Ultimele cercetări arheologice de după 2000, din Ardeal, confirmă că, în secolul III, în afara orașelor și villa rustica latine, satele erau populate de băștinași, adică de daci. Romanii au impus civilizația, dar nu în totalitate limba și mai puțin componenta etnică? Putem spune genetic astăzi, ca urmare a noilor descoperiri ale geneticii istorice, că trunchiul etnic românesc este la bază traco-daco-getic în simbioză cu „coloniștii” romani și migratorii slavi în special. E o ipoteză de cercetat și de dezvoltat pentru a se restaura importanța celor numiți „Autohtoni în Dacia” de către istoricul clujean Dumitru Protase într-o celebră carte, istoric recent trecut la cele veșnice.
Lasă un răspuns