Fondator al revistei enciclopedice „Familia”, ale cărei numere sunt prezente şi în colecţiile Filialei de Litere, acesta şi-a asigurat un loc perpetuu în galeria figurilor culturale naţionale, atât prin scrieri şi traduceri, cât şi prin locul pe care îl rezervă în paginile amintitei reviste, operelor mai tinerilor scriitori, ştiut fiind că aici îşi face debutul şi tânărul Eminovici, cel căruia Iosif Vulcan îi va schimba numele în cel cunoscut, de Eminescu. Scriitorul Iosif Vulcan s-a născut pe 31 martie 1841, la Holod, în județul Bihor. A fost un recunoscut publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române. S-a născut într-o veche familie greco-catolică. Tatăl său, Nicolae Vulcan, a fost nepotul de unchi al episcopului Samuil Vulcan, întemeietorul școlii de la Beiuș, care astăzi îi poartă numele. Mama sa se numea Irinyi Viktória, sora lui Irinyi János și Irinyi József, provenit dintr-o familie nobilă maghiară (Iriny, rom. Irina un sat în județul Satu Mare). Studiile primare le urmează în comuna Leta Mare, unde se mută cu familia în 1844. Din 1851 urmează studiile medii la Gimnaziul Premonstratens din Oradea. La sfatul tatălui său, se înscrie la facultatea de drept a Universității din Budapesta. Preotul Nicolae, tatăl lui Iosif Vulcan, s-a născut la Șinca Veche în anul 1805 și a decedat în Leta Mare în anul 1879. Pe Iosif Vulcan cariera de avocat nu-l satisface însă, deoarece îndrăgea literatura. Primele sale încercări literare apar în publicația Federațiunea, patronată de Alexandru Roman.
În luna iunie a anului 1865 Iosif Vulcan întemeiază revista Familia, al cărei program era de a răspândi cultura românească în Transilvania. În februarie 1866 Iosif Vulcan primește la sediul redacției, de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuți, o scrisoare însoțită de o poezie, „De-aș avea”, semnată de Mihail Eminovici. Redactorul Familiei este încântat de poezia primită, permițându-și însă o modificare, și anume, romanizarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici în Eminescu. Din acest motiv, Iosif Vulcan este considerat „nașul literar” al celui mai mare poet român. Pe lângă activitatea sa literară, Iosif Vulcan a fost și unul dintre promotorii teatrului românesc în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În 1870, alături de deputații români din Parlamentul Ungar, Iosif Vulcan a pus bazele Societății pentru crearea unui fond de teatru român. Creată în contextul politic al Transilvaniei, care la acea dată se afla în componența Imperiului Austro-Ungar, Societatea a jucat un rol important nu doar în evoluția dramaturgiei românești, ci și în relațiile dintre români și maghiari. Prin articolul publicat în 1869, denumit „Să fondăm teatru național!”, Iosif Vulcan a atras de partea idealului teatral o mulțime de transilvăneni dornici de manifestări artistice românești.
Până în 1907 el a participat la fiecare adunare generală a Societății care avea ca scop strângerea de capital pentru înființarea unui teatru românesc în Transilvania. În structura organizațională a Societății, el a fost fie secretar, fie mai târziu, vice-președinte, fiind până la urmă, figura centrală a acesteia. Animat de ideea că teatrul românesc este o „școală de cultură națională”, care are rolul de a educa, el s-a străduit nu doar să îl promoveze, ci și să producă piese originale, românești, care să poată fi jucate pe scenă. În demersul său cultural a fost însoțit de multe alte nume sonore precum Iosif Hodoș, Vincențiu Babeș, Alexandru Mocioni, Petru Mihali. Tot la inițiativa lui, revista „Familia” a devenit organul de presă reprezentativ pentru această Societate. Fondatorul revistei Familia a scris poezii (volumul „Lira mea”, 1882), piese de teatru („Ștefan Vodă cel Tânăr”, „Gărgăunii Dragostei”, „Mireasă pentru Mireasă”), o importantă lucrare istorică („Panteonul Roman”, 1869), dar și nuvele, romane și traduceri. La data de 8 septembrie 1907 s-a stins din viață și a fost înmormântat în cimitirul Olosig din Oradea. Din anul 1989 cimitirul a fost dezafectat, pe locul său fiind amenajat un parc public. Mormântul său a fost mutat în cimitirul Rulikowski, unde se află în prezent. În anul 1965, cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui veac de la apariția revistei Familia, în Oradea a fost inaugurat „Muzeul memorial Iosif Vulcan”. Muzeul este situat în centrul orașului, pe strada cu același nume, foarte aproape de malul Crișului Repede, de care îl desparte doar un mic parc, în care se află și statuia lui Iosif Vulcan.
Revista „Familia” continuă să apară până în zilele noastre, astăzi fiind Instituţie a Consiliului Judeţean Bihor. Un colegiu naţional din Oradea poartă numele de „Iosif Vulcan”. O şcoală normală din Oradea poartă numele de „Iosif Vulcan”. O trupă a Teatrului de Stat din Oradea poartă numele de „Iosif Vulcan”. I s-a ridicat un bust în curtea şcolii din localitatea Holod, acolo unde s-a născut. Casa protopopială din Holod este acum şi Casa memorială „Iosif Vulcan”. Mai multe străzi din Oradea (jud. Bihor), Salonta (jud. Bihor), Săcuieni (jud. Bihor), Cluj-Napoca (jud.Cluj), Deva (jud. Hunedoara), Timişoara (jud. Timiş), Satu Mare (jud. Satu Mare), Bistriţa (jud.Bistriţa-Năsăud), poartă numele de „Iosif Vulcan”. Dar și o revistă a emigranţilor români din Australia se numeşte „Iosif Vulcan”. O placă memorială dedicată lui Iosif Vulcan este amplasată pe faţada Casei de Cultură din oraşul Letavertes (Leta Mare), din Ungaria. Acesta este un oraș în districtul Derecske, județul Hajdú-Bihar, aflat în apropierea graniței cu România. Aici, la Leta Mare, Nicolae Vulcan (1805-1884), tatăl lui Iosif Vulcan, a slujit, în calitate de preot greco-catolic, timp de 35 de ani, începând din 1844, în biserica greco-catolică din localitate.
Prin ampla sa activitate literară și implicarea în viața cetății, Iosif Vulcan și-a găsit locul printre personalitățile fără de care cultura românească nu se bucura de un asemenea avânt. Ca un adevărat vulcan, așa cum i-a fost și numele, a dat poporului și culturii toată energia sa creatoare. Amintirea sa o vom păstra vie mereu!
Lasă un răspuns