Vechea istorie ne învațase că Mareșalul Ion Antonescu a fost un fascist criminal de război iar istoria nouă a adăugat că a fost și autor de holocaust. Vechea istorie și filmele lui Sergiu Nicolaescu ne-au învățat că legionarii erau niște troglodiți analfabeți și ucigași care se scobeau în nas în timp ce ucideau, iar istoria nouă ne învață că erau și antisemiți.
Hai să parcurg o serie de nume de legionari troglodiți și analfabeți („Niște nebuni”, episodul II):
Niște academicieni (din ăia pe bune) – Nicolae Constantin Paulescu (descoperitorul insulinei, membru post-mortem al Academiei Române), geograful Simion Mehedinți (academician), medicul Dimitrie Gerota (aromân, primul radiolog român, urolog, membru corespondent al Academiei Române, cel care în anul 1907 a înființat spitalul-sanatoriu care îi poartă numele), filologul Sextil Pușcariu (aromân, academician), teologul, scriitorul și ziaristul Nichifor Crainic (Ion Dobre, academician, exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994, deținut politic), fizicianul George Manu (membru al Academiei de Stiințe din România, mort in temniță la Aiud).
Niște filozofi al căror nume au o rezonanță mai mare decît cel al lui Radu Florian – Nae Ionescu (ideologul Mișcării Legionare, deținut politic în timpul dictaturii carliste), Emil Cioran (membru post-mortem al Academiei Române), Mircea Eliade (membru post-mortem al Academiei Române, deținut politic în timpul dictaturii carliste), Petre Țuțea (deținut politic) și economiști de mare valoare – Mihail Manoilescu (fost pentru scurt timp ministru de externe, mort în temniță la Sighet – lucrările sale de specialitate au fost considerate “Biblia industriașilor brazilieni”) și Constantin Papanace (aromân, subsecretar de stat la finanțe în guvernul legionar)..
Niște poeți incomparabili cu proletcultiștii evrei – Vasile Militaru (mort în lagărul de la Ocnele Mari), Radu Gyr (Radu Demetrescu, deținut politic sub trei dictaturi), Virgil Carianopol (deținut politic), Aron Cotruș sau actori de valoare – Ernest Maftei (deținut politic) și actrița Marietta Sadova (de asemenea deținută politic).
Niște arhimandriți despre care am putut să aflăm doar după 1990 – Arsenie Papacioc (aromân), Iustin Pîrvu, Adrian Făgețeanu (cu toții deținuți politici).
Și niște prinți analfabeți (?) – generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Grănicerul a fost cel mai important susținător al Mișcării, membru al Senatului legionar și președinte al partidului Totul pentru Țară, înființat după dizolvarea Gărzii de Fier, nepotul său, prințul Alexandru Cantacuzino, ucis în lagărul de la Rîmnicu Sărat în neagra zi de 22 sept. 1939, prințul Mihai Sturdza, ministrul afacerilor străine în prima parte a guvernării legionare, deținut politic în 1941 și condamnat la moarte în contumacie în 1946 (procesul „Marii Trădări Naționale”) sau prințul Alexandru Ghica, director general al siguranței statului și polițiilor în timpul guvernării legionare, deținut politic între 1941-1964.
Eu sînt tentat să spun că troglodiți, analfabeți și criminali au fost cei care au luat puterea în 1945, dar nu o să spun fiindcă mi-e teamă că persoane importante în România de azi or să mă acuze ca fac apropouri la părinții lor.
Desigur, nu toate sutele de mii de legionari au fost academicieni, dar sper că am lămurit cît de analfabeți erau legionarii. Nu ne explică nimeni de ce atîtea genii ale României interbelice au aderat la Mișcarea Legionară.
Povestea crimelor săvîrșite de legionari este lungă și am analizat-o pe parcursul mai multor episoade. Nu are rost să o reiau.
O să fac doar un scurt punctaj.
Corneliu Zelea Codreanu l-a împușcat pe prefectul Manciu (înainte de înființarea Mișcării) fiind în legitimă apărare – așa a hotărît justiția, și deci nu este crimă întrucît a fost o acțiune îndreptățită conform legii. Știu, mulți (inclusiv români) și-ar fi dorit ca acesta să se fi lăsat ucis, dar nu s-a nimerit să fie așa.
Cei doi prim miniștri (I. Gh. Duca și Armand Călinescu) au fost niște criminali cu sînge rece apărați de o justiție coruptă și aservită într-o perioadă numită de istorie “terorism de stat”. Deontologii, acuzatorii legionarilor, apărătorii drepturilor omului și ai democrației, ce i-ar fi sfătuit pe legionari să facă atunci cînd Duca (nu mai spun cine i-a cerut la Paris să-i elimine pe legionari, ca să nu fiu acuzat de antisemitism) dă ordin jandarmilor să împuște studenții legionari (bieți naivi care credeau în democrație) susprinși că lipeau afișe electorale, sau cînd Călinescu a ordonat strangularea liderilor legionari? În serialul mai sus-numit am analizat toate actele de violență de care au fost acuzați legionarii.
Atentatele asupra celor doi prim-miniștri ucigași nu au fost acțiuni ale Mișcării Legionare ci inițiative personale ale unor legionari pentru a opri crimele ordonate de aceștia.
Mă gîndesc la un alt prim-ministru ucis, Ițac Rabin, împușcat la data de 4 nov. 1995 de Igal Amir întrucît voia pace cu palestinienii. Legionarii care au urmărit să oprească crimele împotriva lor sînt demonizați, în timp ce evreul care a ucis pentru a nu fi pace între israelieni și palestinieni a ajuns venerat de mulți evrei care îl declară erou național.
În noaptea de 26/27 nov. 1940 la penitenciarul Jilava paza legionară a împușcat 64 de deținuți, toți foști demnitari sau foști polițiști ori jandarmi cercetați pentru crimele săvîrșite împotriva legionarilor în perioada dictaturii carliste (am comentat pe larg acest moment în episodul V). Sînt acuzați legionarii de masacru, fără însă să se menționeze faptul că cei împușcați erau niște criminali.
Acum, pe bună dreptate, cineva poate să întrebe de ce nu au așteptat ca justiția să facă dreptate. Vă dau un răspuns (care nu este al meu) și asupra căruia nu mă pronunț. În acea noapte avusese loc deshumarea celor 14 martiri de la Tîncăbești, unii încă purtînd la gît ștreangul, împușcați după moarte pe la spate (să se motiveze că ar fi vrut să fugă de sub escortă) și apoi stropiți cu acid sulfuric. Pe un fond emoțional de înțeles la care s-au adăugat vestea că a doua zi paza legionară de la penitenciar va fi înlocuită precum și lipsa de încredere în justiție i-a determinat să facă ei dreptate. Repet, nu mă pronunț, nici nu aprob nici nu dezaprob. Dar lipsa de încredere a legionarilor în justiție era întemeiată – pînă la abdicarea regelui, justiția trimisese în lagăre legionari nevinovați, după cum în urma așa zisei rebeliuni legionare a trimis în temnițe mii (sau zeci de mii) de legionari, inclusiv elevi membrii în Frățiile de Cruce. Am scris (chiar de mai multe ori) despre un dosar pe care l-am citit: un elev din Tîrgoviște condamnat, deși în oraș nu a fost rebeliune legionară.
Dar mai fac o digresiune și mă întreb de ce unora li se permite să își facă singuri dreptate? Și dau un exemplu: „Operațiunea Baioneta” ordonată Mossad-ului în 1972 de Golda Meir după atentatul oribil și de neimaginat săvîrșit de gruparea palestiniană „Septembrie Negru” în cursul JO de la Munchen într-o perioadă în care încă din Grecia antică armele stăteau în teacă. Deși întreaga lume își dorea pedepsirea vinovaților și își anunțase disponibilitatea pentru aceasta, Golda Meir nu a avut încredere în justiție și și-a trimis echipele de ucigași. Pe trei continente au fost uciși zeci de palestinieni, fără nici o dovadă că au avut legături cu atacul de la Munchen, iar unele victime fiind dovedit că nu aveau. Dar unora li se pemite asta.
Și ca să închei cu crimele din 26/27 nov. 1940, fac precizarea pe care o fac de fiecare dată cînd mă refer la acest subiect. Au fost două crime atît nejustificate, de inutile, cît și odioase, uciderea marilor savanți Nicolae Iorga și Virgil Madgearu. Da, au fost uciși de legionari – doar că acești legionari conduși de Traian Boeru au săvîrșit crimele fără știința conducerii Mișcării iar după ce au fugit în Germania s-a constatat că erau agenți ai unei puteri străine infiltrați în Mișcare.
În acel serial m-am referit la toate crimele de care au fost acuzați legionarii. Începînd cu tentativa lui Ionel Moța de a-l împușca pe Aurel Vernichescu, cel care îi trădase Siguranței, continuînd cu împușcarea lui Mihai Stelescu, pe care tot Siguranța (adică Securitatea, cum ar veni pe stil nou) îl convinsese să îl ucidă pe Corneliu Zelea Codreanu, cu atentatul imbecil al unor studenți înfierbîntați împotriva rectorului Florian Ștefănescu-Goangă și altele puteți citi în serial.
Deocamdată însă, cred că am ocupat suficient spațiu pentru un articol.
Despre legătura legionarilor cu evreii uciși în timpul rebeliunii din 21-23 ian. 1941, despre acuzațiile aduse Mareșalului Ion Antonescu și despre „recunoștința evreilor” cît și un prim set de concluzii rămîne pentru articolul următor.
