Aceasta să fie Europa visată de noi, mă gândesc la „noi” care suntem mai vechi?…

Proiectul european a fost răsturnat cu exact 180 de grade, nu gradele Celsius și nici gradele de pe umerii generalilor fabricați la apelul bocancilor, sunt gradele din licoarea bahică care ne-a cuprins cu frenezie la ideea de a trăi într-o lume unită. Apoi a devenit o „închisoare a popoarelor” concepută și impusă, chipurile, de o elită globală. De la un proiect de solidaritate îmbrățișat de voința popoarelor prin abolirea divergențelor dintre ele și voința de libertate, la: „închisoarea popoarelor,” apoi la „stăm acasă să arătăm că ne pasă”. Oare ce mai urmează…?

Vorbeam cu proprietarul unei livezi de mere care-mi spunea că nu mai poate distribui producția sa de mere în magazine pentru că merele domniei sale nu au dimensiunea standard impusă de Uniunea Europeană. Merele au nevoie de o anumită dimensiune și culoare pentru a primii acceptul distribuției, gustul nu mai contează.

Dacă are cineva curiozitatea să citească până la capăt „Actele adoptate în temeiul Tratatelor CE/Euratom REGULAMENTUL (CE) NR.1099/2009 AL CONSILIULUI din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii” fac prinsoare că nu mai mănâncă carne de animal sacrificat. Dar totul e bine când se termină cu bine. Din 15 Decembrie 2021 și Austria a intrat în „elita” țărilor prin care „sinuciderea cu certificat psihologic că ești sănătos la cap”, are drum liber.

Sesizăm că în aceste normative nu găsim nicio valoare națională ca o litanie de suferințe redefinite, găsim doar ceva de forma „când nu avem ce face, mai facem un regulament”, regulamentul să fie ca o impunere de ceva, orice. Câinele nu ai voie să-l legi și trebuie plimbat două ore pe zi, dar nimeni nu mai vorbește despre natalitate, cultură, sport. Normele din sănătate sunt excluse, sau închidem spitale în plină pandemie. La noi doctorii au fost băgați la închisoare în „loturi” înainte de pandemie. Câtă previziune a avut fostul președinte „Jucător”…? O sută de istorici din întreaga Europă au semnat un text pentru revista The Guardian în care ei își pun întrebări despre viitorul ei.

„Există o senzație larg răspândită cum că ideea de Europa, ca o uniune, s-a pierdut. Vedem o dezintegrare aproape zilnică a unui proiect care era susținut de o viziune utopică. Această viziune reinterpreta o mie de ani de conflict drept posibilitatea unei Europe integrate și prevedea Europa ca pe o unitate ireversibilă a cărei construcție era considerată a fi sfârșitul istoriei. Dar, și în urma unor crize anterioare, Brexit ne forțează să acceptăm că Europa, ca uniune, nu mai este un proiect inalterabil. Din contră, se află într-un mare pericol. Un factor este tendința SUA de a nu mai trata automat Europa ca pe un aliat. Viața în Europa nu mai este acum atât de bine protejată. Europenii se simt vulnerabili și se confruntă cu întrebări pe care le evitaseră vreme mult prea îndelungată. Contemplând acum acest abis, au existat multe tentative de a se construi o istorie simplistă a Europei contra celorlalți. Probabil zâmbim cu subânțeles la reconstrucțiile simbolice ale „fortăreței Europa”: acesta este un continent care, nu cu multă vreme în urmă, domina întreaga lume. Și nu e ca și cum acea domnie nu ar fi lăsat nicio urmă asupra altora de-a lungul secolelor de contacte coloniale ori comerciale. Dar, în rândurile dreptei, istoria Europei încă mai poate fi celebrată ca o poveste a civilizației albe creștine- un trecut grandios la care poți privi în urmă cu mândrie și sigur pe tine. Noi condamnăm ferm asemenea viziuni, care dau deoparte cu totul diversitatea culturală, religioasă și politică atât de caracteristică pentru continentul nostru, precum și responsabilitățile pe care le-am moștenit din trecutul nostru.”

Rămâne să ne punem întrebarea acum la început de an 2022: „Încotro Europa”…?

Lasă un răspuns