Cazați fiind la Climănești – Căciulata, după ce am asaltat salina Ocnele Mari și mănăstirea Cozia (de la Cozon, Cozion, frumoasă „coz”, adică mândră), am aflat că pe teritoriul Parcului Național Cozia, în zona munților Căpățânii (Masivul Năruțu), se află o frumoasă vale traversată de un pârâu liniștit de munte. Este vorba despre Valea Lotrișorului, o zonă cu stânci impresionante, văi abrupte și cu câteva trasee pentru drumeții ușoare. În Valea Lotrișorului se află și Cascada Lotrișor, o bijuterie naturală care merită văzută. Aceasta este singura cascadă din România ce trece printr-un tunel creat de om, după care își „aruncă” apele peste praguri și stânci. Putem spune că este o cascadă artificială, fiind realizată în anii ’50 când s-a construit și drumul forestier. Atunci, muncitorii au deviat cursul pârâului Lotrișor printr-un tunel săpat în stâncă. Cascada Lotrișor are o cădere a apei de aproximativ 30 de metri și un debit constant pe întreg parcursul anului. În aval de cascadă sunt câteva trasee de cățărare pe versanți și un traseu spre stațiunea Băile Olănești.
Cum am ajuns în valea râului Lotrișor? Am văzut un panou informativ din lemn cu harta traseului spre Cascada Lotrișor lângă hotel și am pornit cu mașina în direcția indicată. Când am cotit la stânga, am descoperit o poiană unde mai erau parcate mașini mici. Ne-am dat jos din autoturisme și am fost întâmpinați de un don care ne-a luat o taxă modică pentru vizitare. Am întrebat cât se face până la la cascadă, iar răspunsul a fost unul încurajator: „Nici 2 kilometri”. Și am urcat și am tot urcat… Soțiile au renunțat și s-au întors la parcare. Noi, eu și Florin, urcam hotărâți. Panourile „încurajatoare” de pe traseu ne anunțau că în rezervație sunt atâția râși, atâția lupi, atâția urși, etc… Vântul sulfa rece, iar apele pârâului se aruncau nebune în stâncării create haotic parcă de mâini urieșești. Rar mai apăreau turiști, care se întorceau de la întâlnirea cu „cascada”. „Este frumoasă”, „Merită!”, dar „Mai este de mers”… Înaintam veseli în răcoarea pădurii, printr-o umbră deasă și întunecată pe alocuri. Eram binecuvântați cu o vreme superbă, cu un soare strălucitor și cu nori albi pe cer. Pătrunseserăm în Cheile Lotrișorului, niște formațiuni stâncoase cu înălțimi amețitoare. Așa ceva văzusem doar în Cheile Bicazului. Eram copleșiți de stâncile înalte cu forme bizare. Ne opream din când în când și ne exprimam mirarea cu voce tare. Drumul forestier era paralel cu pârâul Lotrișor, așa că ne opream de multe ori pe malul râului, admirând micile cascade și pietrele uriașe. Parcă eram izolați în inima pădurii, într-o sălbăticie desăvârșită, cu stânci, arbori înalți, pietre uriașe și păsări care cântau într-una. După aproximativ o oră și jumătate am ajuns la Cascada Lotrișor. Am rămas muți de uimire când am văzut-o. Era atât de învolburată, iar vuietul – foarte puternic. În dreptul cascadei, pe marginea drumului forestier, era un zid foarte înalt. Eram atât de fericiți că am ajuns până aici. Uitasem de oboseală, uitasem de toate. Nu ne opream din fotografiat. Era atât de bine! Ne simțeam atât de mici pe lângă această minune a naturii. Drumul de întoarcere a fost mult mai ușor. Ne-am așezat la masa cu scaune de lemn aflate pe traseu și ne-am făcut câteva fotografii. Am continuat drumul și în scurt timp am intrat în poiana unde aveam parcată mașina. Soțiile ne-au întâmpinat cu ovații și aplauze.
„Parcul Naţional Cozia include mai multe astfel de cascade naturale, noi avem două uriaşe: cascada Mănăstirii Stănişoara, o cădere de apă de zece metri care descrie o panoramă de excepţie chiar deasupra aşezământului monahal, şi aceasta, Lotrişorul, unicat prin faptul că această apă vine printr-o suită de cascade de 1-2 metri ca într-o suveică, apoi intră printr-un tunel înalt de doi metri şi lung de 20, după care cade în gol de la o înălţime de peste 35 de metri. Este un adevărat spectacol al naturii, aici pe Lotrişor, după care urmează canionul până aproape de Valea Oltului. Dacă adăugăm şi cascadele, seria de 12, una după alta, din Perişani, de pe versantul nordic al Coziei, putem spune că Vâlcea este un judeţ bogat cu astfel de minuni”, a declarat Pavel Prundurel, administratorul Parcului Naţional Cozia. Primăria din Călimăneşti, cea din Perişani şi cea din Mălaia intenţionează deja să lucreze la o hartă turistică unde să fie incluse aceste cascade, alături de cheile şi canioanele pârâurilor unde se află acestea aşezate. La Mălaia, de exemplu, se lucrează la o cartografiere a unui număr de 30 de cascade prea puţin cunoscute până în prezent, asta după ce, în toamna anului trecut, a fost descoperită din întâmplare o cădere de apă care ar urma să fie certificată drept cea mai înaltă din România. Pentru a se realiza această hartă, cu traseele către cascade şi cheile pârâurilor, sunt necesare mai multe lucrări de amenajare a unor trasee turistice, dat fiind faptul că accesul în multe dintre aceste zone este dificil. „Sperăm însă ca, în doi ani, să existe un astfel de itinerar complet cu toate minunile naturii din judeţul Vâlcea, o hartă turistică detaliată, nu de alta, dar judeţul are din plin atâtea comori pe care trebuie să le expunem iubitorilor de frumos şi de drumeţie”, a mai spus Pavel Prundurel.
Aceste propuneri de proiecte turistice sunt minunate, iar hotelurile din stațiune au fost renovate de curând. Merită să faceți pasul cel mare și să porniți în călătorie… (G.V.G.)
Lasă un răspuns