Într-n interviu dat pe aeroport de Sahra Wagenknect, membru al parlamentului german, economist și publicist, ne spune: „Dacă am folosi un vaccin tradițional m-aș vaccina și mâine”. Apoi am început să mă gândesc de ce s-a început cu un vaccin experimental și nu am mers pe cărările bătute și cunoscute ale unui vaccin normal? Sincer să fiu nu am înțeles de ce, dar probabil luat de val și gândindu-mă la personalitățile „marcante” care au venit să ne dea lumină și vaccinul în exces, am crezut că este în ordine. Apoi am făcut apel la cunoștințele mele, dar și la Wikipedia despre istoricul ADN-ului și ARN-ului și găsesc. În timp ce ADN-ul a fost descoperit în 1953, iar adevăratul certificat de naștere este recunoscut în anul 1962 când Watson și Willkins primesc premiul Nobel datorită acestei descoperiri. ARN-ul este mult mai tânăr, el apare în urma cercetărilor lui Walter și Gilbert și primește certificatul de naștere în momentul în care acești doi profesori primesc premiul Nobel, atunci apare și ,,Lumea ARN” și este anul 1986.
De ce mă leg de acești ani, probabil în logica mea doar pentru a arăta că aceste descoperiri importante nu au trecut ,,proba timpului”. (În Tabloul lui Mendeleev tot mai adăugăm elemente și după o sută de ani) Știu că o să fiu „certat” pentru această comparație, alta nu am găsit, iar cine înțelege, sigur înțelege…!
La data de 5 Iulie 1996 apare pe lume prima oiță clonată, Dolly. Specialiștii în această tânără știință au și experimentat-o și a purtat numele Dolly…! Dar surpriză oița moare după șapte ani, de bătrânețe. Oile au, de obicei, o speranţă de viaţă pâna la 10-12 ani. Din păcate, Dolly a fost eutanasiată la vârsta de aproape șapte ani din cauza unei artrite – boală degenerativă asociată bătrâneţii. Totodată, ea suferea şi de o maladie pulmonară progresivă. Chiar dacă până atunci nu dăduse semne de boală şi născuse patru miei sănătoşi, concepuţi, printre altele, pe cale naturală. Faptul că materialul genetic a fost prelevat de la o oaie care avea șase ani explică, parţial, de ce a îmbătrânit atât de repede. O explicaţie, atât.
Dar de ce ne jucăm noi de-a Dumnezeu? O întrebare la care poate doar Enrico Fermi a răspuns în momentul în care a descoperit fisiunea nucleară: Am făcut un mare bine științei, dar un mare rău omenirii.
Acum să vedem de ce căile bătătorite ale științei nu au fost folosite și s-a mers pe un concept experimental…! Eu tot nu înțeleg.
Un om de știință german, inventatorul și profesorul Winfried Stocker a dezvoltat și produs un vaccin împotriva coronavirusului în laboratorul său, el a fost testat pe o sută de voluntari inclusiv pe dânsul (și eu aș vrea să mă ofer voluntar, îi cunosc performanțele domnului profesor) iar vaccinul nu a prezentat efecte secundare, de asemenea a fost eficient în proporție de 97 la sută la cei vaccinați. Vaccinul ar putea fi produs cu ușurință în Germania, spune un raport publicat de revista Der Spiegel. Dar stupoare, medicul este investigat pentru că acest vaccin nu a fost aprobat mai întâi, apoi a fost interzis.
În aceiași situație sunt alte două vaccinuri obținute pe baza schemei clasice: Valneva și Novavax, ele (dar și noi) tot așteaptă aprobarea EMA. De ce facem experimente și nu dăm drumul la vaccinul obținut pe baza schemei clasice…? O întrebare la care caut un răspuns.
Lasă un răspuns