Motto: Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi au ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea. (Fragment din jurământul lui Hipocrate)
De ce am reluat un articol mai vechi…? Pentru că între timp doar timpul s-a prefăcut în timp pierdut, iar oamenii au fost supuși aceleaiași dezinformări politice. Așa cum în trecut, în timpul ,,gripei spaniole” un ziar din Freetown a numit această pandemie ,,Manhu” cuvânt ebraic care înseamnă ,,ce este aceasta” tot așa ,,pe cât mă ajută rațiunea și forțele” o să întreb ,,Ce este aceasta”. I. Kant spunea: „Ca să știi adevărul despre un lucru, trebuie să interacționezi cu acel lucru.” Noi interacționăm cu un virus invizibil care pătrunde într-o celulă apoi o distruge. Mergem la vot când țara o cere, mergem la război când țara o cere, am făcut o revoluție când țara a cerut, astăzi trebuie să cerem aleșilor noștri să ne spună dacă măsurile luate de ei în această perioadă au fost de folos: – au oprit economia; – au oprit de la tratament persoanele cu alte maladii; – au dat legi care vin în contradicție flagrantă cu drepturile omului. Și toate acestea prin legi redactate fără un studiu intern.
Pentru ce s-au luat aceste măsuri restrictive pe perioada pandemiei? Pentru ce cetățenii au fost nevoiți să sufere? Există vreo măsură proporțională între pericolul real și pericolul dovedit? Principiul proporționalității între pericol și adevăr nu a fost respectat fără acest studiu intern. La început când nu se știa nimic despre virus măsurile au fost corecte, cineva nevăzut a vrut să transforme totul în avantaj politic. De aceea, dacă parlamentul nu dorește să ancheteze abuzurile, noi, cetățenii, trebuie să o facem. Cum este posibil ca un virus să fie închis între granițele unei singure țări și cum este posibil să fie instituită într-o singură zonă din Europa o formă de teroare medicală de grad înalt. Sunt cetățean al acestei țări și am dreptul să pun întrebări aleșilor.
„Avem nevoie”, așa cum spunea Albert Camus în cartea „Ciuma”, „la decență și onestitate”. Dar acum nu este vorba de ciumă, ci de un simplu virus hiperbolizat pe canalele de televiziune și internet. În fiecare an, în perioada de iarnă, lumea medicală se confruntă cu viroze, dar doar de această dată virozele nu se mai sfârșesc. Dar ce doar de astă dată au fost luate măsuri severe fără o formă de expertiză! Statisticile spun că nouăzeci de procente din operațiile care trebuiau efectuate în perioada pandemiei nu au fost luate, iar mulți oameni și-au pierdut viața. Ne salvăm de acest virus și murim prin reguli impuse și legiferate. Medicii din spitale și-au făcut datoria, dar mă întreb: cei care aveau competența de a concentra efortul lor au făcut același lucru? Constantin Noica a spus cândva: „Vreau să întreb: să fii în istorie sau să fii în adevăr?” Același lucru îl spun și eu astăzi: „Avem nevoie la… decență și onestitate.” Dar decența și onestitatea au fost prinse într-un malaxor politic din care s-a născut minciuna și boala. O boală a sufletelor obosite să strige: să fii în istorie sau să fii în adevăr.
Lasă un răspuns