Expresii din cuvinte absolut de origine Inventariind câteva expresii de demult, folosite în familia noastră, venite de peste milenii la părinţii mei, formate din cuvinte absolut toate de origine latină şi pe care le vorbeau toţi sătenii, nu numai noi, ai revelaţia, cât se poate de clară, că noi, românii, suntem continuatorii marii civilizaţii romane, prin limba noastră, în primul rând, aici, în Carpaţi, civilizaţie altoită pe cea dacică şi preluând în tezaurul său lingvistic şi alte elemente de contact.
Să exemplificăm, aşadar.
„Am arat cu patru boi, as-primăvară, locul nostru, su Coastă”. Absolut toate sunt de origine latină: a ara – arare; cu – cum; patru –quattuor; bou – bovus; astă – ista; primăvară – primavera; loc – locus; nostru – noster; sub – subtus; coastă – costa. Şi variantele în limbile surori: a) în italiană: Abbiamo arato quattro buoi questa primavera, il nostro posto sotto la costa; b) în spaniolă: Aramos cuatro bueyes esta primavera, nuestro lugar debajo de la costa; c) în portugheză: Nós aramos quatro bois nesta primavera, nosso lugar sob a costa; d) în franceză: Nous avons labouré quatre bœufs ce printemps, notre place sous la Côte. Observăm că cuvântul loc se păstrează clar în limba română, în italiană şi franceză s-a pierdut cel din latină, în spaniolă şi portugheză lugar se apropie fonetic de loc, iar francezii au pierdut frumosul cuvânt primăvară, precum şi a ara, din latină.
„Mi-o zâs buna [bunica] să nu mă mai cânt [plâng] că-mi aduce ceva.“ Toate din latină: mi, pronume, din eu – ego, mihi, me; a zice – dicere; buna – bona; să – si; nu – non; mai (adverb) – magis; a cânta – cantare; că – quo; a aduce – adducere; ceva (din ce + va) – quid + vadit.
„Am mers pe vale, în Fânaţă [cătun al comunei Silivaşu de Câmpie], până la cuscra Ioană”. A merge – mergere; pe – super/pe; în – in; fânaţ – fenacium; până – paene-ad; la – illac; cuscra, de la cuscru – consoc(e)rum.
„O bătut ghiaţa [grindina] şi o culcat la pământ tăt grâul”. Origine: bate – bat(u)ere; gheaţă – glacia; şi – sic; a culca – collocare; pământ – pavimentum; tot – totus; grâu – granum. Notă: cuvintele deja echivalate în latină nu se mai repetă, mai jos, la fiecare exemplu.
„Îi o toamnă tare răcişie, cu brumă”. Origine: îi, de la verbul a fi – sum, fui, fire; o, de la articolul nehotărât un – unus, una; tare – talem; rece -recem; brumă – bruma.
„Am ieşit afară să ascult cum cântă cucul”. Origine: a ieşi -exire; afară- ad foras; a asculta – ascultare; cum – quomo(do); cuc – cucus.
„Asară iera on cişier săniin, cu mulce scelie”. Origine: aseară (adverb, în seara zilei precedente), de la seară – sera; era, de la a fi – sum, fui, fire; un – unus; cer – caelum; senin – serenus; multe, de la mult – multus; stea – stella.
„Vinie astăz cumnatul Grigore la noi”. Origine: a veni – venire; astăzi (astă + zi) – ista die; cumnat – cognatus ; noi (pronume personal) – nos.
„Mă duc să mă tund la Dumitru lui Dulău, care stă pe Faţă”. Origine: a se duce – ducere; tunde – tondere; lui, de la el, ea – illum, illa; care – qualis; a sta – stare; faţă – facia (în latina populară).
„Îi plin cu urzâcişi şî cu cucuce pe marjiniea apii”. Origine: plin – plenus; urzică – urdica; cucută – cucuta; margine – marginis; apă – aqua.
„Iera frig şi vegem cum plouă tare pesce pomnii înfloriţi şi mă cemem să nu îngheţe pesce noapce”. Origine: frig – frigus; a vedea – videre; a ploua – plovere; peste (prepoziţie formată din pe + spre) – super/pe + super; pom – pomus; înflorit, de la a înflori – inflorire; a se teme – timere; a îngheţa – inglaciare; noapte – noctis.
Lasă un răspuns