Să ne pomenim înaintașii! Și întru amintirea lui Ion Antonescu și pentru toți ceilalți oșteni, mareșali ai devenirii noastre!

N-aveți loc nu-i așa?… Vă ard mațele pe dinăuntru când simțiți miros de tămâie, nu?… Vi se ridică părul de pe cefele de ignoranți când vă cad sub ochi Sfintele Icoane ale neamului nostru, când Sfânta Cruce îi luminează în spirit și în cuget pe cei veniți la o vrednică pomenire a înaintașilor ori când bat clopotele a mărturisire de credință pentru cei ce au fost cu adevărat martiri ai neamului nostru, așa-i?… Vă ard ochii pe dinăuntru când îi vedeți pe români pomenindu-și patrioții?!… Dar nu, nu vă ard din cauza unui fel propriu de dreptate, de neînțeles tremur, în fapt ură în numele unor judecăți venetice și de leat de slugi, ci pentru că sunteți bântuiți, sunteți mânați în ardere diavolească, voi dușmani ai istoriei, voi uri ai înaintașilor noștri, voi trădători ai demnității noastre, ai dreptului nostru de a ne aduce recunoștința și creștineasca pomenire a sufletului celor ce au fost poate așa cum alții nu vor mai fi mulți ani de acum înainte…

Cât de negru în adâncul inimii să fii pentru a-i huli pe cei ce au plămădit buna și dreapta lor recunoștință dintr-o mână de grâu?… Cât de îndiavolicit să fii pentru a-i amenința cu denunțuri penale pe cei ce au pus sufletul recunoștinței într-o vrednică pomenire?… Sunteți atât de mâncați pe dinăuntru, atât de lipsiți de o minimă compasiune, de empatie, de un minim respect ori, măcar, de o minimă dovadă de toleranță, tocmai voi cei ce ne cereți nouă toleranță pentru orice aberație și deformație, pentru orice manifestare, exprimare, chip și față dovedite contra-naturii, încât, la ceasul dungii voastre, nici un clopot nu va bate… Căci voi nu meritați veșnica pomenire, ci o nepomenire cât un iad de adânc…

Faptul că mireni și sfinți părinți au decis să-i facă o cuvenită pomenire sufletului lui Ion Antonescu, la Biserica Sfânta Parascheva din Vaslui, ctitorie a mareșalului, la 75 de ani de la executarea la Jilava, pomenire dintâi omului, și apoi conducătorului de oștiri, îndreptătorului națiunii sale, cum ar trebui pomenit pe vecie, este o laudă, nu un drept rezervat prin poziția de abuz oficial guvernamental dată de statutul de „reprezentat special al guvernului pentru combaterea antisemitismului și xenofobiei” (!) numitului Muraru Alexandru de a sesiza poliția, Ministerul de Interne și procurorul general!

Nu este îndeajuns că ne duceți pe noi, cei încă vii, vii în conștința și apărarea Neamului Românesc și după ce trupurile ni se vor uni cu țărâna dragă nouă, în fața instanțelor, acum vreți a-i mai condamna o dată pe martirii neamului?… Ce va urma?… Ce vreți a face pentru a ne împiedica în împlinirea obiceiurilor creștine?… Pesemne o lege, că doar la atât vă stau capetele ălea seci, o altă lege împotriva noastră, noi, nu-i așa?, cei fără de ascultare în fața veneticilor, trădătorilor, cozilor de topor… Este singura voastră armă… Dar numai aici și numai prin tăișurile „corectitudinilor” voastre conjuncturale… Pentru noi însă, contează o singură legea! O singură carte, o singură moralitate și învățătură!… Da, este cea sfântă, este cea prea sfântă pentru a o înțelege voi!… Dar și prea sfântă pentru a  vă putea atinge voi, mișeilor, de ea!

Pomenirea Mareșalului ar trebui săvârșită în fiecare biserică ce își are temelia pe pământ românesc! Și fiecare părinte ar trebui să facă slujba de dreaptă pomenire Mareșalului, dimpreună cu toți eroii neamului românesc. Pentru că acolo sunt ultimele rădăcini pe care nu ni le-au smuls încă veneticii… Și chiar de sunt înconjurate, de suntem înconjurați, de otrava lor, atâta timp cât noi le vom proteja prin încredințata aducere aminte, recunoștință și pomenire, vor rămâne stânci în fașa șuvoaielor de umori otrăvite…

Dar trebuie să rămânem și străjeri! Pentru că nu va fi de mirare dacă otrepele guvernamentale nu vor încerca să treacă în legile deja croite împotriva națiunii noastre și refuzul la veșnica pomenire în biserici a celor înfierați drept părți ai cultului legionar. Și trebuie săvârșite slujbe și pentru Mareșalul Neamului Românesc, dar și pentru toți ceilalți mareșali ai țării, ei, eroii căzuți pentru integritatea unei Românii pe care astăzi blasfemia veneticilor ne-o întinează cu atâta ură…

Cinste dară sfinților părinți de la biserica din Vaslui!… Cinste și să fie model de urmat pentru toate lăcașurile unde, măcar o dată pe an, clopotele ar trebui să bată… Pentru că inima Mareșalului și inimile tuturor eroilor neamului nostru au bătut până la stingere pentru neam și țară, iar măcar o dată pe an putem pune și noi rugile noastre în clopote vorbind cerurilor… Și fă, Doamne, să nu piară acești nemernici venetici ce ne ponegresc! Ține-i sănătoși și însănătoșește-ne pe noi ca să apuce și ei să vază măreția înturnării nostre spre cuvenita cinstire a înaintașilor. Și dă-ne puterea de a nu judeca pătimași faptele celor ce ne-au otrăvit cu atâta ură, ranchiună, dezbinare… Și dă dreaptă înțelepciune părinților sinodului să nu cedeze presiunilor ce vor veni de la slujbașii guvernamentali pentru a se da îndrumare patriarhală pentru neoficierea și nepomenirea pe viitor a unora dintre eroi neamului nostru…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*