O excursie sublimă în interbelicul clujean…

Cel mai fascinat sunt de Clujul interbelic al acelei administraţii citadine româneşti la care au visat strămoşii noştri. Orice chip şi orice amintire din acei ani 1919-1940 îmi răscolesc ungherul vrăjit al sufletului. Am cercetat mult această perioadă, am creat un Album Clujul interbelic, dar dintre toate „cotloanele” oraşului de atunci, cel mai mult mă atrag străzile Artelor şi Actorului, atunci înfiinţate, pentru că acolo locuiau mulţi dintre dragii noştri actori şi oameni de teatru români clujeni. Şi în primul rând locuia pe strada Artelor simpaticul actor comic Ionel Fărăianu, cel care însoţea echipele Despărţământului Cluj al Astrei pe sate, făcând să râdă poporul cu harul său artistic. Tot pe strada Artelor locuia actorul Nicolae Neamtzu-Ottonel (1885-1982), tot de la Teatrul Naţional Cluj, care, după război s-a mutat la Bucureşti, jucând în mai multe filme, printre care  „Telegrame” (1960), „Străinul” (1964), „Răscoala” (1966) şi altele. Pe Artelor mai locuia doamna Capidan, soţia lui Theodor Capidan, lingvist, profesor la Universitatea din Cluj, apoi dramaturgul Vladimir Nicoară şi alţii. Acolo era un cartier nou în perioada interbelică, numit Cartierul Fluturilor. Actorul Neamtzu-Ottonel îi spunea ziaristului Emil Boşca-Melin, în 1937, că acest cartier este „un loc de odihnă, de poezie, bun şi azi pentru învăţatul rolurilor la teatru […], loc de unde poţi să priveşti de sus, în sens propriu, vânzoala Clujului monden, să domini uruitul urban…” Boşca-Melin scria că acest cartier “a rămas azi un câmp al florilor bunei înţelegeri, al viselor de adolescent întârziat, al cucoanelor românce totdeauna dornice să-şi sădească cât mai multe flori…” Despre doamna Fărăianu scria că “e o gospodină ideală. Cu braţele ei şi-a făcut o casă de toată frumuseţea, pe care ţi-o arată cu mândrie. Domnul Fărăianu, în intimitatea gospodăriei, e un intelectual distins, bun, blând, primitor, totdeauna preocupat de copilaşii-i dragi [Avea o fetiţă, pe Şoimiţa Fărăianu, şi un băiat]”.

Pe „conul Ottonel” l-a surprins gazetarul Boşca-Mălin lucrând la vie, în grădina sa. A fost rugat să-i spună ceva despre istoria cartierului. „Cartier…, păi eu sunt unul dintre întemeietorii Teatrului [Naţional] şi Cartierului. Azi, când nu sunt la Teatru sunt în grădină. Aici am pus temelie românească pentru o sută de ani […] În primii ani de după război mă preumblam pe aici prin porumb şi prin holde, învăţând rolul la teatru”.

Fascinant este faptul că înainte de a se înfiinţa cartierul acesta românesc, aici era un platou fără clădiri, o parte cultivat cu porumb şi grâu şi o parte era pajişte cu flori şi fluturi. Un platou al fluturilor.

Azi, fiind pe B-dul Titulescu, am coborât să fac o excursie pe strada Artelor şi Actorului, cea mai plină de vrajă excursie pentru mine, călătorind prin interbelicul de odinioară, de care mi-e veşnic dor. Nu ştiu dacă cineva a mai făcut vreo excursie, atât de plină de vrajă, în trecutul nostru interbelic clujean. Pe aici mergeau şi veneau dinspre/spre casele lor Ionel Fărăianu şi „conul” Ottonel. Aici cucoanele românce se întreceau să pună flori în grădină şi glastre cu flori în ferestre. Aici, pentru că nu au pierit, simţi fiorii entuziasmului de nedescris al accederii românilor în oraşe, după Marea Unire. Bătrânii salcâmi de pe aceste străzi mă salută cu bucurie, fluturându-şi crengile grele de inflorescenţe albe. În curţi, bujori roz înfloriţi şi stânjenei violeţi, dar şi alte flori frumoase înflorite, ca altădată.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*