Era Vărsătorului: Începutul (pandemia fricii de moarte)…

Într-o lume în care drepturile încep să fie doar pe hârtie, omenirea va trebui să învețe să lupte pentru a se mai bucura de drepturile câștigate, cu sacrificii și martiriu, cu mulți ani în urmă. Blocarea libertăților, blocajele în a (mai) fi lăsați liberi, ne vor duce la mitinguri, revolte, lupte… Iar răsturnările de situație care au loc din cauza pandemiei (deocamdată, cea „actuală”) vor duce la consemnarea unor abuzuri ale acelora care iau hotărâri și decizii, iar apoi impun restricții și închideri. Omul se va simți încorsetat, blocat, chiar pierdut, pentru că suntem ființe cu nevoi sociale, care au nevoie și de socializări, dar și de răspunsuri clare la anumite întrebări. Și ne va fi greu să acceptăm această nouă realitate, plină de restricții, plină de întrebări fără răspuns, plină de refuzuri, plină de încorsetări.

Umanitatea pășește nepregătită într-o noua eră și, practic, va călca pe un teren minat cu restricții, cu anulări de drepturi și libertăți (libertatea de a circula fără note explicative, fără declarații vizând intenția a ceea ce vrem să facem).

De aceea, trebuie să luptăm pentru libertatea noastră… Pentru aceea libertate care a fost câștigată cu mult înainte de a ne naște noi, obținută prin risc, sacrificii, lupte, pierderi, zbateri. Obținută în vremurile în care, da!, drepturile erau puține, iar libertatea un gând visat, dar în care eram încă noi. Noi, cei ce aparțineam unui „1989” al cărui motto a fost, fără teamă, strigat cu piepturile dezgolite: „Vom muri și vom fi liberi!” (Generația avându-l pe Neptun în Săgetător).

Astăzi ni se cere iarăși sacrificiul. Sacrificiul pentru libertatea ce a fost câștigată de alții pentru noi… Și avem obligația de a lupta, cu orice preț, pentru respectarea și protejarea lor.

Din păcate, nu mai suntem cei de acum trei decenii… Nici noi, nici alții… Iar umanitatea se sperie acum (și) de un virus pe care nu-l vede. Și de care ar trebui să se simtă, nu-i așa?!, protejată de o mască… Dar cum să o protezeze o mască?… O întreagă umanitate să fie protejată de un virus devastator doar de o cârpă? Chiar așa? Suntem, totuși, în secolul 21…

Dați-ne informați! Răspundeți, concret, la întrebări! Nu veniți cu jumătăți de răspunsuri, dar cu măsuri pe de-a întregul! Vrem să știm adevărul, chiar dacă nu ne va plăcea! Amintiți-vă: „Adevărul eliberează”. Dar câți știu oare adevărul? Și care „adevăr”? Care dintre teoriile tot mai puțin conspiraționiste sunt cât de cât mai aproape de adevăr?

Nu înțelegem realitatea pentru că nu ni s-a explicat realitatea. De fapt, ce știm? Că un virus ucide, dar nu pe toți, aparent pe cei mai slabi fizic, trupește… Dar lumea e plină de viruși! Și nu de ieri… (Virusul gripal, gripa spaniolă…). E plină și de bacterii dăunătoare. Or, care este realitatea cu acest virus? Este creat în laborator? Da sau nu?… Este luat de la animale? Da sau nu? De ce se modifică atât de rapid și de necontrolat „tulpina” lui? De ce are mutații atât de violente? De ce? De ce? De ce?…

De ce să facem un vaccin care nu a fost testat îndeajuns? De ce ne cereți să fim cobai? De ce nu ne priviți în ochi și nu ne spuneți adevărul? De ce pozați în salvatori? De ce ne impuneți dezumanizarea prin „distanțarea socială”, de fapt umană, prin restricțiile de a da mâna, de a ne îmbrățișa, de a ne atinge… De ce inoculați spaima că omul de lângă noi, oricare dintre toți „ceilalți”, ne poate da virusul, ne poate îmbolnăvi, ne poate ucide?

Am uitat când eram copii iar, iarna, răcelile erau la tot pasul?… Frig afară, frig în case… Și totuși, copiii stăteau, la școală, în bănci foarte apropiate, plecau spre case în grupuri și nimeni nu spunea: „Stați la distanță socială de acel copil răcit!”…

De ce, astăzi, copiii sunt învățați să se protezeze stând departe unul de celălalt? Și să-l privească pe cel de alături, întotdeauna, ca pe un posibil purtător al virusului… Oare de asta s-au născut ei în libertate? Într-o țară liberă. Să fie învățați să se teamă, să se supună, să păstreze „distanța”? Să învețe ce este teama față de un lucru pe care nici măcar nu-l pot vedea?… Mâine se vor teme de altele… Apoi, se vor supune fricilor lor, dar și ale altora, impuse, fobii ale unor generații, ale unor popoare dar și ale unor politici „politically correctness” greșite… Și ce vor fi ei în viitorul nu atât de îndepărtat?… Niște executanți temători, fricoși? Loiali doar groazei și fricii de pericole, care pot veni de oriunde, și din natură, ca fenomene extreme pe care nu ni le închipuim acum, dar și dinspre alți oameni, dinspre tiranii poate nenăscuți încă.

Oare, generația de astăzi va mai fi în stare să se lupte, în anii ce vor veni, cu un altfel de hitler, stalin sau poate chiar cu anticristul?… Oare ce fel de creștini se vor mai găsi în aceste generații, mâine? Aceste generații ce se lasă dominate de frica de un virus, deși în istorie au fost boli, molime cu mult mai răvășitoare…

Oare cât de rușine le va fi Sfinților Părinți cu noi, ei cei ce au fost torturați și omorâți doar pentru că erau creștini?…

Ceea ce educăm, creștem acum va fi o generație de fricoși dezumanizați, care, în fața unor secte și erezii agasante sau chiar violente, care sunt deja pe pământ, își va renega poate și creștinismul… O generație ce se va lepăda de credință din cauza fricii pe care o învață acum…

Oare câți dintre ei vor recunoaște, precum domnitorul nostru Constantin Brâncoveanu, credința nesupusă? Oare câți își vor asuma acel „mai bine mort creștin decât în viață într-o religie care nu se potrivește sufletului meu”? Mai bine martir decât un vândut pentru funcții, privilegii…

Acești copii s-au născut în libertate… Cu drepturi! Iar voi ce-i învățați? Da, voi, părinții lor! Să se supună? Să le fie teamă? Să se ferească?

Vedeți însă că, generațiile de după anul 2000, sunt acelea cărora le place să simtă, să înțeleagă prin simțiri, prin senzații, prin trăire, prin intuiție, și nu prin logică, rațiune și analiză.

Generațiile născute sub vibrația cifrei 2 sunt acele generații care au nevoia să simtă lângă ei pe alții. Iar distanțarea impusă o percep ca pe o desprindere de un altul. De aici vor fi, depresii din ce în ce mai multe; la copii, la adolescenți, la tinerii adulți…

Multe dintre aceste generații, de după anul 2000, se vor lăsa conduse de teamă, din teamă, și se vor îndrepta spre religii care îi vor face să se teamă (satanismul) și care le vor da aparența puterii de a-i teroriza pe alții pentru a-și refula propriile frici. Iar efectele le vom vedea cu adevărat după 2025, când Neptun va intra în zodia Berbecului. Și când mulți își vor afișa tirania din ei, dar și dintre ei.

Copiii sunt traumatizați de fricile pe care le văd, le simt în jurul lor, pentru că, da!, această perioadă, „a pandemiei”, este o etapă traumatizantă pentru ei. „Puneți masca!”, „Nu te murdări!”, „Nu te juca!”. Traumatizantă prin negarea dorințelor, negarea nevoilor copilăriei, nevoilor copilărești (ale adultului)… Și toate vor refula…

Pe de o parte, îi învățăm pe copii că pot face multe cu ajutorul tehnologiei, a numeroaselor gadgeturi ce ne ușurează viața, dar, pe de altă parte, îi învățăm să se teamă, să nu fie alături de ceilalți, și să se izoleze.

Cum îL vor mai urma ei pe Mesia dacă îi învățăm să nu fie alături de alții? Să simtă bucuria de a merge liberi. Cum îL vor mai urma pe Iisus dacă îi învățăm să păstreze distanța față de ceva ce nici măcar nu se vede?

În viață te lupți cu lucruri pe care nu le vezi, nu le știi, nu le cunoști (neprevăzutul și neștiutul).  Sunt la fiecare ușă a vieții fiecăruia. Dar nu poți trăi cu frica, cu teama și iluzia unui rău nevăzut, neștiut, care te poate atinge în fiecare clipă a vieții… Or, ce vă învățați copiii? Să le fie frică? Să se teamă? De un virus?!… Dar sunt atâția viruși în lume…

Sau să se teamă de un alt om, motivat ca posibil purtător. Astăzi de „covid”, mâine – cine știe ce va mai fi, nu?…

În viitor se vor teme să-și urmeze propriile visuri… Pentru că este posibil ca un om rău, de care ei se tem, să le stea în cale. Sau ce vor face când li se va propune/spune/impune să înlocuiască în funcție pe un coleg de care se tem?

Ce vă învățați dară copii? Să se supună fricii de a nu se îmbolnăvi? Dar dacă se îmbolnăvesc de altceva, de o boală cronică, de exemplu? Cu ce forțe interioare vor lupta acești copii? Sau, mai bine spus, ce vor face ei când propriile frici îi vor cuprinde? Oare nu vor refula în droguri, alții în boli psihice, iar altora le va fi frică să iasă din case sau dintr-un mediu în care se simt protejați?…

Viața e plină de riscuri, trăiri, lupte, deziluzii, emoții… Viața e în sine un labirint de lupte, de uși în spatele cărora pot fi îngeri sau demoni… Ieșiri sau alte uși închise…

Ce vor face aceste generații când vor trebui să lupte cu propriile frici, temeri, angoase? Se vor ascunde? Unde? Căci, de tine te poți ascunde oare?…

Ce vor face în clipa în care un lider, promițându-le că îi va conduce către libertate, le va cere să-l urmeze? Vor alege să nu meargă mai departe pentru că se tem? Sau să se protezeze prin neurmare, să nu fie liberi în a se bucura de drepturile câștigate de alții prin sacrificii și martiriuri?

Așadar, ce vă învățați voi copii? Să fie niște executanți? Supuși de frica față de un rău nevăzut? Sau poate a unei „religii” terorizante?  Și pentru care nici nu vor mai lupta, pentru că le va fi teamă să fie liberi, neînțelegând libertatea ca pe ceva sfânt, ci acel „altceva”  pe care alții l-au avut și de care s-au lepădat la primul val al pandemiei. Da, poate al pandemiei fricii de moarte, dar, nu uitați, cu o moarte suntem cu toții datori; este prețul nașterii…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*