Uluit de laşitatea, incultura şi deruta unor români…

Sigur că nu mai avem timp de menajat pe nimeni, nici de ascuns sub preş unele atitudini ale conaţionalilor noştri. Acesta e adevărul: nu mai avem timp, pentru că nu putem continua la nesfârşit cu târârea bietei noastre ţări prin tranziţii nesfârşite, extrem de păguboase şi de nedemne. De aceea trebuie să fim foarte atenţi deja la conaţionalii noştri din dreapta şi din stânga. Nu atât la cei înghesuiţi la ciolan, pe când ei nu merită deloc să se apropie de templul numit conducerea României, unde au fost totuşi un Ion I. C. Brătianu, un Iuliu Maniu (închis, torturat şi mort la Sighet), apoi Nicolae Iorga (ucis de legionari), Vintilă Brătianu, Gheorghe Brătianu (mort la Sighet), Nicolae Titulescu, Ştefan Cicio-Pop, Constantin Argetoianu (mort la Sighet), Onisifor Ghibu (închis la Caracal, Văcăreşti, Sibiu), I. G. Duca (ucis de legionari), Alexandru Vaida-Voevod (arestat de regimul comunist, arest la domiciliu până la moartea sa), Take Ionescu, Gheorghe Pop de Băseşti, Armand Călinescu (ucis de legionari), Ion Mihalache (mort în închisoarea Râmnicu Sărat), Grigore Gafencu, Nicolae Petrescu-Comnen, Daniel Ciugureanu (mort la Sighet), Gheorghe Mârzescu, Mihai Popovici (deţinut la Sighet), Iancu Flondor, Vasile Goldiş, Vasile Lucaciu, Victor Iamandi (ucis de legionari), Pantelimon Halippa (deţinut la Sighet), Virgil Madgearu (ucis de legionari), Emil Haţieganu (deţinut la Sighet), Mircea Cancicov (deţinut la Văcăreşti, Aiud şi Râmnicu Sărat, unde a şi murit), Alexandru I. Lapedatu (mort la Sighet), Voicu Niţescu (deţinut la Sighet), Grigore Iunian, Sebastian Bornemisa (mort la Sighet), Gheorghe Mironescu, Ion Pelivan (mort la Sighet), Gheorghe N. Leon (închis la Jilava, Sighet, Râmnicu Sărat, unde a şi murit), Ion Nistor (închis la Sighet), Vasile Stoica (mort în Penitenciarul de maximă siguranţă Bucureşti), Radu Portocală (ucis la Sighet), Aurel Vlad (mort la Sighet), Ilie Lazăr (deţinut la Sighet), Dimitrie Burileanu (mort la Sighet), Barbu Ştirbey, Victor Slăvescu (îndepărtat din învăţământ de regimul comunist), Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan, Victor Cădere (încarcerat la Jilava şi la Sighet), Vasile Grigorcea, Sever Bocu (mort la Sighet), Victor Rădulescu Pogoneanu (mort în închisoarea de la Văcăreşti), Victor Papacostea (deţinut la Sighet), Zenovie Pâclişanu (deţinut la Sighet, mort la a doua arestare în arestul MAI Bucureşti), Silviu Dragomir (deţinut la Sighet), Ştefan Meteş (deţinut la Sighet), Viorel Virgil Tilea (a cerut azil politic în Anglia în timpul dictaturii legionare, 1940) – toţi unul şi unul.

Acesta e templul adevărat al conducerii unei ţări demne, spre care acum s-au bulucit cu duiumul, după 1989, politicieni şi politiciene de carton, care ne-au adus în situaţia aceasta tristă, cu o datorie uriaşă a statului român, cu români transformaţi proletari în ţară şi străinătate. Dar acum vreau să atrag atenţia asupra laşităţii, inculturii şi derutei unor români de aproape. Repet, nu mai este timp de ascuns sub preş nimic, trebuie să recuperăm acel bun simţ al poporului român pe care l-am avut în preajma Marii Uniri şi datorită căruia am realizat Marea Unire.

De la ce am pornit? Am văzut pe „feisbuc” cum un „deştept” l-a jignit grobian pe cineva din Cluj că nu a făcut nimic când s-au retrocedat atâtea clădiri pe nedrept „ungurilor”. Şi tocmai acel cineva, căruia i s-a dat în cap, a luptat din 1990 până astăzi, timp de treizeci de ani contra „retrocedărilor” ilegale, de fapt adevărate împroprietăriri făcute sub coordonarea UDMR-ului. Cum se va fi simţit acel cineva cu această pleaşcă dată după cap de unul dintre acei români care-şi flutură incultura, cu deruta lui cu tot, peste tot, numai ca să se afirme că el e mai patriot şi mai deştept. Dacă aşa s-ar fi trezit marele patriot Iuliu Maniu cu asemenea grobiene atacuri am fi riscat însăşi realizarea unităţii naţionale. Dar nu s-a petrecut aşa. Bunul simţ al românilor transilvăneni îi dirijau să discearnă valorile, nu erau fără bun simţ, în derută, atacând orbeşte în stânga şi în dreapta. Îţi vine să plângi după acel minunat bun simţ al strămoşilor noştri de odinioară. Şi laşitatea celui de care vorbeam nu îl face câtuşi de puţin curajos să-i întrebe (nu să-i acuze, repet, să-i intrebe) pe primarii Funar şi Boc ce-au făcut dânşii, şi cu biroul juridic al Primăriei timp de treizeci de ani, ce-au făcut inspectorii guvernamentali când au inspectat activitatea lor în această problemă, ce-a făcut Justiţia română, de ce nu s-a sesizat când s-au adus dovezi uluitor de clare că nu trebuie împroprietărit UDMR-ul, respectiv unele instituţii pe care le patronează şi că nu are niciun drept legal asupra unor clădiri istorice, nici din Cluj, nici din alte oraşe din Transilvania.

Până unde a ajuns biata Românie! Ceva de speriat. Şi ce frumoasă lume românească aveam! Toată Transilvania asculta de Iuliu Maniu şi aşa am făcut Marea Unire, cu bunul simţ al poporului. Până şi în sala Marii Uniri, chiar în Ziua cea Mare, când au încercat unii să zică să facem Marea Unire, dar cu condiţii, Iuliu Maniu a spus două cuvinte clare: Fără condiţii! Şi toţi s-au conformat, aşa bun simţ şi respect aveau chiar şi intelectualii noştri cei mari.

Aşadar, să facem un apel la reinstaurarea, în biata noastră ţară, acum atât de urgisită, a bunului simţ şi a respectului în a ne orienta pentru a vedea valorile – avem atâţia intelectuali de marcă pe care trebuie să-i respectăm, atâţia creatori extrem de valoroşi -, şi să discernem corect care sunt politicienii şi politicienele de carton care prin ignoranţa şi incultura lor, chiar fudulă –Doamne fereşte! – duc ţara de râpă, o fac de râs, ba unii o trădează, iar cei care prin „deşteptăciunea” lor grandioasă lovesc în unitatea naţională, dau cu bâta-n baltă, nicidecum nu se repliază la bunul simţ naţional pe care l-am avut cândva.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*