Mall-urile şi marketurile au devenit noile „biserici” laice, unde consumatorii se pot îmbulzi, iar slujbele sau pelerinajele religioase sunt percepute de stat ca inamicul statului. Pelerinajele au fost restricţionate, ca cel de la Sfânta Parascheva de la Iaşi, când mirenii au trebuit să participe doar cu buletinul din localitate, fiind o decizie discriminatorie faţă de alţi creştini din ţară, fără ca CNCD să facă scandal. Identic s-au impus restricţiile şi la Sf. Dimitrie, patronul Bucureştiilor. Încălcarea libertăţii religioase a culminat cu perturbarea unei slujbe religioase la Constanţa, care s-a lăsat cu amenzi grele. A fost picătura care a umplut paharul, mai ales pentru IPS Teodosie, cel mai vocal apărător din ierarhia BOR, pentru drepturile religioase ale românilor. IPS Teodosie îi scria premierului Ludovic Orban că nu va îngădui ca dreptul de a-l cinsti așa cum se cuvine pe Sfântul Andrei să fie „călcat în picioare de cei care nu au frică de Dumnezeu și se închină unei științe absurde, care nesocotește pe om în integralitatea sa: trup, dar și suflet”: „Ce veți face? Ne veți bate, amenda, aresta și executa pe toți cei care vom merge să ne rugăm la Mănăstirea Peștera Sfântului Apostol Andrei, în ziua prăznuirii sale?!? Veți asmuți justiția și forțele de ordine împotriva propriilor frați și surori pentru a vă atinge scopurile fixate?”. El avertiza Guvernul să nu subestimeze dorința oamenilor de a striga din nou în stradă. (…)
Pelerinajul la peştera Sfântului Andrei face parte din mitul fondator al poporului român, acela că, noi, „românii ne-am născut creştini”, datorită apostolatului Sfântului Andrei, ucenicul direct al lui Iisus Hristos. Asistăm la primul conflict între stat şi Biserică după 1989. BOR nu este împotriva unui partid anume, ci a unui stil de a face politică care încalcă Constituţia ţării. Politicieni de la USR/PLUS refuză să jure pe Biblie ca pe vremea lui Pauker şi Dej. De fapt, cred că este şi un conflict între drepturile religioase ale poporului în faţa federalismului european, care impune structural un ateism gregar de factură sovietică în complilaţie cu un islam incipient. Acest conflict stat-biserică ar trebui rezolvat prin negocieri. Cele două părţi să se pună la masa de dialog şi să găsească soluţii care să ducă la organizarea unor pelerinaje cu respectarea măsurilor igenico-sanitare şi de distanţare aşa cum au mai fost. Biserica a dovedit că se poate adapta noilor măsuri impuse de pandemie cu seriozitate.
Din păcate statul român influenţat de un orgoliu superior, insuflat de birocraţii de la Bruxelles, ce percepe religia ca pe vremuri la Moscova, nu reuşeşte să aibă o atitudine de corectă legalitate şi smerenie faţă de poporul român ortodox şi Constituţie. Dacă nu va înţelege guvernul, că Biserica este parte fundamentală a poporului român şi pilon al identităţii şi libertăţii religioase funciare recunoscute prin Constituţie, atunci sigur va pierde. Din conflictul stat – biserica întotdeauna statul a pierdut. Însuşi tiranul IV Stalin a trebuit să facă apel în 1941 la Biserica ortodoxă să revină în prim plan ca să nu piară URSS-ul, utopia demenţei distopice a lui VI Lenin. Dacă Ludovic Orban sau Dan Barna, la braţ cu Marcel Ciolacu, ar citi „Istoria ideilor şi credinţelor religioase” a lui Mircea Eliade ar înţelege şi răspunsul de ce nu e bine să te pui cu credinţa omenilor. Transcendentul este motorul care fiinţează societatea umană și prefigurează imanentul. „Numinosul”, explicat genial de Rudolf Otto, nu-l înţeleg cei fără cultură şi cei care nu merg la biserică. Dar în funcţiile de stat, din păcate, nu mai ajung politicieni care citesc, iar unii au doctorate plagiate.
Lasă un răspuns