Nestingherit, prin vise și suspine…

Doamne, ajută-mi neputința…

Ajută-mă, Doamne, să-mi văd neputința

Să nu mi se-ntunece în veci conștiința

Să știu cum să scad și cum să adun

Măsura reală a Cuvântului bun

.

Te rog, mă scoate din negrul Infern

Și mă leapădă de cel mai feroce blestem

Ajută-mă, Doamne, să încetez să mai fiu

Un suflet pierdut în adâncul pustiu

.

Dă-mi, Doamne, umila și dreapta răbdare

S-ajung cu smerenie pe-aleasa cărare

Fii blând și milos, cum prea bine te știu

Picătură din Rai în veci ca să fiu

.

Ajută-mă, Doamne, cu evlavie să-mi plec,

Genunchii mei grei, în semn de respect,

Să-ți înțeleg cu dor măiastra lucrare,

Ca viața să-mi fie doar sărbătoare.

.

Și iartă-mi, te rog, păcatele multe

Duhul tău sfânt, cu drag să le-asculte

Atunci când îmi fac cunoscut tot regretul

Și-mi vărs cu lacrimi amare secretul

.

Ajută-mă, Doamne, pe cerul stingher,

Să trec curat și să nu fiu mizer

Ajută-mi, Doamne, întreaga ființă,

Și iute mă vindecă de neputință

Dragoste autentică

Prin lumea care trece ostilă şi grăbită

Şi unde nebunia e pe deplin trăită

Te caut cu privirea, îţi caut ochii mari

Iubite, acum să vii şi-n faţă să-mi apari.

.

Cu totu’-n mine eşti, în fiecare gând,

Şi zi de zi te văd necontenit trecând

Pe fruntea mea aprinsă de dor şi de iubire

Spre inimă cobori, la loc de nemurire.

.

Nu ştiu de este zi, nu ştiu de este noapte

Iar fructele iubirii au dat în pârg, sunt coapte

În viaţa mea de astăzi, de om matur şi simplu,

Prăpăstii şi adâncuri, cu drag să mi le umplu.

.

Pe piatră, pe stâncă, pe căi din univers

Amorul meu cel dulce să fie de neşters

Să-l duc mereu cu mine, într-o eternitate

Să-l scriu şi plin să fie de autenticitate.

Un bărbat discret

În sufletul adânc și a inimii văpaie

Mă arde-un dor nebun, care mă-nconvoaie

El stăruie cu drag în ochii mei căprui

Atunci când e de față, dar mai ales când nu-i.

.

E un bărbat frumos, misterios, discret,

E greu să îl descriu și să-i fac un portret,

E un bărbat sensibil  ce-și merită din plin

Statutul de șarmant, privire de felin

.

Și fără să-mi dau seama, mă pomenesc mereu

Că-l pun în vârf ades, ca un real trofeu.

Ce cauți tu aici, în viața mea, străine?

Umblând nestingherit prin vise și suspine?

.

De ce îmi tulburi noaptea și-mi furi seninătatea

Vrei să mă  râdă lumea și toată societatea?

Departe stai de mine, de visul meu secret

Și fii ca până acum, fii un bărbat discret!

.

Te-aș săruta cu patos, cu dragoste și dor,

M-aș afunda în tine, să simt al tău fior

Și te-aș iubi-neștire, că tot m-ai provocat

Aș vrea să am tăria să nu intru-n păcat

.

Rămâi pe mai departe, bărbat de calitate,

Deștept și enigmatic, în dulcea realitate

Și eu promit solemn să te iubesc o viață,

Din inimă să-mi fac o mare fortăreață.

Aș vrea

Aș vrea să-L am pe Dumnezeu adânc în suflet și în gând

Un pescăruș hoinar să fiu și liber să trăiesc zburând

Aș vrea să am în fața mea văzduhuri minunate

Iar diminețile să-mi fie clipă de clipă luminate.

.

Aș vrea ca timpul să stea-n loc, să fie nemurire

Să nu rămânem în neant, o tristă amintire.

Aș vrea să fiu o mică stea în colț de Univers

Să-i dau lui Dumnezeu un stih și ultimul meu vers.

.

Aș vrea să am un dor nebun de tot ce-i sacru și ceresc

Să fiu mister, zâmbet și cânt, în Raiul îngeresc.

Aș vrea să port mereu în mine o Șoaptă de departe

În Înviere toți să fim, cu fiecare moarte.

.

Aş vrea să fiu o undă-noapte, să fiu mărgăritar,

O principesă evadată din turnul de cleştar

Aş vrea emoţia s-o schimb în adiere pură

Ocean de dragoste s-adun în orice picătură.

.

Aş vrea să fiu pulberi şi stele pe cerul nesfârşit

Să am în cuget și în trup un Dumnezeu împărtășit

Aș vrea-ntr-o rază de lumină să strălucesc precum un far

Să-mpart și har, dar și speranță ca-n sfântul Lui altar.

.

Aș vrea să fiu o licărire într-un ocean de daruri

Un Paradis etern și dulce, nelimitat în haruri

Să mă înalț în necuprins, spre infinitul cer

Lui Dumnezeu inima toată, în dar să i-o ofer.

Vovidenia

Pe-o stradă mică, delicată, din centru, din oraș,

De care tot scria pe vremuri un vechi gazetăraș

Ne-aduce har odată cu sfințenia

Un edificiu cunoscut, pe nume Vovidenia.

.

Căutători de veșnicii, de secole trecute

Ei cu suspine-și plâng amar cărările pierdute

Trec dincolo de pragul porții, timizi și vinovați

Păcatele ca să-și descarce, să fie iar curați.

.

Sunt oameni triști și cu nevoi, ce nu mai au iubirea

Sunt lacrimi care cad din Rai şi vor neprihănirea

Nădăjduind în ajutor și într-o viață fără pată

Ei ştiu că îi așteaptă-aici o Maică prea curată.

.

Îngenunchind plini de dureri, stingheri şi prihăniţi

De fapte grele şi amare fiind mereu mâhniţi

Îşi spun secretul cu regrete şi vor să-şi schimbe starea

Un sacerdot să îi asculte şi să le dea iertarea.

.

E plin de graţie divină acest lăcaş de-odinioară

E flacără dumnezeiască care în taină se coboară

Marie sfântă, Maică bună, mireasă a lui Dumnezeu

Ne ești și înger și stăpână și sprijin tot mereu.

.

Cu infinită chibzuință, cu înțelegere și dor

Schimbi gândul și ființa toată în duh nepieritor.

Ești o magie ce încântă, ești pură și nevinovată

Speranță, dragoste și cântec, prințesă minunată.

.

Sub patrafirele care le ard păcatele mărturisite

Căutătorii de divin cu sufletele pustiite

Își caută neîncetat și își doresc smerenia

În cel mai pur lăcaș de inimi, în sfânta Vovidenia.